va rog sa nu ma judecati,scriu aici pentru a ma descarca si a afla un sfat,o parere neutra. Am nascut de o luna si ceva,nastere cu complicatii,cezariana,in fine...
Sotul meu a fost langa mine la inceput...
Acum insa,desi nu imi spunea in mod direct,ma facea sa ma simt prost ca eu sunt la pat,in recuperare,ca nu pot alerga ca el cand bebe plange,ca nu sunt la fel de mobila ca inainte de taietura...
In ideea asta,m-am fortat si sangerarile s-au repornit de doua ori,desi erau gata eliminate lohiile. Chiar si acum sangerez.
Astazi ne-am certat tare,imi spune ca nu ma mai suporta!
Ii spun ca ma doare si am nevoie de un pic de intelegere,iar raspunsul lui este..."oricum fac eu tot,tie ti se pare ca faci ceva?"
Eu chiar daca doar pregateam biberonul(nu a vrut sa alaptez,chipurile citez "laptele tau nu e bun,plange" si ii dam formula,pentru ca il indoapa repede si nu se mai trezeste la fel de des),tot ma ridicam sa fac formula si dupa stateam sa ma uit la ei,numai sa nu zica ca dorm!
Imi spune ca "de-a dracu' " ma doare si ma va durea mereu! Tin sa precizez ca am avut o sarcina tare grea,si-a lasat amprenta asupra mea,tenul meu nu este curat ca inainte,vergeturi si imi spune ca platesc pacate. El ma ataca cu astfel de vorbe,si zice ca nu sunt jigniri,dar,eu daca ii spun ca e idiot ca aproape s-a asezat pe picioarele copilului aflat pe pat (pus de el tot acolo, desi are patut)
Si eu i-am mai spus cate ceva..insa la el se contorizeaza jignirea,la mine nu...
A plecat de acasa spunandu-mi ca nu ma mai suporta,si am incuiat si eu usa pe interior,am ramas cu copilul in casa,dupa ce a stat pe nu stiu unde,vine si evident ca vrea in casa,insa nu l-am auzit.
Imi lasa mesaje ca o sa regret,ca o sa ma rog de el sa se intoarca.
Casa este a lui, el e singurul care munceste si imi este teama ca vrea divortul si sa imi ia copilul! Unde sa apelez?

Am uitat sa precizez ca am facut destul de multe,eram venita acasa de cateva zile,nici nu aveam firele scoase si faceam curatenie,dadeam cu aspiratorul, faceam mancare, spalam, incinsa cu o centura, numai eu stiam cum ma sfasia durerea...ca parca nu se mai terminau hainele alea murdare,si mizerie se strangea,nici mancare nu era!
El este in concediu inca de cand am nascut!
Si eram franta,insa pentru el era normal,daca ziceam ca ma doare... evident,din vina mea.
Ca cine m-a pus?!
Dar,daca nu facem,il auzeam cum are el atatea,ca nu stiu ce! Ma termina psihic!
Zice nu trebuie sa fac, insa atitudinea, oftatul, trebuie sa fac.
Se plange ca e obosit mereu...dar, oare eu?!
Acum am ajuns sa ma simt mai rau ca atunci cand m-am externat.

Mi-e teama ca ai facut o alegere gresita si ca omul care a jurat in fata lui Dumnezeu ca iti va fi alaturi la bine si la greu va abdica.

Doar la familie puteti apela ca sa vă sprijine poate il lamuresc cum sta treaba si sa aiba rabdare un PIC, Recuperarea e rapida dar el nu stie asta si crede ca va dura pe viata situatia, dar va veni si soarele

In momentul in care tu suferi iar el se comporta ca si cum ai face ceva rau, iar totul e RAU la tine, inclusiv laptele (care laptele matern e mult mai bun decat "formula" plina de chimicale, atunci omul ala e total dus pentru tine

insa ce poti sa faci real, nu prea imi dau seama, mai ales in rrrrominica unde ajutorul femeilor abuzate e tot un fel de frectie la picior de lemn

ai si alta familie (parinti, frate, sora, etc.) la care sa te poti refugia, macar pana iti revii?
si vreau sa spun CU TOT CU COPIL, ca presupun ca nu vrei sa ramana la el

Uneoei după naștere, unuii tați o iau razna. Adică ai un episod psihotic, înebunesc temporar, apoi își revin. Alții nu își mai revin, iar ca să nu își asume responsabilitatea chiar și a bolii lor, dau vina pe parteneră.
Ar putea să își revină dacă cineva din anturaj îl ajută să își dea seama că e teomporar cu mintea rătăcită datorită evenimentului. Poate cineva din familia lui, mama, tata.
Dar dacă și inainte se purta la fel, e o altă poveste.
Orice animal sălbatic poate fi înblânzit. Dar chiar și un animal sălbatic, dacă a înebunit, nu poți faci nimic cu el. Așa că ar trebui analizat ceea ce se întâmplă cu el acum, de ce se poartă așa.
Dacă vrea divorț. nu îl poți opri.

