Buna ziua prieteni!
Am nevoie de o parerea sau de ce nu de un sfat din partea voastra!
Ma simt singura si intr-o situatie pe care nu eu doresc nimanui.
De cand ma stiu am avut multe pierderi in viata mea, iar fericirea incearca mereu sa fuga de mine!
Sunt indragostita pana peste cap de un baiat.suntem impreuna de 3 ani, de 2 si ceva locuim impreuna! ca in orice cuplu au existat si certuri, dar majoritatea pe tema comportamentului lui.nu este violent si nici nu vorbeste urat cu mine,sa nu se inteleaga gresit,doar ca are un fel de-a fi care e mine ma deranjeaza,ma face sa ma simt nesigura pe el,pe relatia noastra,pe situatie.
In urma cu o luna, dintr-o neglijare sora mea a uitat tigaia pe vitroceramica, o tigaie plina de ulei.aceasta neglijare m-a facut sa pierd tot! mi-a luat casa foc.nu mai am nimic
Este o situatie in care simt ca o iau razna,vreau sa se sfarseasca odata acest cosmar.
Ca de obicei,prietenul meu sufera singur, in tacere.incerc sa il bine dispun,sa fie tare si sa-i arat dragostea mea in fiecare secunda ca sa nu mai simta ca a pierdut tot. poate reusesc, dar eu ce? oare la mine nu se gandeste nimeni? de la atata stres si griji imi petrec multe nopti plangand, vomitand...aceasta situatie ma depaseste!
Aseara, satula de toate certurile pe tema indiferentei si a comportamentului iubitului meu fata de mine am decis ca am nevoie de o pauza, o pauza in care sa incerc sa ma linistesc si sa iau bune decizii.nu il pot lasa sa treaca singur prin situatie,de aceia am decis sa raman in continuare sa locuiesc cu el, pana se rezolva repararea apartamentului si se vor cumpara toata mobila si tot ceea ce trebuie, dat fiind ca aceasta situatie a provocat-o sora mea.fiecare sa-si vada de viata lui,doar ca ne va uni aceasta nenorocire!
Il iubesc foarte mult,dar am foarte multe ganduri si dureri in inima mea! stiu ca imi va fi greu,poate foarte greu,dar nah asta e.
Azi dimineata m-a sunat si mi-a spus ca nu este de acord cu mine,ca nu va putea rezista sa fie langa mine si sa trebuiasca sa isi rezerve atingerile si saruturile. vrea sa-i mai acord o sansa sau daca intr-adevar vreau sa ne despartim, el nu este de acord sa locuim sub acelasi acoperis pentru ca durerea va fi nedescrisa pentru el.
Sincer, am cerut aceasta pauza pentru ca nu mai pot.ma simt singura si simt ca nu vreau asta toata viata! el este un baiat minunat,doar ca indiferenta asta lui,fata de noi ma face sa nu-l mai doresc, sa nu mai vreau sa fiu cu el.
Eu genul care vorbeste mereu, imi place sa visez..nunta,copii.
El? de fiecare data cand deschid subiectul,simt ca ar face orice sa-l inchida. spune ca ma iubeste,ca ma vrea ca sotie si mama copiilor lui, dar niciodata nu deschide subiectul, sa faca planuri..sa visam impreuna.stiu ca ma iubeste,stiu ca vrea toata chestiile astea fata de mine,dar cateodata nu stiu ce vrea.e aiurea aceasta situatie.e un sentiment care nu se poate explica, dar in acelasi timp provoaca o durere imensa.
De multe ori simt, ca tot ceea ce mie imi place, lui nu..tot ceea ce pe mine ma ilusioneaza, pe el nu..cred ca nu ne potrivim la caractere.degeaba exista dragoste, daca nu avem aceleasi interese.
Ma doare foarte mult, dar cred ca voi pune punct sau cel putin voi lua o pauza..nu mai pot, simt ca nu mai am putere sa lupt!
As vrea o parere sau un sfat. orice!
Ce ati face voi in locul meu?
Ce as putea face, sa trec peste?
Sa iau sau nu aceasta pauza?
Va multumesc ca v-ati pierdut timpul cu descrierea mea si v-as fi recunoscatoare daca m-ati putea ajuta cu vreo decizie.nu vreau critici sau cuvinte rautacioase, am destule eu
P.s tot ceea ce am descris mai sus, el stie.sunt o persoana foarte comunicativa si am incercat in nenumarate ori sa vb cu el, ceea ce pe mine ma deranjeaza, ceea ce mie imi face rau

Ouh chiar nu stiu ce ai putea face, e o situatie ft dificila, orice decizie ar putea influenta atit negativ cit si pozitiv.Dar nu stiu eu sa fi fost in locul tau ii mai acordam a doua sansa findca il iubesc, si daca in acest timp el nu se va schimba macar cu putin, sa nu fie atit de indiferent cu ai mentionat tu in descriere atunci m-aș desparti de el

dar eu sper ca la tine totul se va rezolva fara despartiri, fiindaca toate aceste despartiri sunt atit de dureroase ....hhhhmmm

sper ca tu ii vei acorda o a doua sansa ca el sa se schimbe spre mai bine, incearca si tu sa fii mai intelegator cu el, sa faceti lucruri in comun ceea ce va va distrage atentia asupra celor intimplate, esti in oras, seara la plimare, relaxativa

in fine sper ca totul va fi bine, si veti trece peste aceasta problema, veti face nunta veti avea multi copiii si veti avea o viata minunata!

Terapie de cuplu, poate-poate se rezolva ceva daca e si el deschis. El a fost crescut cum o fi fost crescut si a ajuns sa sufere de pasivitate/frica de implicare. Sufar si eu de asa ceva la un anume nivel, inteleg destul de bine problema. Ai putea sa ii dai un ultimatum, dar probabil nu o sa mearga prea bine. Chestia e sa il scoti din zona lui de confort progresiv, nu brusc.
P.S. Ai omis sa zici ce virste aveti si cu ce va ocupati, posibil sa mai explice cite ceva elementele astea.

Sunt barbat si asa ar trebui sa se considere si el! Este o vorba: "ori / ori".
Cauta si vei gasi un suflet compatibil cu cerintele tale!
Sunt convins ca nu sunt multe dar trebuie sa ai si tu un pic de fericire cat de cat! NU?

Nu trebuia sa cauti mult! Suntem peste tot.Barbatii sunt cu 1/3 aproximativ mai putini decat femeile doar trebuie sa alegi!

Invata sa alegi si NU culege!

Uita! Cunoaste/selecteaza...

O femeie poate scoate cei mai bun dintr-un barbat potrivit, chiar daca se spune ca noi(barbatii)suntem forta.
NU e asa!
Suntem si vom fi "slugile" voastre!
Se joaca putin cu autoritatea lui dar o sa-i dispara cand "pui piciorul in prag"(asta daca tine la tine)

Daca tot ce ai scris el stie, ce mai astepti. Ti-e frica de o noua relatie?
Ai vrea sa faci o pauza. Fa o pauza.
Si de asta ti-e frica? 3 ani nu sunt putini dar nici nu sunt o "viata de om". O pauza te va linisti si vei putea sa privesti lucrurile altfel. Acum esti prea implicata. Vezi cum te simti dupa. Intr-un cuplu asta e cel mai greu de suportat. Sa te simti singur. Cand viata v-a lovit (te-a lovit) atat de des nu crezi ca e timpul pentru un nou inceput? Nu te poti sacrifica toata viata, ai sa ajungi sa vorbesti de una singura (daca nu o faci deja in mintea ta). Preferabil sa ai o persona care iti mai vorbeste urat din cand in cand,
isi manifesta personalitatea si e alaturi de tine decat una care vorbeste frumos si e indiferenta.
Stii cum se spune"timpul le rezolva pe toate", dar sa nu ramai blocata in el.
Orice decizie vei lua trebuie sa fii hotarata.

Daca ai vorbit deja cu el,ar trebui sa stie sentimentele/opiniile /sentimentele tale cu privire la aceasta relatie,trebuie doar sa le constientizeze, pauza ar fi un mod bun prin care el ar putea sa treaca peste aceasta ignoranta si sa reactioneze. Daca ai decis sa ie-i o pauza, ia-o; dar fi foarte constienta de riscurile si/sau baneficiile pe care le implica aceasta separare temporara.In cazul vostru cred ca aceasta pauza, ar putea sa il apropie pe iubitul tau de tine dar pe tine(daca un esti suficient de puternica)sa te distanteze de el.De asemenea,un consider ca aceasta pauza sub acelasi acoperis poate fi avantajoasa; asa cum si el ti-a zis,dorinta/tentatia de a va atinge,mangaia,saruta va castiga in fata dorintei de a avea aceasta pauza. Poti sa-l ajuti sa restaureze locuinta in alt mod:financiar sau sa vi ziua cateva ore si sa ajuti la curatenie,etc.
Daca ai decis sa faci aceasta pauza, fa-o, si vezi cum iti va fi fara el; greu bineinteles, dupa cativa ani de relatie; dar ma refer cum te simti in interiorul tau:treci peste primele zile de singuratate si plans si incepi sa iti analizezi celelalte sentimente.De asemenea analizeaza si comportamenul lui pe aceasta perioada. Abia la urma,cand esti sigura ia o decizie definitiva:te intorci cu el sau iti cauti fericirea in alta parte, initial prin lucruri care te binedispun si cu timpul cand vei fi pregatita, vei incepe alta relatie.
Momentan un are rost sa te consumi atat si tu ai dreptul la fericire, poate el este genul de om care un vede ce are pana in momentul in care il pierde.Cat despre acel incendiu,nu te mai consuma, stiu ca ai muncit pentru acele lucruri, dar sunt lucruri materiale care se recupereaza, desi un cred ca te streseaza atat de mult apartamentul cat relatia.Succes!

El 27- electricean
Eu 24- lucrez la un magazin pe care chiar el mi l-a deschis
Am incercat tot ceea ce am crezut ca ii poate fi invatatura de minte, era ok pana imi trecea supararea pe urma iar era el.
Am decis sa ne despartim.am nevoie de o pauza, o pauza in care lui ii voi da ocazia sa se gandeasca la ceea ce vrea. daca ma vrea pe mine, atunci ii voi permite sa ma recucereasca chiar daca va fi foarte greu.

Nu e nici onoutate ca eforturi tb sa faceti amandoi. din situatia descrisa de tine eforturi ai facut numai tu.
din cate am inteles eu:
tu guraliva - mereu pe el
el - ii place sau nu, habar n-am.
tu vrei sa treci la actiuni - familie, copii, planiri de viitor
el >> inca o lungeste, inca mai vrea sa fie flacau (probabil)
tu - (in dorinta ta de actiune) vrei sa pleci. sa te linistesti tu, sa se decida el ce vrea
el se complace, ii e comod in situatia asta si nu vrea s-o schimbe.
inteleg ca ati stat de vorba. ati pus punctele astea care tu le-ai expus aici "pe ordine de zi"? discutand fiecare subiect, clar si pe indelete? unde v-ati poticnit? cum ati decis sa depasiti situatia aparuta?
punctual si obiectiv?

Hmmm, deci nu e vreun pierde vara care sta sub fusta mamicii. La barbati e destul de frecventa teama de implicare intr-o casatorie, iar minunatele exemple care sa sustina asta din presa nu ajuta la nimic. Discutati cu un duhovnic, un psiholog/terapeut, stati la un pahar de vorba cu parintii vostri la gramada (presupunind ca toata lumea se intelege cu toata lumea)... e pacat sa stati si sa va uitati pe pereti in loc sa faceti copchii si sa fiti fericiti. Nu de alta, dar ceasul biologic ticaie...

Dat fiind ca nu a trecut mult timp de la acel accident din gospodarie, nu e strategic sa te lupti cu doua nenorociri dintr-o data.
Asteapta sa simti ca ai trecut peste chestia cu aparatamentul. Asta e mai simplu. De abia apoi te poti mobiliza sa vezi ce poti face cu prietenul.
O pauza e buna. Nu te sinchisi in perioada asta de ceeace te deranjeaza la el.
In rest, daca nu vrea sa comunice e un lucru prost, pentru ca... nu ai cum sa-l faci sa stie ce te deranjeaza.
Poate ca ar fi cazul sa meditezi cu calm la o "debarcare" a personajului. Nu tu ai probleme, ci el.
Succes!