Cel mai mai tare am admirat-o pe bunica mea (din pacate numai este printre noi), a dus o viata foarte grea, s-a nascut in Gheorgheni la varsta de 16 s-a mutat la Oradea si a fost servitoare, mai tarziu s-a casatorit cu bunicul meu... a facut 3 copii, cei doi unchi ai meu si mama mea... a avut 10 chiuretaje, a stat intr-o casa cu 2 camere cu baie afara 5 persoane... nu era apa in casa... ea cara apa din curte... a facut mereu tot posibilul ca sa aiba ce sa le dea copiilor ei, sa ii imbrace frumos, neglijandu-se pe ea... au trecut anii si in sfarsit s-a mutat intr-un apartament cu 3 camere unde a trait pana a murit, anii petrecuti acolo au fost mai linistiti, copiii si-au intemeiat familiile lor... ea a ramas cu bunicul, insa si bunicul s-a inbolnavit a orbit (glaucom), a fost cea mai puternica femeie pe care am cunoscut-o, nu a fost in viata ei in vacanta, nu a fost nici o data nicaieri si-a trait viata intre 4 pereti (bunicul meu nu o data s-a dus in vacanta fara ea ) si asta mereu m-a impresionat cum a rezistat? cum a avut taria sa ramana om... nu a furat in viata ei, nu a baut in viata ei, nu a fumat in viata ei... a muncit mereu pentru tot ce a avut... saraca a murit acum un an in ciroza hepatica, o boala care a doborat-o in 3 luni, insa o boala care s-a dezvoltat incet, a trait 28 ani cu virusul hepatic C primit in timpul unei transfuzii de sange, nu am stiut nici o clipa in acesti ani ca e bolnava, a fost atata de puternica incat a trait 28 ani fara medicatie pentru aceasta boala care matura atatea vieti... pentru mine ea va fi mereu un exemplu in viata ...pentru ca mereu a fost vesela, o persoana care ma iubea foarte mult, care astepta week and-ul ca sa vin la ea, ca sa poata sta cu mine, sa vorbeasca cu mine sa doarma cu mine, iar mie imi placea la ea ca stiam ca ea e cea care imi permite totul... mi-e greu fara si acum ...insa asta e viata... mi-au ramas amintirile care imi sunt foarte dragi...
Va multumesc pentru raspunsurile voastre frumoase. Am pus intrebarea tocmai pentru a ne aminti de oamenii pe care ii admiram si sa mai luam un pic din calitatile lor.
Eu o admir pe bunica mea. E adevarat ca si ea a plecat acum aproape doi ani, dar pentru mine, buni nu va muri niciodata si am sa le spun despre ea copiilor si nepotilor mei daca mi-i da Dumnezeu.
Bunica a fost, asa cum imi place mie sa spun, o femeie de toata isprava. A ramas orfana de mama la 9 ani cu doi frati mai mici pe care i-a crescut o vreme. Apoi a avut o mama vitrega neagra la sufelt si la 14 ani a trebuit sa plece de acasa in lumea larga. A facut liceul la un internat la Turtucaia (ea fiind din Oltenia), apoi a intrat la facultate la ASE in Bucuresti. Ganditi-va voi cate femei nascute in 1921 in familii de tarani romani stiti care sa fi facut facultatea. S-a maritat cu bunicul meu care a fost un om bun, dar slab si petrecaret. Stiu ca i-a facut multe belele, ca juca totul la poker, ca imprumta bani si uita sa-i dea inapoi. In aceste conditii, l-a crescut pe tata, a lucrat intermitent in Banca Nationala si a cosntruit o casa. Imi povestea cum facea mortar in rand cu muncitorii si cum cara caramizi in timp ce bunicul mergea la petreceri si la nunti. S-a imbolnavit de tuberculoza dupa ce l-a nascut pe tata, dar a avut noroc sa fie printre primii beneficiari ai antibioticelor si s-a vindecat. L-a tinut pe tata in facultate si i-a facut si lui o casa, iar cand trebuia sa-i fie si ei bine, bunicul s-a imbolnavit de maladia Parkinson si apoi tata a murit de la o hemoragie digestiva. Au mers impreuna, cu autobuzul la spital pe 28 decembrie 1985, iar pe 7 ianuarie 1986, tata a murit la 37 de ani. De atunci incolo bunica a trait doar pentru mine (bunicul a murit in 1990, dupa ce fusese doi ani complet imobilizat). S-a impacat foarte bine cu mama mea, desi sunt caractere diferite, dar intelepciunea bunicii le-a facut sa aib o relatie armonioasa. M-a invatat tot ce stiu despre bunatate, moralitate, demnitate, forta spirituala. M-a invatat sa cred in Dumnezeu, sa iubesc oamenii si sa nu-mi plec capul in fata nici unei greutati. A murit de cancer, refuzand sa se trateze, dupa ce fusese la nunta mea si fusese chiar mai fericita decat mireasa. O iubesc mult de tot, nu trece zi fara sa ma gandesc la ea, nu am cumpana in care sa nu-i cer sfatul si e singurul om pe care m-as teme sa-l dezamagesc.
Am admirat intotdeauna la tatal meu felul sau de a fi, de a se face placut de toata lumea (era genul de om a carui companie o cautau si femeile, si barbatii). Si avea un simt al umorului deosebit de dezvoltat!
De la tata am invatat sa privesc natura si sa o ascult, dragostea pentru flori de la el si de la bunica( pe care nu am cunoscut-o) le-am mostenit! Desi mama a fost tot timpul alaturi de mine, tata a fost cel care mi-a modelat caracterul si personalitatea. A fost un om drept si corect, daca promitea ceva, se tinea de cuvant...Am admirat intotdeauna indemanarea sa. Tot ce atingea, se transforma in arta in mainile lui! Primul aparat foto, tata mi l-a pus in mana! Tin minte ca improvizase o camera obscura in bucatarie si acolo am intalnit magia fotografiilor. La 14 ani umblam cu aparatul foto de gat si imi cumparam solutii pentru developat filme si fotografii. Ajunsesem experta! A fost o experienta minunata!
Tata a fost cel mai bun prieten al meu, cu el puteam intotdeauna discuta orice, mereu isi facea timp pentru mine, indiferent de cat de ocupat era...Nu m-a certat niciodata cand eram copil, iar daca faceam vreo trasnaie, faptul ca recunosteam si regretam pentru el era de-ajuns. Considera ca mi-am invatat lectia...si asa era!
Am avut cel mai bun tata si intotdeauna imi voi aduce aminte de el cu dragoste, respect si admiratie!
La mama admir optimismul ei si puterea de a ierta.
Sotul meu, are o bunatate sufleteasca iesita din comun! Puterea de intelegere a unor situatii fara iesire si un fin spirit de observatie imi dau echilibrul de care am nevoie.
Acum nu mai stiu, poate fratele meu, poate o verisoara a mea... Au fost parintii dar din nefericire nu mai sunt linga noi.
Mama mea, o respect si o admir foarte mult, este o femeie cu capul pe umeri intotdeauna stie ce vrea cu adevarat si apreciez si respect ceea ce a facut pentru mine(educatia si buna crestere mi-au ajutat foarte mult in viata).
Pe mine.
M-am declarat public: "CEL MAI PROST OM DIN LUME"...
Si o multime vor sa-mi ia locul, sa demonstreze neaparat ca ei sunt inaintea mea!
Eu admir doua persoane, nu una. Nu le pot departaja. MAMA si TATA.Sunt modelul meu. Fac o familie de admiarat dupa 50 de ani de casatorie.
Pe mama mea, daca n-ar fi ea nu stiu ce as face...Este sprijinul meu in tot ceea ce fac.
Mama deoarece ea reprezinta modelul meu in viata, pentru tot ce a facut si face pentru mine.
Perosna pe care eu o admir cel mai mult este mama mea. O consider o adevarata eroina deoarece a trecut prin multe incercari la viata ei. si s-a scrificat pentru mine si celelalte 2 surori ale mele. cred ca eu o iubesc cel mai mult si ii arat asta in fiecare zi cum imi sta in putinta. iI multumesc in feicare zi ca exista si ca are puterea sa accepte si sa treaca pste toate incercarile.
Si consider ca fiecare ar trebui sa ne cinstim mama cel mai mult pe lumea asta pentru ca numai ea stie prin cate a trecut pentru a veni noi pe lume, pentru a creste si a fi sanatosi, pentru ca merita!
Oamenii trebuie apreciati si admirati pentru ca sunt ei insisi, pentru ca sunt diferiti, pentru binele pe care il fac si pentru ca isi pot schimba defectele.
Sincer, pe mama mea.Pentru ca intotdeauna am putut vorbi cu ea problemele mele, intotdeauna mi-a fost si imi este alaturi si intotdeauna a fost langa mine! O apreciez pentru tot si o iubesc enorm! La fel si bunicii care mi-au fost mereu alaturi si tata, care intotdeauna ma sprijina! Toti ar trebui sa le multumim parintilor nostri pentru ca... exista!
Eu o admir cel mai tare pe sora mea.ne certam noi dar ne is intelegem. Luw you Sys >
Pe mihaela radulescu.si de ce.pt ca se tine tare in tot ce face le trece pe toate si stie s-o ia de la capat.
Pe mama pentru ca ea este singura fiinta de pe pamant care siar da viata pentru tine. Orice fie prietenulk fie verisoara nu sunt de acord sa te ajutre lka nevoie
O persoana pe care o admir foarte mult.este un coleg mai mare cu 2 ani .este cel mai tare din scoala. cel mai spontan cel mai dezvoltat simt al umorului...si foarte inteligent .cu un caracter mare demn de urmat. o alta persoana este cea mai buna prietena a mea... o admir pentru tot ceea ce este...am petrecut multe momente impreuna cu ea...stim sa ne simtim bine...si sa ne distram.este de asemenea spontana.de incredere.si multe alte calitati .am invatat multe lucruri de la ea.impreuna
Persoana pe care o admir cel mai mult este prietenul meu.ptr ca este asa cum vreau eu si cred ca e singura persoana de pe acest Glob care ma iubeste cu adevarat
Pe mama. Ea este cea mai buna prietena a mea si ma ajuta mereu. Ea este langa mine si atunci cand mi-e bine, cu ea rad mereu, dar si atunci cand mi-e greu. ea este o femeie puternica si apreciez asta. O admir pentru efortul depus si pentru toate problemele rezolvate cu capul sus. Daca ar fi sa scriu o compunere cu 1ooo de motive pentru care o admir. le-as scrie, pentru ca am de unde.
Persoana pe care o admir cel mai mult este colega mea de servici, deoarece este inteligenta, responsabila si cu capul pe umeri. Stie cand sa vorbeasca si cand trebuiesa taca. o admir si o apreciez foarte mult.
Mama este persoana pe care o admir cel mai mult pentru ca ea ma asculta, ea ma intelege ea ma sfatuieste si ea ma iubeste cel mai mult.
Pe mama normal.deoarece ea mi-a dat viata. m`a crezcut si .multe altele.si o admir foarte mult si pe bunica mea.care sta la mine de cand m`am nascut.si o iubesc
Eu, cred ca decind a aparut iubitul meu in viata mea, acum am ajuns sa il admor foarte mult ca personalitate, ca simpul fel de a fi, pentru ca gindeste pozitiv si ma invata si pe mine sa fiu obtimista, sa zimbesc, este foarte inteligent si pentru ca e mai mare cu 3 ani decit mine vin la el dupa un sfat ca la un frate pe care niciodata nu l'am avut, desi mi l'am dorit! Si plus la toate, pentru iubirea frumoasa pe care mi-o poarta!
Eu cel mai mult o admir pe mama. De ce? Pentru ca mi-a dat viata si pentru ca mi-a oferit tot ce am avut nevoie
Bună, Brigaela.
Mama, este ființa pe care am cunoscut-o prima în viața mea și este mereu alături de mine din toate punctele de vedere.
Sincer, ea este suportul meu.
Acesta este motivul pentru care o admir cel mai mult, este o fire foarte puternică care a reușit de-a lungul vieții să treacă peste multe și grele încercări.
O iubesc foarte mult!
Pa, pa, Brigaela.
Reek54 întreabă:
YLLL întreabă:
Doarunaltutilizator întreabă: