In primul rand inainte de a ma judeca careva puneti-va intai in locul meu! Am sa incerc sa va spun povestea mea cat mai pe scurt. In urma cu mult timp aveam o relatie cu un baiat cunoscut pe Facebook era totul bine pana m-a inselat, l-am iertat iar dupa un timp mi-a parut rau si am rupt-o definitiv cu el...dar el neîntelegand ca relatia s-a terminat a inceput sa ma urmareasca. Intre timp atunci am cunoscut un baiat am fost prieteni la inceput dupa care am devenit ceva mai mult. Intr-o oarecare masura a contribuit putin la ruperea relatiei mele cu fostul deoarece am simtit ca el e persoana care imi trebuia. Dupa 2 luni jumate de relatie ne-am mutat impreuna eu fiind insarcinata iar dupa cateva luni sarcina am pierdut-o. Acum in prezent am cu el o fetita de 1 an si 2 luni iar problema sta in felul urmator. El la inceput era tandru, iubitor, respectuos iar de ceva timp s-a schimbat totul intre noi si anume ca nu isi mai arata sentimentele fata de mine, nu imi mai spune ca ma iubeste, nu imi mai arata ca ma iubeste, cand ne certam ma gaseste vinovata doar pe mine. Eu incerc sa îi fac totul pe plac, ma ocup de copil, de treburi, de tot caut mereu sa ma aranjez pentru a arata mereu bine, insa el parca nu apreciaza. Am impresia ca nu ma mai iubeste sau ca nu m-a iubit deloc deoarece sora lui la o discutie cu toata familia a afirmat gen" ai cheltuit multi bani degeaba la viata ta si seful tau se tinea de capul tau sa te insori" sunt anumite chestii care ma fac sa cred ca el s-a insurat cu mine pentru a-i fj menajera bucatareasa etc... deoarece lauda pe toata lumea mai putin pe mine. Ma simt atat de aiurea cand ma gandesc la asta. Atat de dezamagita incat nu e seara sa nu plang, sa nu ma consum iar el cand vede asta nu vine la mine sa ma impace, sa ma ia in brate, el mai rau se ia de mine pare enervat cand ma vede asa. Mi-a spus ca eu mereu plang ce asta nu e viata. Oare m-am grabit cand am luat decizia de a ne muta asa repede impreuna? Mentionez ca eu am 23 iar el 28

Incercati sa mai schimbati atmosfera, in casa voastra s-a instalat monotonia. Probabil el merge la munca, vine acasa stresat si mno omul are nevoie de putina liniste, din cauza asta nu mai are chef de alte lucruri. Tu la fel, stai toata ziua acasa cu copilul esti ocupata cu treburile casnice. Lasa-ti copilul la cineva cateva zile si mergeti doar voi doi intr-o mini vacanta undeva, va va apropia din nou sau incercati sa mai iesiti din cand in cand.

S-a obisnuit cu tine ca esti acolo indiferent de cum se poarta si atunci nu mai vede rostul sa depuna efort sa te multumeasca. Fii indiferenta cu el si sa vezi ce se intoarce.

Din pacate asa sunt multi barbati. O data ce se vad insurati si cu copii nu mai acorda la fel de multa atentie partenerei ajungand cum ai zis tu sa se multumeasca cu conditia de femeie de casa a sotiei.

După 2 luni jumătate ai considerat că îl cunoști destul de bine ca să ai un copil cu el? Meriți tot ce ți se întâmpla, numai pentru tâmpenia asta.Să mă pun în locul tău? Nu pot.Eu nu aș fi atât de proastă încât să vreau să am un copil cu cineva pe care îl cunosc de câteva luni.
E o diferență de vârstă între voi, tu ești al naibii de naivă, iar el probabil profită de asta.Pe lângă asta i-ai arătat deja că ai accepta orice tip de comportament din partea lui.Fii mai indiferentă, pentru început.Aș zice să fii mai inteligentă, dar nu cred că poți.

Daca nu esti in stare sa citesti cu atentie nu comenta aiurea... dupa cum am mentionat nu sm cerut cumva sa fiu judecata si nici jignita..nu sunt nici proasta nici redusa mintal. Ai grija la limbaj te rog frumos...a fost alegerea mea si nu are nimeni dreptu sa ma jigneasca

În viață nu primești mereu ceea ce vrei.N-ai cerut să fi jignită? Păcat. Jignirile sunt exact ceea ce-ți trebuie, din moment ce vorbele dulci și compasiunea nu fac decât să-ți dea apă la moară.
Normal că a fost alegerea ta.O alegere incredibil de proastă. Nimeni nu are dreptul? Greșit.Toți avem.Interesant cum ești capabilă să faci față unui copil, dar nu reziști câtorva critici perfect adevărate.

Acum ai copil mic dar după ce mai creste ar fi bine sa te gândești si la tine și sa ai o oarecare independenta
sa muncești, sa ieși din casa, sa socializezi cu colegii. Femeile în ziua de azi ar trebui sa aibă și viata lor nu soțul sa fie centrul universului lor, tocmai ca el sa nu își piardă interesul Probabil ca te iubește dar trebuie sa i amintești lucrul asta

Ce ai spus aici trebuie sa-i spui lui. Altfel nu schimbi nimic. Vorbeste mai mult despre ce simti.Nu-i reprosa nimic si fa-l sa de deschida si el si sa vorbeasca despre ceea ce crede, ce simte...

Ce cauți, aia găsești... Superficialitate și impresii false de oameni falși, la asta se rezumă felul în care se formează relațiile pe la noi. Bun așa. Acum suportă consecințele. Dacă la prima impresie v-ați apreciat și asta ați căutat amândoi, ăsta rezultat aveți. Te plângi că nu te mai bagă în seamă când te aranjezi? Păi dacă pe principiul ăsta i te-ai prezentat și pentru asta te-a luat, pentru asta te-a apreciat la început, acum ia și mai așteaptă atenție... Nu numai că i-ai prezentat pachetul complet de la început, dar pachetul ăla nu e ce te face om. Sau de fapt tu asta reprezinți, o bucată de carne frumos ambalată? Dacă tu nu te-ai făcut de la început plăcută ca om, ca persoană compatibilă, ci doar o tută bine aranjată și de viață bună, cum oare aștepți tu altceva de la așa relație? Vă înțelegeți bine la distracții și vrăjeală, când ați dat de realitate, de responsabilități, de greu, gata, s-a terminat? Și ce mai exact te miră? Astea trec, astea-s doar calități de situație. Mai faceți și copii. Ca să aibă unde crește în familii disfuncționale rezultate din relații toxice începute din superficialitate. Nu vă mai plângeți după ce e faptul împlinit, după ce ați ignorat tot ce e sănătos și reacționați numai la fluturi. Asumați-vă prostia măcar, după ce a trecut și ultimul ceas, măcar atunci începeți și asumați-vă responsabilitatea, că nu a greșit nimeni în locul vostru și nu v-a împins nimeni să alegeți cu c**ul, nu v-a pus nimeni să fiți naive. Ești dezamăgită? Apoi ia și plângi până te-ai îneca, spor. Poate, poate, măcar în al 13-lea ceas te vei trezi. Atât că deja daunele rămân, pe viață. La fel ca găurile din ușă. Copilul ăla pe care l-ați făcut rămâne. Și o să rămână cel mai probabil doar cu un părinte. Nu e vina lui, e vina lu' mămica și tăticu', ăia care au fost ignoranți și superficiali când s-au cunoscut și mai ales când s-au luat. Auzi la ea, "la început era, x, y, z, apoi s-a schimbat". Nu știu de unde mi se pare placa asta stricată așa de cunoscută. Poate fiindcă am auzit-o de vreun milion de ori oare? Curios fapt că numai alții aud placa asta, dar voi nu, voi stați cu ochii închiși in totdeauna, până vă ardeți bine de tot, până o stricați iremediabil. Păi, cum sunteți ignorante și naive, așa vine și răsplata. O meritați din plin.