Ma numesc Camelia, am 33 de ani si sunt celibatara! Cel mai bun prieten al meu este un barbat de 52 de ani, celibatar si el (a ramas vaduv acum 15 ani, dupa o casnicie fericita de peste un deceniu; nu are copii). Ne iubim foarte mult ca prieteni, ne intelegem perfect, avem hobbyuri, preocupari si interese comune, petrecem aproape tot timpul liber impreuna, mergem impreuna in toate vacantele, suntem si parteneri de afaceri si el e bun prieten si cu parintii mei! In 6 ani de zile de cand ne cunoastem nu m-a dezamagit niciodata, mi-a aratat in mod constant ca tine la mine, ca ma respecta si ca are grija de mine. La randul meu, sunt atasata de el din tot sufletul, daca o zi nu ne vedem imi lipseste, e prima persoana dupa mama careia ii impartasesc bucuriile si tristetile mele, realizarile si neimplinirile mele. Acum doi ani m-am gandit ca e posibil ca atentia si afectiunea lui sa nu fie cele ale unui prieten, ale unui frate, ci ale unui indragostit. Ideea ma nelinistea, intrucat eu nu eram atrasa de el ca barbat si nu doream sa sufere, sa aiba o deziluzie amororasa. Am discutat cu el deschis si mi-a zis ca nu m-a privit niciodata ca pe o femeie, ca pe o potential iubita, ci ca pe fiica pe care nu a avut-o niciodata. Am inteles ca e sincer, ca nu am motive de ingrijorare si ca prietenia noastra va continua in acelasi mod. Recent, am inceput sa simt eu ceva special pentru el, nu stiu insa daca e sau nu dorinta erotica. Acum doua zile, pe cand eram singuri la mine acasa, am fost pe punctul de a-l saruta pasional pe buze, dar m-am abtinut si am terminat totul cu un sarut cast pe obraz si o imbratisare plina de afectiune. Eu nu am fost niciodata indragostita cu adevarat, sunt o fire independenta, nu am visat in adolescenta ca alte fete la nunta, la printul pe cal alb si la astfel de lucruri. Am fost axata pe cariera, pe dezvoltare personala si profesionala, pe cunoastere, lectura si hobbyuri. Insa, sunt o fire calda, afectuoasa si sufletista pentru parinti si prieteni, iubesc mult copiii(dar nu-mi doresc neaparat sa devin mama) si animalele. Ca sa pun intrebarea: ce ar trebui sa fac in aceatsa situatie, sa-i spun ca sunt atrasa de el, ca incep sa ma indragostesc, ca vreau sa incercam sa formam un cuplu sau sa trec peste acest moment de "slabiciune", sa nu ii spun nimic pentru a nu-l deruta si sa ne continuam relatia minunata de prieteni de pana acum? Imi e frica ca nu sunt cu adevarat indragostita de el, ca e o atractie trecatoare, de moment, si cand astfel de sentimente vor disparea el va fi dezamagit, va suferi si prietenia noastra se va incheia. cert este ca sunt intr-o mare dilemma, ca nu stiu cum sa gestionez situatia si ca nu vreau sa-l pierd ca prieten pentru nimic in lume. Vreau cat mai multe pareri si sfaturi sincere, eventual bazate pe propriile experiente! O zi frumoasa tuturor!
In primul rand,tin sa precizez, ca sfatul pe care ti-l voi da, vine de la o persoana, destul de matura.
Faptul ca este o diferenta de ani intre voi, poate nu inseamna atat de mult.Tot ce conteaza, este faptul ca va potriviti in ceea cum si ce ganditi, hobby-uri, ca va completati si ca va jutati.Si ceea ce este mai important,ca va puteti sprijini unul pe altul,in greutatile vietii.
Sfatul meu, ar fi, ca intr-un moment de liniste, intr-un loc linistit, sa-i spui exact ce simti pentru el.Nu neaparat "dragostea"poate fi motivul pentru care esti atrasa de el, ci doar faptul ca simti ca te completeaza in tot si toate.De ce sa fie "slabiciune",un gand atat de frumos si matur?
De obicei,cand esti tanar,intai vine dragostea(uneori oarba),apoi te trezesti,dupa ce intervine rutina, ca stai langa un strain,cu care nu prea te potrivesti.
Asa ca,daca voi va cunoasteti de atata timp,la bine si la rau,aveti atatea lucruri in comun, de ce nu? Totul e, sa stie si el, despre sentimentele tale si poate asa vei afla si tu, despre sentimentele lui.Curaj,ca altfel o sa ramai cu intrebarile si framantarile!
O zi insorita si tie!
