Cand eram mic unchiul meu m-a lovit tare peste cap de cateva ori doar ca nu am refuzat ce imi zicea el sa fac, mama a aflat intre timp iar ea nu a avut nimic de spus, dupa cand asa zisul ei prieten ma injura ca la usa cortului, mama pur si simplu statea si asculta, el e mai violent cu ea iar eu ca sa ii iau apararea m-am bagat iar ea tot lui ii lua partea. Ce ar trebui sa fac sa uit de lucrurile astea? In realitate sunt destule faze doar ca eu am enumerat doar doua. Psihic sunt la pamant, imi vine nici sa nu ii mai spun mama

Cel mai bine este daca te descarci si ii spui totul mamei.

Incearca sa vorbesti cu un prieten apropiat si de incredere, sunt sigura ca te va ajuta intr-un fel, daca te descarti te vei simti mai bine.
Imi pare rau pentru ceea ce ti se intampla si sper sa revina totul la normal, daca nu, astepta sa cresti si sa pleci pe picoarele tale din acel loc toxic.
Imi pare rau si de mama ta ca ii permite asemenea lucruri, de aia nu prea ma inteleg eu cu iubirea, cat de indragostit sa fii sa ajungi batut si vanat...
Sper ca te-am putut ajuta.

Incearca sa-ti ocupi timpul cu ceva util, ca sa uiti de ce ti s-a intamplat in trecut.
In fond, trecutul nu mai exista si nu se poate schimba, iar statul ca despici firul in patru cu ce s-a intamplat in trecut, nu ajuat pe nimeni, mai ales cand sunt traume.
Incearca sa traiesti prezentul si sa-ti faci planuri de viitor.
Gandeste-te cum poti sa-ti imbuntatesti viata, cum poti iesi din situatia actuala.

Nu te mai băga între ei.
Eventual vorbește cu ea.

Se pare că eşti o persoană căreia îi pare rău de foarte multe lucruri ce se întâmplă în lume, din moment ce numai această întâlnire virtuală ţi-a produs deja două păreri de rău. Fii atent să nu te prăbuşeşti psihic sub povara atâtor păreri de rău.

Noi trebuie sa ne facem datoria, fara sa asteptam vre multumire sau recompensa.
Si tu ti-ai facut datoria, chiar daca aceea careia i-ai luat apararea este o leguma. ca si daca nu iit faceai datoria de i-ai lua apararea, nu ai mai fi fost tu om; si aceasta durere ar fi fost mai mare decat aceea de care suferi acum.
Tu deci continua sa fii barbat. Pentru ca oamenii violenti nu sunt nicidecum barbati, ci niste legume incapabile sa se controleze.

Esti ironic?

Nu ştiu dacă e compatibilă iubirea de aproapele cu termenul de legumă pe care i-l adresăm. În plus, el poate se va împăca cu mama lui într-o zi şi îşi va aminti cu amărăciune de faptul că cineva a făcut-o legumă pe propia lui mamă. Eu zic să fim mai atenţi cum ne exprimăm.

Injural si tu pe ala care face misto de tine, cand ii ia apararea spune-i ca nu e intreg la cap si e vai de pul lui, sa se pregateasca de reclamatie la politie daca nu sta cuminte ca sa se sperie asa invata minte

Aș putea scrie un roman despre faptul că un copil va purta pentru toată viața lui problemele psihologice ale copilăriei.
Mama lui este vinovată și înaintea oamenilor și a lui Dumnezeu. Ea va fi trasă la răspundere pentru slăbiciunea ei, tot așa cum va fi tras și Pilat.
Copiii vor fi aceia care își vor judeca părinții care nu și-au făcut datoria de părinți.
Cât despre exprimare, i-ar fi stat mai bine ca mormânt văruit? Ori i-ar fi stat mai bine într-unul ca acesta? Lucrurile trebuiesc spuse pe nume. Mulți părinți și-ar "iubi" copii doar dacă li s-ar pune pistolul la tâmplă. Până și animalele din pădure s-ar în apărarea puilor lor slabi.
Nu toți oamenii trebuiesc să dea naștere la copii. Se poate spune și în astfel de cazuri, că cine aduce suferință unui copil va fi mai bine pentru el ca să-și lege o piatră de moară de gât și să se arunce în mare.

Si daca e ma-sa ce? Ma-sa sau nu, o leguma tot leguma e, asa s-a întâmplat.
O face leguma pe buna dreptate si chiar asa e.
Sa iti bata si sa injure ala copilu si tu sa stai ca proasta? Vai de capul ei.
Cel mai grav mi se pare ca tu ii ei apararea.

Nu-i mai zice "mama".
Mi se pare corect.

Rupe contactul cu ea, poti sa te muti in alt oras/tara pentru a nu mai lua legatura cu ei.