ma numesc Daniel am 23 ani si cred ca am nevoie de ajutorul dvs sa imi raspundeti la o intrebare daca binevoiti. Dupa cum spuneam ma numesc Daniel am 23 ani, prietena mea are 20 suntem impreuna de 2 ani si jumatate iar de 2 luni ne-am decis sa ne mutam impreuna, ea fiind primul an la facultate iar eu muncesc. Parintii nostri stiu de relatie si sunt de acord, se cunosc si intre ei adica s-au intalnit pastreaza legatura nu este niciun fel de problema. Noi ne iubim foarte multe si ea pe mine si eu pe ea.dar de vreo 2 zile sa zic asa parca ma simt ca intr-o cusca nu stiu exact cum sa spun. Parca m-am saturat de relatie, de viata de cuplu. Parca imi e dor de viata de dinainte adica sa merg la munca dar sa nu trebuiasca sa ma gandesc ca o sa iau salariul si o sa trebuiasca sa platim chiria, intretinerea, sa cumparam mancare, sa ne gandim oare ce facem de mancare etc. parca mi-e dor sa nu trebuiasca sa mai dau explicatii unde am fost ce am facut desii intr-o relatie mi se pare absolut normal ca parteneru sa stie toate lucrurile aste. Mi-e dor sa ies pana in oras sa cumpar ceva si sa nu mai trebuiasca sa dau mesaj vezi ca merg sa iau paine ( am dat un exemplu ) parca vreau viata dinainte cand din salariu mergeam puneam un bilet la pariuri, imi luam o sticla de suc, ieseam cu prietenii la o bere ...cand ies in oras sa nu trebuiasca sa vorbesc prin mesaje sa nu primesc mesaje de genu " mai stai? " cand primesc o cerere de prietenie pe fb de la o alta fata sa nu trebuiasca sa dau explicatii cine e sau ca nu am nicio treaba cu ea si e doar o fosta colega de munca. Ma simt ca tatal meu care merge la munca si vine acasa si asta e tot. Asta e viata lui si eu nu ma simt inca pregatit doar pentru atat. Nu vreau sa ma despart pentru ca sa pot iesii sau vorbi cu alte fete pur si simplu nu mai vreau nici macar sa vorbesc cu o fata cel putin un an. vreau sa fiu singur sa fac ce faceam inainte fara explicatii fara sa ma intreb daca se supara daca fac chestia asta. Dar in acelasi timp o iubesc enorm si nu vreau sa o fac sa sufere si stiu ca daca ne-am despartii ar suferi enorm si sincer nici nu cred ca ma pot desparti de ea fiindca si eu o iubesc enorm de mult. Nu sunt pregatit de responsabilitatile vietii de cuplu sau nu stiu care sa zic ca e problema. Dupa cum am spus si mai sus ma gandesc aa iar trebuie sa platesc chiria iar trebuie sa platesc cheltuielile iar trebuie sa luam mancare dar oare ce facem de mancare ...Nu stiu ce vreau. Va mutumesc anticipat pentru raspuns.Doresc ca sa primesc un raspuns de la un psiholog daca se poate sau cineva care a mai trecut prin asa ceva.

Vreau sa mai adaug ceva..sa nu va imaginati ca e pre cicalitoare sau prea geloasa si asta e motivul pentru care nu mai pot. este putin dar in limita normalului, cand iubim inevitabil suntem putin gelosi, eu sunt sigur ca sunt mai gelos decat ea si stiu asta ..deci nu asta e motivul.

Ati facut pasul mult prea devreme, la 23 ani nu era inca cazul sa va mutati impreuna. despartirea nu e o solutie, o sa iti para mult mai rau dupa. Insa ar trebui sa locuiti iar separat inca vreo 2-3 ani macar

Nu cred ca e un raspuns bazat pe ceva concret..mai sunt persoane care s-au mutat impreuna chiar de la 20 ani si nu au avut probleme. mersi oricum dar nu cred ca asta e problema

Dar de ce te compari cu altii? se pare ca tu nu esti inca pregatit pentru asa ceva, si mi se pare normal la 23 ani sa nu vrei inca o astfel de resposabilitate.

Buna
Asa se intampla cand nu esti sigur ce vrei de la viata/de la relatie etc.
Te simti sufocat/te simti incatusat si tanjesti dupa acele plimbari/disctractii si fara explicatii.
Dar ai omis ceva...atat timp cat iubesti si ai ales sa te m uti cu ea, inseamna ca ti-ai luat un fel de angajament ca si cum ai fi casatorit.
Ar fi pacat sa va despartiti atat timp cat va iubiti/ea nu este cicalitoare si sufocanta.
Cat despre acele petreceri/plimbari/cine nu te lasa? chiar daca esti cu ea, se poate face in asa fel incat sa iesi si cu baietii la un fotbal/bere etc.
La fel poate proceda si ea iesid cu fetele.
Ar fi bine sa comunicati si cu siguranta veti gasi o rezolvare.
O seara buna

Daca nu vrei sa va despartiti mutati-va separat.

Interesant raspunsul tau. M-a pus pe ganduri. Multumesc

Buna Daniel, nu sunt nici psiholog, nici nu am trecut prin asa ceva! Insa as avea cateva cuvinte sa iti adresez!
In primul rand, intr-adevar, sunteti foarte tineri, da, ai dreptate atunci cand spui ca poate altii reusesc sa faca acest pas mult mai devreme, insa depinde de fiecare persoana in parte. Pentru unii acest pas nu presupune nicio problema, pe cand altii intampina probleme dupa ce fac acest pas.
Este normal sa ai indoieli, esti inca tanar, si posibil sa nu fii inca pregatit de viata de familie in 2. Asta nu inseamna canu o iubesti pe prietena ta, sau ca o iubesti mai putin, ci pur si simplu, intr-un fel te-ai speriat pe moment, iti este frica sa nu te palfonezi intr-o viata monotona de la aceasta varsta.
Ar fi bine sa discuti si cu ea aceste temeri, si impreuna sa gasiti solutii. Poate veti iesi mai mult impreuna, sau ea iti va da mai multa libertate sa iesi tu cu prietenii tai cand ai chef, si ea sa iasa cu prietenele ei. Viata de familie nu trebuie sa schimbe viata sociala pe care ati avut-o inainte de a va muta impreuna, ci ar trebui sa va dea libertatea de a face tot ceea ce faceati inainte, doar petrecand mai mult timp impreuna, stiind ca la sfarsitul zilei, cand te intorci acasa, te asteapta persoana iubita, nu toate grijile si problemele pe care le-ai enumerat mai sus. Sigur ca aceasta mutare impreuna vine cu responsabilitati din partea amandurora, insa discutand despre temerile voastre legate de aceasta noua viata, veti putea depasi situatia!

Mult succes in continuare, iar daca crezi ca ti-as putea fi de folos cumva, sa imi trimiti un mesaj in privat!

Oarecum e chiar firesc să simți cele mai sus descrise. A venit timpul să simți că un cuplu nu e același lucru cu „doar eu".
Dar acum, după ce ai realizat chestia asta, ar fi timpul să stai cu iubita ta de vorbă și să-i spui despre lucrurile care te deranjează (fără să i le reproșezi!), despre cele de care ți-e dor să mai le faci, măcar odată din an în Paști, mă rog, tot ce ziseși mai sus.
Poate vei fi uimit să vezi că are și ea una-alta de „regretat" și poate stabiliți împreună niște „reguli" noi.
Oricum, nu prea sunt de acord cu băgatul nasului în zona intima a celuilalt (fazele de genul celor despre care ne spui că îți reproșează când se bagă în seamă careva cu tine pe FB, dar nu numai). Așadar, e timpul să stabiliți fiecare o „zonă intimă" în care celălalt să nu intre decât (cel mult!) doar dacă e invitat. Și evident, s-o și respectați pe urmă. Dar să faceți în așa fel încât celălalt să nu se simtă „înșelat", ci doar să priceapă că sunt locuri și / sau momente în viață când un om vrea (și simte nevoia) să fie singur.

Salut Daniel.

Ce crezi: daca te-ai afla in situatia de a alege intre relația voastră si sentimentul de libertate despre care vorbești, daca ai putea avea doar unul din ele pe care la-i alege?