Bineinteles ca ai gresit.
Daca nu ai incredere in parintii tai care te cresc, atunci in cine?
Erai un copil, nu poate sa te invinuiasca nimeni pentru absolut nimic. Sunt multi copii care patesc asa ceva si le e teama sa le spuna parintilor ori pentru ca se gandesc ca nu o sa-i creada (sunt cazuri) ori pentru ca sunt amenintati.
Individul ala o sa iasa din inchisoare pentru ca din pacate asa sunt legile in Romania dar tu poti foarte bine sa ceri ordin de protectie. La situatia ta cred ca nici nu ar trebui sa il ceri, ar trebui sa fie automat. Iar de copil nu o sa se apropie daca tu nu il lasi, nu esti obligata sa imparti custodia cu el
Peste orice fel de trauma poti trece daca mergi la un specialist. Legat de unchiul tau: sa nu stie nimic de tine! Cere ordin de protectie. Iar legat de parintii tai: trebuie sa ai incredere in ei. Ce s-a intamplat, s-a intamplat. Nu mai ai de ce sa te invinovatesti pentru ce s-a intamplat in trecut.
Ai prea mult timp liber si situatia ta este ingrijoratoare
Postezi zilnic, zeci de scenarii
Doamne Dumnezeule ferește!
Mergi la poliție dosar penal! Este un pedofil bolnav mintal obsedați sexuali!
Nu-l lăsa fără să-l bagi în închisoare Pe viață!
Ordin de protectie cu bratara electronica.
Ar trebui sa putem afla ce vecini avem inscrisi in Registrul agresorilor sexuali.
La vecini e usor sa afli ca umbla repede vorba in cartier
Nu. Ma refer la faptul ca Registrul agresorilor sexuali poate fi interogat de persoane fizice. Asta in America.
E bine ca n-a fost omorat copilul. Inscriete la consiluere la Fundatia Elpis Romania ei ajuta persoane cu astfel de traume. Poti comanda cartea Sara de la Editura Elpis unde autoarea relateaza cum s-a vindecat ea prin consiliere dupa un abuz sexual de multi ani din partea tatalui ei. Sunt convinsa ca te-ar ajuta.
Daca nasteai la 16 ani, fetita ta ar acea acum spre 6 ani, nu doar 5. Ori tu nu iti sti varsta, ori nu stii varsta copilului tau, ori minti. Daca totusi este adevarat, nu faptul ca nu ai spus parintilor tai la timp este problema (ceea ce ma face sa cred ca nu este adevarata povestea), ci altele sunt grijile: coamarurile, teama de care vorbesti, frica de a mai fi cu un barbat, vinovatia pe care o simti si multe alte sentimente amestecate intr-un soi de depresie.
Daca nu este adevarat ce ai povestit, te rog sa nu mai scrii astfel de povesti. Daca este adevarat, ai nevoie de psihoterapie ca sa mai diminuezi din trauma ce o traiesti.
anonim_4396 întreabă: