Bună ziua tuturor! Am o dilema foarte mare. Nu ma mai simt bine cu viata mea, asa ca m-am hotărât sa cer niște sfaturi aici. Sunt căsătorită cu soțul meu de 2 ani, înainte de nunta am stat 2 ani într-o relație. Nici nu-mi găsesc cuvintele. Pur și simplu nu mai exista nimic din partea mea, nu mai este iubire, nu mai este atracție, nu mai este nimic fata de el... In afara de compasiune și simplul fapt ca ii vreau doar binele. Nu știu ce sa fac, el se poarta foarte frumos cu mine, nu m-a jignit niciodată sau altele mai rele, doar ca a intervenit o monotonie totala, nu comunicam aproape deloc, doar legat de servici (suntem și colegi de munca), relații sexuale avem foarte rar și atunci se întâmplă pentru ca vrea el. Eu pur și simplu de câte ori închid ochii sau pic pe gânduri nu ma gândesc decât la divort. As vrea sa divorțez într-adevăr, dar nu am curajul sa-i zic, simt ca i-aș face foarte mult rău, dar pe de alta parte probabil ca ii fac rău ținându-l și într-o căsnicie nefericita. Și mai este și faptul ca mi-e foarte rușine de familie, nu știu cum sa le zic asa ceva. Deoarece întotdeauna am păstrat aparentele unei familii fericite, deși nu este asa (cel puțin din partea mea). Nu ma simt deloc bine, tot timpul îmi vine sa plâng din orice, am accese de furie din nimicuri și nu ma odihnesc nici nopțile cum trebuie deoarece ma gândesc doar în ce parte sa o apuc... Țin sa menționez ca nu avem copii.
Vă rog mult, ajutati-ma cu niște sfaturi! Cum sa fac?

Bună! Nu va potriviti deloc, dar cît timp ai stat cu el fara sa fi casatorită a fost bine? Sau si atunci doreai sa te desparti de el, in al treilea rînd faptul ca lucrati impreuna in aceiasi firmă nu este deloc bine, acum gîndeste te daca vrei sa divortezi va fi un șoc pentru el, dar nu poti nici tu sa te chinuiesti intr o casnicie pe care nu ti o mai doresti, ce varsta ai tu? Eu cred ca amindoi v ati grabit cu nunta, nu sunte ti facuti unul pentru altul, te sperie acest act casatoria, tu vrei libertate.Decît sa stai intr o relatie toxică doar ca vrea mama ta sau a lui, sau de teama ca o sa se supere soacra daca divorțezi, mai presus este sanatatea si fericirea ta, nu ce spun ele, dar acum gîndeste te ca sotului o sa i cada cerul in cap cand va auzii de divorț, mai ales in situatia in care el nu te a înșelat.Sanatate multă.

Bună! Am 24 ani. Într-adevăr m-am căsătorit la o vârstă destul de frageda. Înainte de nunta în cei 2 ani a fost totul extraordinar de frumos și inclusiv pana acum câteva luni. Eu nu mai sunt bine deloc și el ma vede... Și ma intreaba ce am. Și eu ii tot zic ca nimic, dar nu e nimic. Ma gândesc în continu ce sa fac. Știu ca nu e ok sa stai într-o căsnicie doar de dragul familiei sau din mila persoanei de lângă tine. Și pe lângă asta mai sunt și colegii de serviciu. Știu ca nu e bine ca ma gândesc în continu la toată lumea din jurul meu și mai puțin la mine.

Huh! Dupa doar doi ani, sa vrei sa divortezi...
Nu cred ca e ceva normal aici. Zici ca pana in urma cu cateva luni totul a fost bine. Ar trebui sa te intorci in timp sa vezi ce a declansat starea ta de acum. Dragostea se stinge in timp, dar nu asa, dintr-o data. Ceva a fost de te-a facut sa te racesti dintr-o data. Cind descoperi acel lucru, ai raspunsul. Analizeaza-ti bine viata, in toate aspectele ei, ca sa poti vedea per ansamblu ce s-a intimplat cu tine.
Bine ar fi sa discuti cu sotul tau. Cu siguranta se ingrijoreaza cu privire la tine, ca nu stie ce se intampla. Si are dreptul sa stie. Dar din perspectiva ca e anormal ce se intampla cu tine. Puteti repara impreuna lucrurile, doar sa descoperiti ce a dus la racirea sentimentelor tale. Daca inlaturati cauza, dragostea mai are sanse sa revina. Sunteti inca un cuplu proaspat format, ar mai trebui sa existe niste fluturi prin stomac. Adevarata monotonie apare dupa ani de obisnuinta, minim 7-8, cand deja iti cunosti bine partenerul. Voi abia ati inceput sa va cunoasteti, si inca e loc de lucruri noi.

Crede-mă ca tot încerc sa îmi găsesc răspunsuri legate de stările mele... Dar nu reușesc?

Divort nu conteaza gura lumii, trebuia sa ai creier inainte sa mergi la biserica acum pierzi bani cu divortul avocat si instanta. Mai usor era sa stai in relatie apoi separarea era gratuita, trebuie divort daca nu tie bine cu el, dar vezi ca altul o sa te bata si chestii neobisnuite. Multi casatoriti traiesc de gura lumii sa fie in trend nu orice familie e fericita, musamalizeaza suficienti si ele la fel se plang la prietene de barbat ca nu e bun sau inutil, ei zic ca nevasta e proasta... si cei mai rau nu are rost sa zic inselatul fiind la moda. El nu zice de divort pentru ca nu are curaj ii convine sa te aibe pentru sex si treburi de femeie in casa curat gatit asa sant barbatii

Nu stiu cum am putea sa te ajutam. Totusi, inainte sa te gandesti la divort, amintește-ți că băiatul ăsta nu te jignește, se poartă omenește cu tine, iar un eventual divorț, l-ar lovi puternic.
Divorțul nu cred că este soluția prioritară, ci ultimul "instrument" la care sa apelezi.
In locul tău aș discuta cu el treaba asta.
Ați ajuns aici din cauza voastră. Tot voi trebuie sa rezolvați problema.
Crezi că la alții stă treaba mai bine?
Chiar și un specialist ar putea să vă ajute.
Ceva este la mijloc. Căutați unde este buba și luptați pentru relația voastră.
Nu da vrabia din mână pe cea de pe gard.

Sper să îmbătrâniți împreună!

Poţi să începi prin a îi spune şi lui cel puţin 80% din ce ne-ai spus şi nouă. Comunicarea e cheia. Unde e încrederea dacă nu poţi să îi spui lucrurile astea?
Eu te sfătuiesc să purtaţi discuţii serioase, să laşi aparenţele şi frica deoparte. Doar nu vrei să o mai duci mult şi rău cu iluzia asta.

Daca certuri nu sunt, el nu iti vorbeste urat, nu bea si altele gen. discutati sincer unul cu altul si dupa stabileste.

Nu știu mie mi se pare greșit să închei o relație care n-are nicio problemă doar din prostia asta cu monotonia... stai cu omu ăsta de atâta timp, îl iubești, nu înțeleg cum poți ajunge să te saturi de el. poate stați prea mult împreună, mai du-te pe la părinții tăi o perioadă mai lungă de timp, 4-5 zile să mai stați depărtați, mai du-te și dormi pe la vreo prietenă din când în când, mai du-te în vreo vacanță cu prietenele, mai du-te la o cafea cu alte persoane. în vacanțe mergeți? cum e atmosfera între voi în vacanțe? că de exp și eu cu al meu mai avem stări de astea nasoale din cauza monotoniei, oboselii, stresului și când plecăm într-o vacanță și suntem amândoi relaxați e totu lapte și miere.

Noi petrecem aproape 24/24 împreună fiindcă suntem colegi de muncă și avem același program. Când suntem liberi ieșim și separat cu fetele eu, cu băieții el. În vacante când mergem este ok. Dar ma gândesc ca este ok deoarece este distragerea aceea a lucrurilor noi pe care le vedem.
Nu știu... O să încerc să avem o discuție și poate cine știe. Dar nu ar fi prima data când ii spun toate nemulțumirile mele. Este mai bine câteva zile, apoi revine totul înapoi.

De asta mi se par dusi cu pluta aia care se casatoresc inainte de 28/30. Niste imaturi case se joaca jocuri de adulti dar ghici ce, nu e de ei. Intr-o relatie normala puteai pleca oricand pentru ca se vede ca voi nu sunteti compatibili la caracter. Depresie de viata buna (monotona). Altii ar zice mersi ca nu am probleme pe cand cei ca tine si sotul tau, se leaga de cap degeaba. Bine macar ca nu aveti copii, atunci ar fi fost mult mai rau. Plus ca mai e o chestie la mijloc, voi stati prea mult impreuna. Normal asta ar trebui sa fie un bine ( de acolo si compatibilitatea de caractere) dar se pare ca nu. Daca vrei sa incerci ceva, unul din voi 2 trebuie sa schimbe locul de munca. Dorul ala e bun la ceva. Cand e plecat la munca 8 ore in alta parte si va vedeti dupa acasa.