Bunăăă! Sunt nouă pe-aici.
Deci despre ce-ar fi vorba, e vorba despre părinţii mei, mai ales de maică-mea, simt că nu mai rezist!
Mă ţin din scurt mai tot timpul, nu-mi dau voie să dorm la iubitul meu spunând că nu este normal, că e grav ce fac, că-s o c*rvă, şi aşa mai departe.
Iar când vine vorba de îmbrăcăminte, nici nu se mai pune problema, când mă vede îmbrăcată în colanţi şi-n pantaloni scurţi şi cu-n tricou larg, îmi spune că arăt ca o prostituată, că mă fac de râs cum arăt îmbrăcată.
Ca să nu mai zic că eara în niciun caz nu-mi dă voie să ies afară cu prietenii, odată s-o întâmplat ca să-i zic lu' maică-mea că mă duc într-un local pe la ora 20, şi imediat o început cu crize de nervi şi plâns că nu e deloc normal să ies la ora aia, că numai derbedeii ies la ora asta, şi mai spune că-n localuri îs numai puşcăriaşi şi criminali. ))))
Şi mai are şi figuri că vai, e fum de ţigară acolo.
Mai este şi când ne certăm foarte urât şi vine cu texte gen că mă dă afară din casă, odată insista, îmi scotea ca pe nişte cârpe toate hainele din dulap ca să-mi fac bagajele şi să dorm pe stradă, iar când am acceptat să plec, mă văzuse lângă uşă gata să plec şi imediat vine cu întrebarea că unde plec, că-s proastă, că nu ştiu ce, mă trage de lângă uşă şi mă ţine strâns de braţ ca să nu plec nicăieri, deci nicium nu e bine.
Şi legat de musafiri, când vreau să-mi invit prietenii sau iubitul acasă, maică-mea se strâmbă şi se scârbeşte să-mi vadă prietenii, zice că nu-i chem când vreau eu, îi cheamă când vrea EA! Când de fapt nu cheamă pe nimeni niciodată la noi acasă.
Sau când nu-s ai mei acasă, nici atunci nu pot... odată mi-am invitat o colegă la mie ca să lucrăm la ceva proiect pentru şcoală în clasa a 11-a şi maică-mea iar o început cu crize de nervi şi ţipete că n-am niciun drept să-mi invit prietenii, că vai, vede patul alor mei, că vede baia, că-i e ruşine la maică-mea, că nu ştiu ce.
Mai are momente chiar când mă plezneşte, mă scuipă şi mă face în toate felurile, până îs vânătă, chiar mai rău FĂRĂ niciun motiv!
Ce să mai zic şi când vine vorba de iubit, îl judecă şi-l face în toate felurile fără să-l cunoască personal, că e un boschetar, un ţăran prost crescut, nu ştiu ce, când de fapt el încearcă să mă ajute chiar, e un băiat bine crescut, educat, se comportă frumos, e cu bun simţ, are 24 de ani, nici nu-i face plăcere să-l cunoască, nici la taică-meu nici la frate-miu.
N-am voie aia, aia, aia.
Nu mai pot, ce să fac?;(((
Ţin să menţionez că am 21 de ani.

Îmi cer scuze pentru ditamai roman. )))))
Dau fundiţă. :*

Pai ai peste 18 ani. Poti sa faci ce vrei...incearca sa vorbesti cu parintii tai ca acum numai e ca pe vremea lor...e alfel

La 21 de ani sa-ti faca parinti asa, este cam nasol..Incearca sa le explici ca nu e normal. Sau nu inteleg de ce nu te muti cu prietenul tau. Ai 21 de ani, trebuie sa-ti intemeiezi si tu o familie la un moment dat. Daca stai sa-ti pupi parinti in fund ( pe romaneste ) toata viata..nu te mai distrezi nu mai faci nimic. Incearca sa fii mai rebela.

