Eu: Intelege ca nu vreau sa imi iau camasa si pantofi la banchet.Nu ma intalnesc cu niste straini, ma intalnesc cu colegii si vreau sa arat cum vreau eu sa arat nu cum vrei tu.
Parinti: da, da...*cumpara camasa si pantofi*
*Dupa ce iese cu scandal si realizeaza ca nu pot sa imi spuna cum sa ma imbrac*
Parinti: de ce nu ne-ai spus ca nu vrei camasa si pantofi?
Dar în ziua de azi ți se pare o metodă bună, ce ar trebui aplicată?
E foarte trist, e păcat că în ziua de azi părinţi uită să fie părinţi şi asta duce la suferinţa multor copii.
Să ai grijă de tine.
Las ca vezi tu cand cresti mai mare ce familie buna sunt prietenii tai
Probabil faptul ca nu au fost capabili sa-mi aduca la cunostinta decesul anumitor persoane.
Nu înțeleg ironia cu „v-i" și „vostrii".
Și cel mai urât e că s-au despărțit.
Și legat de mama, că a ales să ia o decizie ce am avertizat-o că e retardată iar acum suferă și voia să mă bage și pe mine în noroi fără să realizeze.
Apoi că m-a hiperprotejat, știu, am fost un copil cu probleme, dar, dacă nu lupt de una singură și nu învăț, așa voi rămâne...
Nu știu care din cele două fapte e mai urât.
Nu-mi amintesc ca parintii mei sa-mi fi facut un rau, poate ceva ce fac toti parintii, isi disciplineaza copiii, uneori apeland la cateva palme, dar asta n-o pot numi ca fiind un rau.
Parintii mei sunt divortati de mult timp, insa ma inteleg foarte bine cu amandoi. Singurul lucru urat pe care mi l-ar fi putut face ar fi fost sa imi interzica sa citesc, ca pedeapsa ca nu am 10 pe linie, dar nu s-a intamplat asta.
anonim_4396 întreabă:
Snowball întreabă: