Cand cineva imi povesteste despre o problema de-a sa, imi dau seama ca de fapt nu prea simt empatic. Mi-am dat seama ca imi este greu sa imi para rau de conditia proasta a altcuiva. Cand imi povesteste despre asta, nu simt nimic. De obicei, oamenii se asteapta sa-i consolezi sau sa-i ajuti cu vorba. Dar eu realizez ca pe interior de fapt nu ii simt gravitatea problemei persoanei respective. Desi spun ca imi pare rau sa aud, nu prea simt asta sau mai mult decat asta - empatia. Oare de ce? Oare pentru ca viata mea e deja destul de afectata incat nu ma mai afecteaza problemutele altora? Oare m-am racit pe interior?

Inseamna ca si tu ai problemele tale si ai avut prea multe asteptari de la oamenii din jurul tau.

Eu cred ca cel mai bine e sa distragi atentia persoanei de la ceea ce il supara, pentru ca problema este numai in capu suparatului, si nu neaparat adevarata forma in realitate. Iar uneori oamenii nu-s in stare sa vada lucrurile altfel si au nevoie de ceva care sa le distraga atentia ca sa poata trece peste.
Si cred ca este foarte normal sa nu intelegi lucrurile care ti le zice, cand tu nu cunosti nu ai trecut prin asemenea situatie.

Pai tocmai ca prin majoritatea situatiilor am trecut deja dar cand imi povesteste cineva, nu simt asa mare empatie, in sensul ca ma gandesc ca in cazul meu a fost mult mai greu

Asta pentru ca tu ai trecut prin lucruri mai grele si atunci te gandesti ca ce "probleme" cred ca au altii nu sunt nici pe departe cele mai grele. Sa stii ca nu tot timpul oamenii asteapta consolare, poate cateodata e bine si sa zici : "da, e greu prin ce treci, dar poate fi mai rau" si de aici depinde de apropierea ta cu persoana respectiva daca dezvolti subiectul sau nu. Eu sincer, daca cred ca problema mea e "capitala" imi place mult sa ii ascult pe altii. Si atunci realizezi ca poate viata ta e chiar buna si te plangi din lucruri inutile. Nu ai racit pe interior, esti pur si simplu trecut prin lumea asta si stii care is adevaratele greutati.

Pentru că lumea evoluează și unii se maturizează. Ai două opțiuni în viață: plângi și-ți plângi de milă, sau te maturizezi și înfrunți situația.

Empatia este bună să formezi conexiuni cu oamenii, să-i cunoști mai bine. Însă empatia trebuie folosită numai atunci când este necesar - iar necesar nu înseamnă "tot timpul".

Cand n-ai posibilitatea sa faci nimic altceva, iti plangi de mila, orice varsta. Cand eram eu copila, nu dadeam atentie, imi placea sa visez la viitor, pana cand am ajuns la o varsta care "viitorul" a devenit prezentul si deloc ce voiam.
Daca as fi avut cu vreo 10 ani in urma, posibilitatea de a vorbi altceva cu altcineva, sa ma inteleg in alte domenii, subiecte de discutie, acesti 10 ani n-ar fi trecut asa. Problema era realitatea, ce voiam in viata nu era nici o posibilitate sa schimb situatia sa devina real.
Daca ii plangi de mila cuiva care are o problema, nu-l ajuti, acea persoana te va vedea pe tine ca pe un prieten care intelege, si va veni sa se planga la tine de fiecare data, asta vei obtine.
Nu poti schimba situatia fara sa stii cum si in ce esti bagat, trebuie sa vezi situatia din afara, iar "maturitatea" aia vine cu informatia, orice varsta ai. Sau cu un prieten care iti arata ca exista altceva.

Inteleg. Eu mai mult spuneam de imposibilitatea mea de a simti durerea altuia. Cand cineva mi se plange de ceva, nu ma mai misca. Nu prea simt nimic.

E de bine ca nu trebuie sa plangi cu suparatul, ca atunci prietenia voastra va deveni supararea lui. Cred ca numai asemenea "prieteni" am avut, care nu ma intelegeam cu ei deloc, dar cand aveam o problema imi ziceau ceva frumos. Deci, iti zic ca nu trebuie sa te comporti asa, pentru ca acea persoana va considera ca e un fel de prietenie intre voi daca tu ii zici ceva "frumos" cand se vaita. Nu asa se cunosc oamenii, si chiar nu cunosteam acele persoane, cred ca ei stiau totul despre mine, dar nu imi ziceau niciodata nimic. Probabil ca acele persoane se considerau norocoase cand stiau problema altcuiva ca nu li se putea intampla lor asa ceva. Poate si tu.

La mine se datoreaza asta fie fiindca am trecut printr-o problema mai grea ca a respectivului, fie nu stiu cum se poate rezolva problema si de aia imi simt inutilitatea.

Înțeleg la ce te referi. Problema e că mulți se deschid lumii și-și plâng de milă, dar nu caută vreun sfat rațional, că oricum fac cum i-or durea capul. Ei caută doar înțelegere și acceptare. Verși o lacrimă, două, dar nu stai și nu faci nimic în privința asta. Devii o versiune mai bună de a ta în fiecare zi.

Faptul că tu conștientizezi că în trecut doreai să devii ceva mai mult decât ești în prezent și totuși nu ai sentimentul ăla de satisfacere materială sau intelectuală în momentul de față, comparativ cu versiunea pe care o aveai despre tine în viitor, arată numai faptul că vrei să obții mai mult - și asta se numește maturizare. Însă fără efort enorm, lucrul ăsta e nonsens.

Faptul că cineva nu simte efectiv aceleași sentimente nu se datorează lipsei de informație, ci din contra. Și în politică, religie, chiar și în viața de zi cu zi, alegerile corecte sunt date pe baza raționamentului minus sentimente. Așa că o persoană care efectiv nu este empatică în unele momente, are mai mult impulsul spre raționament, însă poate apela efectiv la empatia altora mult mai ușor. Asta-i face și buni negociatori. Inteligența emoțională este primordială în zilele noastre tocmai pentru lucrurile relatate anterior, însă unii oameni pur și simplu nu se nasc cu ea. Și asta nu-i ceva greșit. Fiecare persoană se naște cu cel puțin 1 din 7 inteligențe.

Ca asta are in cap si nu-i momentan in stare sa faca altceva.
La partea cu "iti trebuie uinformatie sa iesi din asta" ma refeream la "victima".
Acelei persoane care se plange poti sa-i dai pur si simplu o palma sa taca, si va uita ce a zis. Uneori functioneaza, deoarece este un comportament invatat, sunt obisnuiti sa gandeasca sa faca asa.
Si eu am momentele cand nu-mi merge ceva, ma supar si ma apuca gandurile "cum am ajuns aici".
Atunci cand ceva nu merge, iti dai seama ce inferior esti ca ai incercat ceva care era prea mult pentru nivelul tau. O persoana superioara situatiei nu va intelege sentimentul.

Poate că eşti mai pasiv şi deconectat emoţional de restul oamenilor iar asta te face să fi detaşat în faţa problemelor altora.

Dacă tu ai avut anumite probleme și te-ai simțit într-un anumit fel asta nu înseamnă că o altă persoană dacă ar avea exact problemele tale s-ar simți fix la fel.
Unele s-ar simți mai bine și ar trece mai ușor față de cum ai trecut tu, altele ar trece mult mai greu și restul cine știe, poate n-ar trece deloc.
Fiecare om e unic și fiecare simte diferit lucrurile, fiecare are o unică chimie care se amestecă cu orice altceva din lumea asta și iese ceva diferit pentru fiecare.
Simțim diferit aceleași probleme...și e ok așa, nimeni nu mai simte exact ca tine.
O problemă mică pentru tine ar putea afecta o persoana cum te afectează pe tine una gravă, ce simți tu când ai o problemă gravă așa ar putea simți persoana aia când are o problemă pe care o consideri mică.
Idk, mi-e somn.

Idk, problema mea era ca nu mai simt empatie fata de ceilalti.

Păi nu ce am zis eu e explicația?
Poate ești o psihopată și mâine ne întrebi care e cel mai bun loc de ascuns o drujbă
Sau ai doar pentru anumiți oameni, mai apropiați ție.
E posibil să fie doar o perioadă oricum, nu ceva permanent, se mai întâmplă.
Oricum nu poți să te consumi mereu pentru ceilalți.

Pai nu-i vorba de consumat. Dar stii pe unii oameni care atunci cand le spui o problema au o atitudine foarte supportive si stiu ce spuna la momentul potrivit? Srtiu cum sa actioneze si cum sa te puna pe picioare? Eu asta ziceam, ca nu simt acea empatie incat sa sprijin pe cineva la greu

Https://m.youtube.com/watch?v=Ickn8iipxUc
Sau caută l pe ăla cu just do it, e cu tipul care a jucat în Transformers da am uitat cum îl cheamă.

Sunt prea multe de luat în calcul, gândește te de când ai devenit așa și din ce motive.
Apoi poate că nu ai ce sfat să dai pentru că nu ai ce trebuie... dacă ești perseverenta în planurile tale și ai acea energie e mai ușor să îi inspiri și pe alții când au probleme pentru că ai ce să oferi dar dacă ești și tu într-o perioadă nașpa nu prea merge.

Da, daca esti intr-o perioada naspa nu ai cum sa-l mai ajuti pe celalalt.

Am experienta indelungata cu oameni care se plang de diferite probleme si in multe cazuri chestia cu "se poate si mai rau" nu prea functioneaza. Vineri fica unei paciente era foarte trista ca mama ei are cancer in stadiu terminal. Trebuia sa-o spun ca se putea si mai rau, sa ii moara toata familia?

Poate esti un pic ego-centrica, tu ai avut probleme adevarat cand ceilalti au "problemute".

Am zis ca depinde de cazuri si de probleme. Cred ca toata lumea poate diferentia o problema adevarata si una creata de mintea noastra. Si mama are cancer de 8 ani, stiu foarte bine ce inseamna.

Pai si ce i-ai zis in schimb fetei?