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Tu ai 30 ani, dar ești ca și Otilia din Enigma Otiliei... Vezi ce înțelegi din asta! El are totuși 52 ani. Dacă e un Cătălin Botezatu, atunci poți încerca mai multe. Dacă nu... E cam o problemă și vârsta. Poate ai și vreun copil, cum ar fi ca el să termine liceul și tatăl lui să aibă ~80 ani. Iar iubirea asta poate trece ușor. Asta e părerea mea de persoană mult mai tânără ca dumneavoastră.
Răspunde
Strabunicul meu avea 40 de ani cand s-a casatorit si strabunica avea 20. Au trait fericiti si au avut 2 copii. Strabunicul a murit aproape sanatos la 90 de ani. Nu-l durea nimic. A avut un accident si gata. Parearea mea: daca-l iubesti treci peste diferenta de varsta cu conditia sa constientizezi ca va veni repede vremea cand el nu va mai putea face sex. Cu timpul intervine, intre membrii unui cuplu, o altfel de dragoste (poate si obisnuinta) dar e ceva care te face sa te gandesti cu duiosie la partenerul tau si nu mai tii cont de alte chestii.
"Am fost axata pe cariera, pe dezvoltare personala si profesionala..."
Ai sa ramai cu cariera, sa vezi mai tarziu daca a meritat! Esti inca tanara, dar o sa vina o vreme cand o sa ai nevoie mai mult decat de o cariera, dar probabil va fi prea tarziu!
Camelia,traind alaturi de acest om zi de zi timp de atatia ani e normal sa simti atasata de el. Posibil sa fi si indragostita poate nu ti-ai dat seama.
Intre voi este o relatie strict profesionala? El simte pentru tine acelasi lucru? Iti impartaseste si el necazuri, bucuri...
Oare intre voi nu intervenit obisnuinta?
Diferenta de varsta nu ar fi o problema in cazul vostru.Tu esti femeie matura cu capul pe umeri, nu esti copila de 15 indragostita de primul mascul intalnit in cale.
Daca el e barbat adevarat isi va da seama de sentimentele tale foarte apropiate.
Eu zic sa nu ii spui inca nimic.
Continuati frumoasa voastra prietenie, dar nu uita ca timpul trece.Si e posibil sa gasesca pe altcineva
Buna, Angy! E adevarat, sunt foarte atasata de el, posibil si indragostita! Diferenta de varsta nu ar fi o problema, suntem amandoi personae mature, independente financiar si professional, nu sunt interese la mijloc financiare sau de alt tip, plus ca arata foarte bine si nu se vede diferenta de varsta dintre noi (nimeni nu crede ca are mai mult de 42-45 de ani)! Relatia nu e nici pe departe strict profesionala, suntem buni prieteni, iesim in fiecare weekend impreuna, mergem in vacante si petrecem sarbatorile in acelasi grup! El imi impartaseste absolut orice i se intampla, ma consulta in toate problemele lui si are mare incredere in mine! In fiecare dimineata imi trimite un sms sa-mi ureze o zi frumoasa, ma surprinde ocazional cu flori si cadouri, e atent cu mine, iar cand ma ia in brate simt ca orice problema a mea se simplifica! E un om minunat, intelligent, cu o cultura vasta, atent la detalii, corect, sufletist, sincer! Nu cred ca e indragostit de mine, dar sunt sigura ca ma iubeste mult ca prietena si ca ii pasa de mine cu adevarat! Iti multumesc pentru raspuns si iti urez o seara perfecta!
Draga mea Camelia, iti recomand sa iesi mai mult sau sa incerci sa iesi cu colegii si colegele de munca, sa cauti acolo un potential ''partener'' de viata. Ti-as sugera sa lasi aceste ganduri efemere care il implica pe prietenul tau, caci ar putea disparea, atunci cand, la un moment dat, te vei simti atrasa de un alt individ care poate e mai tanar, face parte din cercul tau de prieteni sau colegi, etc.
Cel mai bine ar fi sa incerci sa cunosti noi persoane, sa legi noi prietenii, sa iti schimbi locatiile in care alegi sa petreci timpul liber. Ai putea merge la o expozitie de pictura, teatru, etc.
Buna, Yokata! Iti multumesc pentru raspuns, pentru sfaturi si sugestii! Ideea e ca in cercul meu de prieteni si colegi de catedra si de birou nu mai exista niciun alt barbat necasatorit. Si sanse foarte mari sa cunosc un barbat neimplicat intr-o relatie serioasa(cu varsta de peste 25 de ani, ca doar nu am sa am un iubit de 18 ani)si sa ma si potrivesc bine cu el nu sunt. In orice caz, situatia nu e foarte simpla, cand esti indragostita de cel mai bun prieten!
Va multumesc din suflet pentru sfaturi si suport! Ca prieten l-am iubit mereu, din tot sufletul, ne-am inteles perfect si am suferit de fiecare data unul pentru problemele celuilalt! Un prieten sincer, loial, deschis, afectuos si implicat in toate problemele mele, cum e el, nu mai gasesc! De aceea mi-e frica sa incepem o relatie amoroasa. In caz ca nu va functiona, vom mai fi aceeasi buni prieteni, aceeasi frati care vorbesc despre orice unul cu celalalt si se sustin neconditionat in orice situatie? O zi insorita si dumneavoastra!
Te minti "frumos"! --- nu exista relatie de amicitie "de cursa lunga" intre un barbat si o femeie, ambii liberi de alta relatie. Poate, daca ai langa tine un homoxesual sau un eunuc--- atunci, da, ai parte de o amicitie adevarata!
Oare, la 33 de ani, sa nu stii ca iubirea este un sentiment care porneste tot de la atractia fizica precum pasiunea( o emotie trecatoare)?! Oare sa nu stii ca barbatii sunt "de pe Marte" iar femeile "de pe Venus"--- ca diferentele intre cele doua sexe sunt uriase si, de aici, atractia?!
Oare 6 ani nu sunt destui pentru a-l cunoaste si A TE CUNOASTE?!
p.s.Am, asa, o banuiala cum ca adevarata temere a ta este alta, nu cea declarata in intrebarea postata--- iti este frica ca nu cumva o relatie de cuplu sa dauneze parteneriatului in afaceri pe care il aveti.
Daca este asa, sa n-ai teama--- "merge' bine parteneriatul in afaceri, "va merge" bine si celalalt parteneriat, cel domestic!
O zi frumoasa si tie!
Asa cum ti-am mai spus, daca nu incerci sa afli adevarul acum, mereu o sa te intrebi in viitor, "oare cum o fi fost daca?".
Prea multe intrebari, temeri si nesiguranta.Cum o sa scapi de aceste probleme, daca nu "iei taurul de coarne"? Doar nu ai 15-16 ani,ca sa nu stii diferenta,intre prieten si iubit,intre acceptare si refuz, intre compatibilitate si neatractie(chiar si fizica). Suntem fiinte si prin urmare si atractia sexuala trebuie sa existe.El nu infrazneste, ca este prea finut, tu nu ai curaj, ca ti-e teama de refuz.Si atunci? Care este rezolvarea problemelor? COMUNICAREA, EXPRIMAREA SENTIMENTELOR si, de ce nu, putin CURAJ!
Am decis sa-mi exprim deschis sentimentele, sa-i spun ca incep sa ma indragostesc de el. Daca va accepta, vom incerca sa formam un cuplu, sperand ca relatia va dura toata viata, iar daca se va incheia, vom putea ramane cel putin prieteni! Daca va refuza, vom continua prietenia ca si pana acum, in aceeasi termini! Cert este ca nu vreau sa-l pierd, ca vreau sa fie present in viata mea in continuare ca prieten cel putin!
Incerc sa inteleg. Atunci ai putea sa schimbi locatiile in care iti petreci timpul liber.
Dacă vorbești cu el sincer, sigur nu-l vei pierde de prieten.
Și (cine știe?!?) poate și el are ceva sentimente, dar le-a ascuns bine ca să nu te sperie și să poată fi mereu alături de tine.
Nam stat sa citesc tot ce sa scris dar iti spun doar atat. Pune mana pe el, nu sta la taclale, se spune ca bani nu aduc fericirea, dar o intretin.Numai iti plange de mila, dai bataie draguta, ia-ti inima in dinti si risca. Daca nu risti, nu castigi.Aici e 2 chestii care trebuie sa ti bine minte.Risti si poti sa castigi sa il iei ca iubit.Ori risti si poti sa pierzi si prietenia care te leaga de el.Dar e mai al dracu cand stai si suferi in tacere, s-ar putea sa iti rupa el inima in 2 si sa iti trimita un sms dimineata ceva genu " Buna, cum sa ma imbrac sa atrag o femeie? ca vreau sa impresionez o colega " Si atunci o sa iti cam rozi unghiile.Asa ca dai bataie pe el si nu te mai gandi atat.Ca o viata are omu, si o gaura in fund.(vorba populara)
Asteapta pana descoperi cu adevarat daca este o atractie erotica fata de el sau daca il iubesti, apoi fi sincera cu el.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
