Buna ziua!
In urma cu 2 ani au inceput sa aiba loc diverse neintelegeri intre mine si colegii mei de clasa, spuneau ca sunt insuportabila, ca sunt paracioasa, ca intotdeauna eu fac altceva decat vor ei si acel mediu a devenit pentru mine insuportabil.Cu timpul nu ma mai puteam concentra, simteam ca nu mai aveam nicio motivatie,ambitie, ca timpul se scurge si eu nu fac nimic... am avut tot note mari si dintr-o data notele mele au inceput sa scada pentru ca pur si simplu nu mai puteam sa invat. Cand am inceput sa iau note mai mici tremuram toata si aveam dureri de cap insuportabile. Cu timpul cand ma enervam sau nu imi convenea ceva incepea din nou sa ma doara capul. Dupa cateva luni am inceput sa ma exprim din ce in ce mai rau, nu mai aveam nicio ordine in minte, totul era un ghiveci in capul meu. Astazi cand nu ma gandesc la scoala sunt in regula,se vede pe fata mea ca sunt fericita, dar cand merg la scoala, deja incepe stresul, tot timpul ma gandesc ca am teste, ca ma asculta si tot imi repet dar nu pot sa retin nimic pentru ca nu ma pot concentra si incepe durerea de cap. Iau o nota mica si incepe sa ma doara capul.Colegii mei imi atrag atentia si spun ca nu mai sunt cea mai buna din clasa si asta ma necajeste.
Aceasta boala sau cum doriti sa o numiti se manifesta astfel: dureri de cap in permanenta, tremur, am insomnii, am cosmaruri, daca parintii imi atrag atentia cu scoala ca de ce nu mai invat ma necajesc pentru ca eu incerc sa invat dar nu reusesc, nu-mi mai ajunge timpul, nu ma pot concentra, nu mai pot inregistra nimic. Aproape in fiecare zi sunt agitata, cand aud de teste si ascultari ma doare capul, vin acasa nu stiu cum trece timpul, nu pot invata cat as vrea, daca azi dimineata m-am suparat si a inceput sa ma doara capul pana seara am aceeasi stare, inainte de o lucrare inghit in sec si iau caietul sa citesc, nu mai pot vorbi cursiv, nu mai pot face multe lucruri de cand sunt asa.Viata a inceput sa fie un calcar pentru mine, nu imi mai gasesc locul nicaieri, nu mai vreau sa merg la scoala fiindca nu ma simt bine, nu ma pot concentra, ma doare capul cand vine vorba de o cearta sau daca mi se face o nedreptate.Pur si simplu nu mai pot, sunt stresata, obsedata nu mai stiu ce sa spun...nu mai stiu cine sunt, sunt disperata, ma simt slaba si singura. Nu pot avea incredere in nimeni, nu pot sa ii spun cuiva tot ceea ce simt, nu stiu ce sa mai fac.
Prietenii mei spun ca am inceput sa fiu foarte complicata, ca nu stiu ce sa faca ca sa imi fie bine, eu sincer va spun ca nu imi mai gasesc locul si toti din jurul meu sunt niste straini pentru mine, inclusiv parintii mei. Nu stiu cu cine sa vorbesc, nu ma mai pot controla nici pe mine, vorbesc aiurea, as vrea sa plec undeva sa uit de toate acestea.Consider ca este important de zis urmatorul lucru: cand am fost mai mica pe cls a 6 a cred ca am inceput sa sufar de tulburarea compusiv-obsesiva, din cauza unui lucru ce mi-l doream si am inceput sa am tot felul de ticuri prin care ma simteam norocoasa si care credeam ca ma incurajeaza in ceea ce imi doream. Cu timpul am inceput sa am tot felul de ganduri urate cate se tot repetau in capul meu si apeland la aceste ticuri care mi le-am facut credeam ca o sa le indepartez. Dupa cateva luni aceste ganduri urate, cu tot felul de lucruri ce uram,( spre de exemplu daca cineva injura aceste cuvinte se repetau in capul meu sau daca vedeam ceva infricosator cateva zile aveam aceea imagine in minte sau putea sa tina si mai mult...) au inceput sa se diminueze fiindca am scapat de aceea obsesie in legatura ce ceea ce imi doream.
Va multumesc!
Bună seara,stimată domnișoară!
Înțeleg în mare parte grijile și anxietățile prin care ați trecut,deoarece și eu în adolescență am traversat probleme asemănătoare:și anume,colegii încercau tot felul de metode ca să ma sperie și să mă încurce,iar colegele mi-au pregătit nu o dată un scaun improvizat,de pe care am căzut (ce bine că eram în pauză, nu la ore când se întâmpla asta). Toate astea au durat, cu mici variații, gimnaziul întreg, deci în clasele 5-8, care au devenit adevărată,, școală a terorii", unde am învățat pur și simplu să tac și să suport, să renunț totodată la speranța că va exista o lume mai bună. Ce-i drept, nu aveam note prea mari (cea mai mare medie generală cu care am terminat clasa a 5-a a fost 8, 33, după care,înaintând pe zi și an ce trece în,,iad"-ul ce pare că a devenit nu școala,ci viața de zi cu zi alături de colegii mei (pe-atunci se învăța și în weeck-end).
