Eu: Intelege ca nu vreau sa imi iau camasa si pantofi la banchet.Nu ma intalnesc cu niste straini, ma intalnesc cu colegii si vreau sa arat cum vreau eu sa arat nu cum vrei tu.
Parinti: da, da...*cumpara camasa si pantofi*
*Dupa ce iese cu scandal si realizeaza ca nu pot sa imi spuna cum sa ma imbrac*
Parinti: de ce nu ne-ai spus ca nu vrei camasa si pantofi?
Anu' trecut m-au lasat la tara doua saptamani, m-au luat acasa si i-ar m-au trimis la tara inca doua saptamani. A fost groaznic (nu sunt ironica), si acum nu vor sa ma mai lase .
Salut, greyhound
M-au inchis in casa, nu am mai avut voie sa ies afara cu prietenii. (culmea).
Ceau, ceau!
Cand m-am furisat din casa cu fratii mei sa mergem la vecina nebuna care ne-a murdarit masinile cu oua(le-a aruncat intentionat)i-au trimis pe unii de la politie care ne-au arestat si tinut acolo toata noaptea.Nu aveam ce pati pentru ca ii cunosteam pe cei ce ne-au asaltat chiar cand ii saream gardul vecinei dar cand am ajuns acasa au avut tupeul sa mai intrebe si de ce ne-a luat politia.A fost penala faza daca ma gandesc mai bine
Buna
nu cred ca bataia in fata colegilor a fost un gest urat, meritam acea bataie si a fost binevenita eram in clasa x si chiulisem de la ore sa mergem la film. aparuse filmul
Lantul Amintirilor
O seara buna
Atunci sa iti ofere prietenii un acoperis deasupra capului, sa te hraneasca si sa iti dea... cit ti-or da bani de buzunar, nu suma e relevanta! Ai incercat vreodata chiar sa discuti cu ei?
Nu mi-au facut niciodata ceva urat, dar singurul lucru care m-a deranjat in toata relatia parinti-copil a fost faptul ca niciodata nu m-au invatat sa-mi exprim trairile si emotiile, niciodata nimeni nu vorbeste despre ce simte la mine in familie, ceea ce probabil m-a determinat sa fiu o persoana mult mai introvertita decat as fi fost in mod normal. Dar nu vad asta ca pe ceva de neiertat sau chiar atat de urat, totusi.
Ma controleaza tot timpul.As vrea sa ma mut la prietena mea, pentru ca am 20 de ani, dar nici acum nu ma lasa, cand sunt majora, imaginati-va cand eram mai mica.
N-ai idee cat de tare ma pot enerva cand cineva face ceva de genu' asta.
Eee te inteleg. Si eu am facut banchetul (de clasa a8a) in vara asta, dar nu s-au purtat chiar asa
Da, stiu, e o anume virsta la care totul pare impotriva ta si "prietenii" singura alinare. Buba e cind te trezesti ca minunata gasca de prieteni pina la moarte se sparge si tu ramii cu niste parinti pe care i-ai ignorat/tratat cu sictir si nu stii cum sa faci sa comunici cu ei din nou si sa le spui ca, totusi, aveau dreptate. Nu o mai da pe "e complicat" ci incearca sa gindesti la rece. Am avut si eu virsta ta, sa stii...
Nu mă lasă să ies decât vreo 2 ore pe zi(în vacanță), iar în timpul școlii tot 2 ore, dar doar o singură dată pe săptămână și mă ceartă mereu, degeaba, chiar fără motive
La cum o zici, tind să cred că ești de acord cu bătaia ca metodă de „educare".
Și acum pentru cel ce a pus întrebarea: nu mi-au făcut vreodată faze urâte, sunt oameni cu care mă pot înțelege, nu animale fără creier!
La acea vreme, da, era o educare, astfel nu am mai chiulit de la ore si mi-am vazut de carte, poate daca nu era acea "lectie" cine stie ce mai faceam si riscam sa fiu exmatriculata, inainte nu te jucai cu absentele si nici nu puteai sa ceri scutiri medicale ca in ziua de azi.
Cel mai urât lucru...Aş suporta certuri,bătăi, orice, dacă aş afla că sunt bine-venită la mine în familie...Mie mama mi-a spus şi încă îmi spune cât de mult îşi doreşte să nu mă fi născut.Şi asta doare, mai mult decât orice.În fine, e doar un fleac.Afecţiunea nu se primeşte la pachet.
anonim_4396 întreabă:
Snowball întreabă: