Buna ziua dragi oameni! Vin si eu cu o mică problemă, sunt într-o relație de lunga durata (7 ani) si pot sa spun ca ma deranjează puțin, eu sunt genul de băiat muncitor, respectuos etc, îmi place sa fac curățenie, mâncare si tot ce aparține de casa, la modul când ieșim amândoi de la munca (nu lucrăm in același loc dar lucram in același schimb) eu o pun pe ea sa stea liniștită ori in cada la baie, ori in pat pe tableta si așa mai departe si eu ma apuc sa fac de ale casei, mâncare si ce mai trebuie. Ideea e ca vreau sa fiu puțin mai indiferent, ca ma complic prea mult sa o fac fericita si nu pot sa zic ca primesc totul in schimb, cum ar trebui sa procedez? Țin sa menționez ca nu ma deranjează foarte tare ca fac lucrurile astea, ca le fac si pentru mine, ci doar vreau sa fiu puțin indiferent sa ii arat ca nu e corect, am încercat sa vorbesc cu ea si tot degeaba, cum ar trebui sa procedez? Mulțumesc si o zi frumoasa!

Cam greu sa o mai schimbi daca asa ai invatat-o timp de 7 ani. Incearca sa o lasi 2-3 zile fara mancare gatita si vezi ce face. Ii spui ca esti obosit, te dor mainile, picioarele si nu esti in stare sa gatesti. Ii spui ca ai fi foarte recunoscator daca ar gatii ea pentru voi in aceste 2-3 zile. Dupa aceste 2-3 zile in care ea gateste in locul tau, trebuie sa o inviti mereu sa gatiti impreuna, nu tu singur sau ea singura.

Să fii mai indiferent nu e ceea ce vrei. Ce vrei tu să spui e că ai prefera un raport mai echilibrat al responsabilităților. Ceea ce mi se pare foarte normal. Deci acum că știi ce vrei, spune-i asta. Nu că vrei să fii indiferent, ci că vrei ca balanța să fie ceva mai echilibrată și menționezi aspectele în care consideri că sunt dezechilibre. Per total, o exprimare frumoasă, apreciez!

Salut. Comunicarea este baza unei relatii. Tu fiind barbat, este mai usor de gasit o solutie pe baza a ceea ce am vorbit anterior. Sfatul meu ar fi in felul urmator: Inainte de a vorbi direct cu ea, incearca sa iti structurezi idei de baza de la care sa plece si sa se dezvolte conversatia pe care urmeaza sa o aveti. Poti face asta pe o foaie pentru a nu te abate de la ele din cauza unei degenerari in timpul discutei. Dupa ce esti pregatit psihic cu ceea ce trebuie rezolvat, invit-o sa se aseze la masa pentru ca aveti de rezolvat ceva foarte important rugand-o sa fie serioasa si atenta. Ii explici despre ce este vorba din acele idei adaugand faptul ca amandoi trebuie sa contribuiti in relatie, nu unul sa stea si celalalt sa se ocupe de tot. Ii poti spune ce te deranjeaza si ce schimbari ti-ar placea sa vezi la ea. Ea ar trebui sa fie intelegatoare si realista astfel acceptand si dandu-si seama ca e cazul sa se implice si sa se schimbe. In caz contrar, este alegerea ta daca continui cu relatia asta, daca esti multimit de o asa relatie pe un termen nedefinit sau daca este cazul sa te desparti de ea cautand ceva pe placul tau. Este decizia ta, eu aici nu ma mai pot pronunta.

E puțin probabil să o mai poți schimba dar poți să încerci.
Dacă te iubește și îi pasă de tine, va înțelege.
Pentru început e bine să începi să-i ceri ajutorul. Indiferent ce faci, la bucătărie sau curățenie, roag-o să te ajute.
Poate n-o să vrea de prima dată. Nu insista, nu-i spune nimic.
Dar de fiecare dată, roag-o să te ajute.
Până la urmă se va simți.
Dacă chiar nu-i pasă înseamnă că doar profită de tine.
Și ar trebui să cugeți intens dacă ți-ar plăcea să-ți petreci toată viața așa.

Bună!

Prin ceea ce treci tu, am trecut și eu. Mă implicam foarte mult în relație, dădeam totul, îmi puneam sufletul pe tavă și îl dădeam cu tot cu tavă, doar pentru a constata că iubitul meu nu face aceleași lucruri. Am avut mult timp frustrări legate de acest aspect. Știam că mă iubește, simțeam asta, dar în același timp mă întrebam el de ce nu face toate lucrurile pe care le fac eu.

După un timp am înțeles că oamenii sunt de 2 feluri: cei care iubesc și cei care se lasă iubiți. Poate sună puțin aiurea și egoist, dar stai să explic.

Am ajuns la concluzia că eu sunt genul de om care iubește. Mie îmi place să dau totul, absolut totul, indiferent că este vorba despre o relație de prietenie, sau o relație de dragoste sau relațiile cu familia. De aceea, partenerul ideal pentru mine este cel care se lasă iubit. Eu ofer dragoste, iar el o primește. Cele mai frumoase relații, în orice domeniu, le-am avut cu oameni care se lasă iubiți. Am încercat la un moment dat să mă schimb. Am încercat să fiu mai rece cu iubitul meu, mai indiferentă, dar schimbarea mea mi-a adus numai tristețe. Nu mă mai simțeam eu bine, nu mai eram eu fericită. Mi se părea că nu este ceva în regulă cu mine.

În concluzie cred că și tu ești genul care iubește și care se simte fericit făcând lucrul acesta. Nu încerca să te schimbi, acceptă că relația voastră așa funcțiunoază.

Ai grijă de tine, sper să fi fost de ajutor.

Ai invatat-o prost, puturoasa, lasa ca face prostul (asa gandeste). Pune-o cu osul la treaba ca nu e ok sa fie printesica si tu sa le faci pe toate, le faceti amandoi, va impartiti in atributii.

Așa sunt si eu, prefer sa o fac pe ea fericita decât sa fiu eu, la fel si eu, dau totul doar sa o vad zambind

Nu pot sa zic ca ma deranjează foarte tare lucrurile astea, doar ca, câteodată ma simt luat de prost, stau singur la munca si ma gândesc cate fac si ceea ce primesc, vorba aia eu fac totul dar ea sa ma răsplătească in alte feluri ( in pat etc ) dar si acolo sunt oarecum probleme

Si sa zic așa o altă varianta, noi suntem in străinătate si îmi e oarecum frica gen sa pun punct la relația asta si sa îmi caut alta, am 27 ani deja viața a cam trecut si e cam greu sa o refac

In viata conteaza sa fim fericiti. Daca tu esti fericit si te simti implinit atunci cand iti vezi sotia fericita, e bine. Dar cu toate astea, ea nu trebuie sa renunte la incercarea de a te face pe tine fericit doar pentru ca stie ca pentru tine conteaza doar fericirea ei, iar tu sa fi lasat de izbeliste. Vorbesc la modul general, nu stiu cum e in relatia voastra.

Pai sunt fericit! Dar câteodată ma gândesc ca nu cred ca voi putea sa fac asta toată viata, nu zic ca o femeie trebuie sa facă totul in casa! Nu beau, nu ma droghez etc, ci doar fumez, ii ofer toată atenția ei, dar câteodată ma gândesc ca nu as vrea sa fie așa, ma gândesc daca fac bine ceea ce fac si ce se v a întâmpla dacă apare un copil?

Nu o sa dureze relatia voastra.Se plictiseste fata.
Ea o sa caute ceva de 30cm care sa o faca sa simta ca traieste nu pe unul care calca spala si face de mancare.

Pai facem si asta, in fiecare wekend călătorim etc, ea e genul care prefera sa stea in casa la film decât sa iese in cluburi etc,

Sa ma iei de nevastă (glumesc).
Păi problema nu e neapărat la tine, ci la ea.De fapt ai si tu o problemuta mica si aceia ar fi ca posibil sa te fi uitat mai mult la ambalaj decat la produs. Ceia ce vreau sa spune ca mai mult ca sigur e o fata frumușică ce arata bine dar cam piti, pentru ca o femeie normală si cu capul pe umeri ar fi observat macar ca trebuie sa mai puna si ea mana sa faca ceva.Eu una cat as fi de obosită sau bolnavă, parca tot nu pot sa stau pur si simplu sa il vad pe iubitul meu cum face tot, tot mai pun câte un pic mana macar sa mut ceva desi ma cearta.
Nu ai obisnuit-o tu asa, asa e gena ei mai puturoasa si comodă iar relatia cu tine ii prieste.Nu mica ar fi mirarea sa mai aiba încă unul pe lângă tine mai înfipt un pic ce stie cum sa puna problema ca tu scuze, dar esti prea moale.
Nu trebuie sa găsești o modalitate prin ai da de inteles, sau sa fi speriat sa ii spui.Ii spui direct ca de aia e iubita ta de 7 ani.Ii zici ca o iubesti, ca iti e draga, ca o susti, ca o ajuți etc dar nu ai luat-o de bibelou in vitrina, poate sa isi spele si ea farfuria din care mănâncă.