Ce m-a făcut să-mi recâștig încrederea în mine și în capacitățile mele (că de aceasta aveam cel mai mult nevoie),a fost cultivarea înteresului față de învățătură,prin cultivarea interesului față de materia care îmi plăcea cel mai mult,în cazul meu anatomia și limbile străine,pe scurt franceza și engleza. (Visam să devin medic,ceea ce nu s-a întâmplat,pentru că n-am avut suficientă încredere în mine și maturitate la momentul respectiv,dar cunoștințele acumulate în domeniu le prețuiesc mult).
Ce v-aș sfătui să faceți? Întâi și-ntâi,cautați o persoană căreia să-i puteți vorbi despre toate acestea în mod confidențial,cu încredere și fără frică. Poate fi o colegă de clasă cu care vă înțelegeți foarte bine, unul dintre părinți, un profesor sau directorul școlii, de ce nu? De asemenea, o vizită la psiholog ar fi prioritatea numărul 1 în cazul dumneavoastră! Nu aveți nici o frică,un psiholog nu e psihiatru,nu internează pe nimeni în spital cu forța. Și eu am fost la psiholog când am avut unele probleme. Psihologul e ca un preot bun,fără conotație religioasă,care o să vă asculte ce aveți de spus,veți putea și plânge,,pe umărul" lui, o să vă ofere consiliere, în cadrul căreia vă va indica cea mai bună soluție în cazul problemelor cu care vă confruntați, urmând ca, bineânțeles.decizia finală s-o stabiliți împreună cu părinții. Este vital să găsiți un moment prielnic pentru ca să discutați mai întâi problema cu ei,pentru că vă sunt părinți și vă pot ajuta.
Iar apoi,încercați să vă întrebați ce materie vă place cel mai mult,și concentrați-vă pentru acea materie,trăiți pentru ea,și nu vă va părea rău niciodată! Mult succes vă doresc,și Dumnezeu,Principiul Creator în Univers,să vă îndrume și să vă călăuzească în tot ce faceți!
Vă salut cu sfatul apostolului Pavel,inspirat de spiritul sfânt:,,Și orice faceți,să faceți ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni"! Că,, oamenii" mint, înșeală și trădează, dar Domnul niciodată!
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
E cel mai bine!
Răspunde
Buna! Vreau sa iti spun pentru inceput ca aceste perioade sunt normale in viata unui om si au menirea de a-ti atrage atentia asupra unor aspecte negative din viata ta.
Cazul tau e un exemplu bun de unde se poate ajunge de la ceva minor. Cred eu ca in momentul in care colegii tai au inceput sa-ti faca remarci asupra unor aspecte cum ar fi paratul sau comportamentul tau ar fi trebuit sa te analizezi si sa te gandesti daca au intr-adevar sau nu dreptate. Probabil ai dorit ce e mai bine pentru ei si de aceea le tot atrageai atentia asupra unor comportamente pe care tu le considerai nepotrivite, insa ar fi trebuit sa inveti sa ii accepti si sa incerci sa nu intervi daca problema nu te privea strict pe tine. Ei nerespunzand pozitiv la critica au inceput sa te marginalizeze, iar respingerea lor a constituit un factor de stres emotional pentru tine, consumandu-ti din energia generala. Tu incercand sa-ti mentii statutul la invatatura, avand aceasta lipsa de energie, te-ai suprasolicitata si ai dat in surmenaj psihic. In momentul in care organismul nu are destula energie, nu se odihneste suficient, capacitatile psihicie, senzoriale si sociale se diminueaza, astfel incat nu te-ai mai putut controla in unele momente, nu te-ai mai putut concentra si nu ai mai putut socializa la fel de calduros.
Tulburarea obsesiv-compulsiva a fost si ea un factor perturbator, intrucat prin imaginile si cuvintele negative ti-ai,, hranit" subconstientul cu o gandire negativista si el a urmat ordinele pe care i le-ai dat, provocandu-ti starea de descurajare si nefericire. Ticurile survin din dorinta excesiva de a ne controla, iar subconstientul nostru se descarca prin ele. Ar trebui ca atunci cand te observi facand un tic sa te te opresti si sa te intrebi,, la ce ma gandeam in momentul in care imi rodeam unghiile...etc?", iar raspunsul va fi problema care te deranjeaza.
Dupa mine, pentru a reliza o schimbare, orice schimbare, ai nevoie de energie. Odihneste-te, respira mai profund(multi oameni pierd energie fiindca nu au o respiratie corespunzatoare) si ai grija la alimentatie. Dupa incearca sa-ti rezolvi conflictele interioare, vei vedea ca fiind odihnita, vei reactiona mult mai bine fata de cei din jur. Incepe sa vorbesti cu colegii, intreaba-i ce mai fac, ureaza-le bafta inainte de ore, ofera-le un biscuite... tot felul de acte mici de bunavointa, iar daca te vor critica spune-le,, asta e parerea ta si o respect, cu toate ca nu sunt de acord cu ea". Nu uita ca gasim in ceilalti propriile defecte, daca ei te critica inseamna ca ii deranjeaza ceva la propria persoana. Mai apoi ar trebui sa incerci sa vorbesti cu parintii, sa le explici ca treci printr-o perioada mai grea si ai nevoie de sprijin, precizand ca iti propui sa inveti mai mult. In privinta scolii, ar trebui sa-ti gestionezi timpul, sa-ti faci un program relaxat, cu pauze si sa nu inveti intr-un spatiu cu multi stimuli externi ce-ti pot perturba atentia(pc, telefon..etc.).
Daca vrei sa mai vorbim poti sa-mi scrii pe privat! ^^
Buna, Ioana,
Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Asteptam sa te ajutam!
Va multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase si timpul acordat!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