Tre' să-ți impui clar punctu' de vedere. Cum spun și ce-i ce au mai răspuns: Tre' să iei un pic "taurul de coarne", ca să te faci auzită, dar asta nu înseamnă că trebuie să fii rebelă, pentru că n-o să se schimbe nimic... Încearcă totuși să-i demonstrezi că n-are de ce să-i fie rușine cu casa ta. Iar în plus... trebuie să faci și tu ceva, adică la vârsta asta trebuie să te cam gândești ce-o să faci mai pe viitor, n-o să poți să stai cu ai tăi până o să te măriți . Don't misunderstand me. Îți urez toate cele bune. :'>

Ai deja peste 18 ani.Si ai dreputu sa faci adica orice.Chair mama ta isi face griji prea mari pentru tine, dar degaba.
Dupa parerea mea esti o fata cumsecade educata si cumva ar trebuie sa-i doveesti ca citeodata nu are dreptate ceia ce zice.

Ti se intampla toate astea pentru ca mereu ai dat explicatii, intotdeauna le-ai cerut parerea, sau te-ai limitat sa renunti la a le-o cere stiind dinainte reactia lor.Banuiesc ca nu lucrezi si nu esti independenta financiar, asa ca atata timp cat iti vor da de mancare, te vor imbraca si iti vor da un acoperis deasupra capului nu vei putea iesi din situatia asta. Avand 21 de ani te poti muta la iubitul tau, daca el te poate intretine, sau...cauta-ti un loc de munca afara.

Ţin să spun că nici la iubit nu mă lasă să mă mut, că cică nu e el familia mea, că dintr-un singur motiv cică vreau să mă mut la el doar ca să mă... vorba aia... cu el.
Şi ce mă irită e că maică-mea îi bagă pe absolut toţi băieţii de pe lumea asta în aceeaşi oală cum că-s obsedaţi sexuali.
Nici măcar nu vor să facă cunoştinţă cu el, lor le place mai degrabă să-şi bată joc de el, să-l ia peste picior, să râdă de cum e îmbrăcat, etc.
Deschid puţin paranteza aicia legat de îmbrăcăminte, se îmbracă chiar normal cu jachetă, blugi, addidasi, îl ia la mişto mai ales pentru căştile mari pe care le poartă... >_>
Ca să nu mai zic că şi de mine mai râd ai mei şi fac mişto de mine sau de prietenii mei pe la spate, niciodată n-au fost drăguţi cu niciunu din foştii sau cu prietenii mei...

Dupa modul in care te exprimi, nu prea cred ca ai 21 de ani. Daca ai avea 21 de ani atunci ti-ai cauta chirie si v-ati muta impreuna. Din cele descrise, este clar o problema in modul in care parintii tai ofera educatia insa este si o problema in modul in care tu procesezi informatia. Avand 21 de ani, parintii tai nu sunt obligati sa iti accepte prietenii in casa, poate nu se simt confortabil sa le vina lume in casa, ceea ce pot intelege. Nu e tocmai confortabili sa iti vina straini in casa, in mediul tau intim. La 21 de ani nici n-ar trebui sa mai ai timp de asemenea intalniri puerile ci sa te preocupe gasirea unui job sau a unei facultati. Pana la 18-19 ani tot ai fi avut timp de asa ceva, la 21 de ani nu prea se mai explica. Iar preocuparea lor cu a nu deveni mamica la o varsta tanara in care ar trebui sa te preocupe cariera, este de inteles. Ei nu vor ca tu sa iti ratezi viata si probabil nu au incredere in gradul tau de maturitate si responsabilitate. Ceea ce din modul tau de exprimare este de inteles deoarece nu pari matura. Violenta fizica si verbala nu ar trebui sa isi aiba locul din partea lor ci incurajarea catre responsabilizare prin a-ti gasi o chirie. Asadar in acest context in care intrebarea ta principala este "Nu mai pot, ce să fac?;(((" daca esti la facultate faci cumva sa stai in camin, daca nu esti la facultate atunci lipsa job-ului nu isi are o explicatie logica deci iti iei job si te muti cu el.