Nu ma înțelege greșit! Nu sunt eu făt frumos etc dar la aparente nu e genul de persoana care un băiat ar intoarce capul după ea pe strada, multi dintre prieteni m au întrebat ce am văzut de sunt așa "disperat" dar ideea e ca eu nu ma uit după aparente ci după gândire, doar ca a crescut doar cu corpul in rest e cam la fel de cum ne-am cunoscut si nu stiu unde greșesc, înainte de pandemie am purtat o peste tot, vacante in Grecia Paris Spania etc, ma ocup de casa de lucrurile de bărbat dar si de femeie sa zicem așa si nu îmi e rușine sa recunosc asta! Ma mândresc cu asta ca sunt un băiat simțit si nu vreau sa stau in jeg

Ti-am zis, nu ai altceva de facut decat sa devi un pic nesimțit.
Eu sunt fata, dar si eu am fost in situatia ta ba chiar un pic mai rau până m-am îmbolnăvit.In fosta relație făceam nu doar treburile de "femeie" fara pic de ajutor dar am început și cu cele de bărbat plus ca făceam si pentru neamurile lui si nu ma apreciau sau respectau.M-am îmbolnăvit de stres iar de la efort fizic mi-am rupt un picior si tot nu s-a schimbat nimic, tot durere in p.a au avut fata de mine si atunci pentru ce? Daca tu nu te simti nici macar sa iti faci treburile tale ca si bărbat sau femeie, sau sa ai bun simt sa strângi după tine cand eu ma sacrific sau cum ai spus tu te duc si in vacante si etc de ce mi-a mai bate capul? Sau ce sentimente ai tu fata de mine reacționăm asa?

Pai asta ma îndepărtează de ea. Am tăcut cat am tacut si suportat etc, dar toate au o limita, vorba mamei macar daca era o bunaciune de femeie si ma f*** de îmi săreau capacele dar nu se întâmpla nici asta si eu tot continui sa fiu asa

Eu te sfătuiesc o chestie. Daca tot nu ii poti spune direct sau nu are nici un rost nu mai face decât treaba ta.Adica nu impatura toate hainele din casa, fa asta doar cu ale tale, spală doar farfuria ta, fa mâncare daca vrei dor ce sa iti placa tie si putina, mai mănâncă la munca sau in oras cand iesi si vezi ce zice.Ca daca iti reproșeze ceva atunci ai motiv clar sa începi o discuție.
Eu stiu cum e, ca si eu ziceam ca nu mai fac dar nu puteam nici sa traiesc in mizerie, dar daca nu faci macar poti sa începi o discuție cu ea pe tema asta si tot e ceva.

O sa încerc si varianta asta! Poate funcționează

Vă împărțiți sarcinile

Bună! Undeva prin toate gandurile tale ma simt si eu! Am o relatie de 3 ani de zile sau ma rog am avut, in momentul de fata nu stiu cum e.De cand stam impreuna la fel ca si tine fac totul pentru el, am facut totul pentru el. Am fost genul de persoana care sa traga pentru casa, sa ne fie bine. Sa ii fie lui bine, cand ajunge de la munca. Dar pe parcurs nemultumirile au venit si s-au ajuns la chestii groaznice si din partea mea si a lui. Parerea mea e ca trebuie sa te ajuti reciproc. Trebuie sa vorbesti cu ea si sa ii spui, poate ai norocul si te asculta. Situatia mea a fost similara cu a ta, doar ca pe mine nu ma prea baga nimeni in seama, eu vorbeam eu auzeam. Nu cred ca e corect din moment ce amandoi munciti doar unul sa faca treburile casei. Asa a fost si la mine, nu putea sa isi spele nici macar farfuria din care manca, pe motiv ca e obosit si nu are chef. Venea la ora 2 acasa de la munca de multe ori si astepta pana veneam eu la 4 jumate acasa ca sa vedem ce mancam azi. Chestiile astea nu sunt bune, ceva trebuie schimbat! Si daca te iubeste o sa se schimbe. Si nu mai pune problema ca am 27 de ani si viata a cam trecut, niciodata nu e prea tarziu sa o iei de la capat! Oriunde ai fii! Sunt de acord ca in strainatate daca esti stabilit e mai greu sa dai peste alta relatie sau oameni bun. Tot timpul am fost de parere ca nimeni nu e servitorul nimanui, ca tot ce facem facem din iubire, dar când vii acasa obosit si faci lucrurile astea la nesfârșit la un moment dat te saturi, mai ales fiind si la o varsta destul de tanara la cate totusi nu se poate rezuma totul la faptul ca mergem la munca si venim acasa si facem treburile casnice si a doua zii o luam de la capăt. Capul sus, indiferent de ce decizie iei si de ce ii spui daca te iubeste se va schimba!