Inainte tot asa a fost?

Se poate sa fie un pic speriat. Cam majoritatea bărbaților (parerea mea) le e teama de copii. Eu cand l-am luat pentru prima data in brate pe nepotu-miu, avea varsta de 4-5 zile, m-a luat un fior si o teama de simteam cum tremur prin interior ). Posibil sa fie speriat, stresat si de asta sa reacționeze asa. Se va obișnui si isi va reveni, dar nu va mai certați. Sau exista si sansa sa fie mai "prostalau" si sa nu se schimbe, caz in care reiese că ai facut o alegere cam greșită.

Inainte era complet diferit. Mai aveam noi mici divergente, insa niciodata asa ca pe sfarsitul sarcinii sau mai ales acum...e complet schimbat. Din ultimul trimestru de sarcina a inceput sa ma ameninte ca o sa regret...de fiecare data cand nu ii convenea ceva,ma ameninta ca o sa regret si facea clar referire la copil,c-o sa mi-l ia si ca o sa raman fara nimic.
Mereu mergeam pe bec,chiar si luna asta,mereu incercam sa fiu cat mai lucida,sa nu cumva sa o ia iar razna,sa il calmez. Ba chiar intr-o seara,inainte sa nasc, am avut o cearta pentru ca a venit acasa spunand ca un coleg i-a spus ca "de-acum poti sa o si bati ca n-o sa plece daca are copil", m-am suparat foarte tare, pentru ca lui i se parea amuzant.
Niciodata nu m-a lovit, insa nu stiu ce urmeaza tinand cont de transformarea asta.

Mi se pare badaran.
In primul rand nu exista " sa iti ia copilul", pentru ca in caz de divort, nu el decide cu cine va ramane copilul, ci judecatorul. Dar mai mult ca probabil fiind inca mic, sunt mai mult sanse sa ramana mamei.
Crezi ca anumite comportamente de ale tale l-au facut sa devina asa? Stii ca de multe ori vedem omul de langa noi ca se schimba, insa nu ne dam seama atitudinea noastra care l-a facut sa se schimbe.

PS
"acum 2 ore | 12345abcde a întrebat:
Buna ziua, va rog sa nu ma judecati"
cu o problema ca asta NU TE JUDECA NIMENI

*****NU PE TINE*****

judecam situatia si cum putem sa te ajutam
chiar daca, in afara de a fi de partea ta, si de a iti spune un cuvant bun, nu te putem ajuta cu nimic

Sunt sigura ca si eu am fost irascibila si obosita...am trecut prin foarte multe pe perioada sarcinii, insa am incercat sa nu ma arat atat de afectata! Acum insa chiar am ajuns la capatul puterilor si nu gasesc intelegere. Doar amenintari...ca o sa vad eu, ca o sa regret, ca o sa il caut eu.
El chiar la inceput cand vedea cat vomit, peste tot...eram o "epava"
Nu plecam bine din baie ca deja varsam prin alte locuri... aveam pungi peste tot dupa mine...si el credea ca ma victimizez.
Dar,nu puteam sa controlez unde si cat vomitam.
Am zis si eu porcarii,am recunoscut,dar, ce nu intelege el, e ca din cauza atitudinii lui, e clar ca el fiind cel ce aduce banul in casa, se simte superior. Cand vreau sa discut problema. mi se spune ca sunt nebuna...altceva nu am auzit,pana de curand,cand si el jigneste la greu,dar,nu recunoaste.
Plus,tocatul asta psihic! De alaptat nu sunt buna! Daca ma doare operatia,ma doare pentru ca sunt "a dracu' ", daca am buboaie pe fata,clar platesc eu pacate,si multe altele! Eu recunosc ca gresesc,el nu greseste niciodata!
Numai vina mea e din orice.
Nu zic ca nu gresesc si eu,insa.el le vede numai pe ale mele si cand ii zic ca amandoi gresim, zice ca doar eu!
Daca vreau sa discut o problema, urla! daca eu ridic vocea, ne aud vecinii si ne facem de ras, de parca pe el nu il aude.

Se pare ca nu e suficient de inteligent sa inteleaga anatomia femeii. In primele 3 luni lauzele sunt varza, cresc si scad hormonii si dau diverse tulburari. Ar trebui sa vina cineva acolo, mama ta, sau mama lui. Pune-ti dopuri in urechi, sa n-auzi nimic din ce zice...formula contine multe chimicale, si ceva anestezic, d-aia doarme. citeste eticheta. Laptele tau e grozav, nu asculta ce zice, Alapteaza-l cel putin un an, 2 daca poti. Ascula-ti instinctul de mama. Stii ce e mai bine pentru bebelusul tau.
Poti sa-ti faci bagajele si sa pleci o perioada scurta acasa la parinti. Dca i se va face dor de voi, va veni sa va ia.
Emotiile negative nu-si au rostul in astfel de cazuri, aca simti ca n-ai parte de iubire, nu continua relatia. Poti fi fericita singura deocamdata, decat sa stai in asa atmosfera, cu nervi si suparari. O sa-ti revii intr-un an. O sa fii iar frumoasa. O sa gasesti pe cineva care te apreciaza. Sunt multe cupluri care divorteaza. Nu e nicio nenorocire. Consulta un avocat bun, proces, pensie alimentara, fericire.

Pe langa ce au spus toti ceilalti si mai ales @sadrian, daca nici mama lui nu il poate face sa inteleaga ca tu ca femeie acum treci printr-un moment dificil, du-l la ginecologul tau sa ii explice. Daca nu vrea arata-i ca e rau-voitor. Probabil acum vrea sex si cum tu nu poti, el turba.
In ce priveste divortul, decat o viata nefericita langa el, mai bine una linistita fara el. Dar sa plateasca alocatia fara intreruperi si fara pretexte ca nu are, nu poate, nu... ca ar mai fi facut alti copii, etc.

Tu ai avut o nastere grea, dar asta nu inseamna ca trebuie sa te soliciti (vezi curatenia cu aspiratorul inaintea scoaterii firelor) si sa-l provoci pe sotul tau!
Te cred ca esti obisnuita sa faci treburile casei, dar suprasolicitandu-te faci doar complicatii de sanatate si in casnicia voastra.
Sotul tau e constient cu starea ta, sunt sigur ca daca-l rogi frumos, atunci te va inlocui la efort, chiar daca este mai mic (nu de alta, dar nici el nu doreste sa faca lucrurile in locul tau, pana la nesfarsit).

In concluzie, scoate-ti intuitia feminina la iveala si vorbeste dulce cu el (NU ironic! ), roaga-l frumos si discuta calm si civilizat tot ce va framanta (pe tine sau pe el).
Daca fortezi nota, risti sa-ti pierzi sotul, sa-l impingi in bratele alteia, iar tu vei ramane singura cu copilul.

Si inca un sfat:
Daca ai lapte si copilul suge, atunci NU-i da "formula" la biberon!
La biberon sa-i dai ceai, cand este nevoie!

Multumesc tare mult,Cristina!
As vrea sa fie si el mai mult ca inainte,sa ma inteleaga mai mult, sa inteleaga prin ce trec, uneori chiar nu pot controla anumite stari sau dureri oricat de mult as incerca.
Faptul ca ma blameaza doar pe mine si nu isi asuma si el partea lui de vina ma frustreaza foarte mult.
Apreciez si mereu am apreciat tot ce a facut. Cand ii zic, raspunde mereu ca nu ii spun suficient...dar, oare cat sa mai zic daca mereu e acelasi raspuns...
Cuvintele lui ma dor
Mai ales acum ...cand imi spune ca laptele meu nu e bun,ca dupa masaj,vomita din cauza mea,ca nu sunt facuta sa fiu mama,ca sunt dusa,nebuna,cand imi spune ca o sa regret... oare cum sa mai fiu dulce cu el!?
El nu vede asta ca pe o jignire.
Cand vreau sa il iau in brate,el vrea altceva... daca nu pot,nu il mai ating... apoi,iar reprosuri!
Sunt atat de fericita ca am acest bebelus si totusi atat de trista,nu ma pot bucura de el,am ajuns sa am atatea ganduri rele si neliniste.
De aceea am si scris aici,cu gandul ca poate a mai trecut cineva prin asta si imi poate spune cum sa procedez. Nu vreau sa imi cresc copilul fara tata, sau mai rau, sa raman fara el...dar, nici in cearta nu il pot creste.
Recunosc ca gresesc si eu...dar, oare cum sa il fac sa vada cat de mult ma raneste si ma face sa sufar si el?!

Buna! Cred ca se comporta asa cu tine, pentru ca numai aveti intimitate si el ar vrea mereu, poate de aceea- Ca numai esti atenta cu el ca inainte, sau pui accent mai mult pe copil iar pe el il neglijezi,. cine stie la ce se gandeste, tu esti singura care poti afla ce il macina de se comporta asa cu tine. Cele bune!

Ba da. Poti sa treci peste situatia asta, puteti impreuna.Si eu am trecut prin ce treci tu.Si am constatat ca si eu eram vinovata...ca nu mai eram suficient de femeie. Trebuie sa vorbiti, fara sa va certati, sa va amintiti de voi.Incearca sa aduci in discutie zilele de inceput, cand era totul frumos...cand nu aveati griji.O sa va faca bine.

Pune-l sa-si faca o taietura pe burta si apoi sa vorbeasca.

Poate ca a facut depresie postnatala. Totusi venirea unui copil e o schimbare mare in sanul unei familii. Toata rutina si tabieturile sunt date peste cap si intervine frustrarea. Sa vorbeasca cineva apropiat lui cu el si sa ii explice cum sta treaba atunci cand ai un copii!