Ce faceți în cazul în care cineva vă cere 300€ împrumut pentru a plăti chiria și aveți să dați, nu stați în loc de ei, iar persoana zice că îi va da măcar în rate înapoi. Îl ajutați? (Persoana fiind prietenă nivel mediu, vorbește doar când are ea chef)

Este o capcana, vrea sa te jmecaneasca, cine iti cere imprumut clar nu ii vezi inapoi nici cu slujbe. daca e o persoana care vorbeste doar cand are chef e clar o persoana pe interes. vrea sa iti fure banii

Complicat. Depinde câta încredere poți avea in ea.

Da, cu contract de imprumut la notar. Daca nu, zice peste o saptamana ca nu i-ai dat nimic.

Depinde cat de mult tin la persoana aceea.

Pai daca nu stai in loc de bani aia, iti permiti sa risti si sa pierzi.
Iar din evaluarea prieteniei dintre voi, nu prea ai incredere
Iar faptul ca intrebi strainii despre asta, e clar ca nu eziti sa i dai mai mult decat ai vrea sa i dai.

Daca dai, impune un termen de plata lung, dar de bun simt
Zii : Nu vreau sa mi dai acum. Da mi dupa 6 luni, dar atunci trebuie sa mi dai neaparat tot.
Iar peste 3 luni i reamintesti din nou.

Sau daca tii mai mult sa nu ai batai de cap decat tii la prietenia asta, nu i da.

Sau da i, chiar si cu titlu de imprumut dar nu te astepta sa ti si dea inapoi. ( imprumut doar cu numele, numai ca sa accepte ajutorul)

Dacă îmi e prieten, îi dau.
E o sumă mică cu care pot verifica dacă chiar îmi e prieten.

Nu cred ca poti sa o numesti prietena din ceea ce relatezi, doar o cunostinta.

Daca poti face treaba cu notarul, da, ai putea sa ii oferi.

E o situatie foarte neplacuta sa ramai fara bani, mai ales daca locuiesti in chirie sau esti dator la banca... Doar sper sa nu primesti teapa... 300 euro nu sunt 30 de lei.

Pentru o asemenea suma nu este rentabil sa mergi la notar, se poate face chitanta de mana. Poate fi scrisa la calculator si la sfarsit, cel caruia ii dai banii, sa scrie: Recunosc cele scrise si semnez.
Problema este mai grea la recuperarea, deoarece se pate face doar in instanta.
Eu am vandut cuiva - din aceiasi localitate - ceva in valoare mai mare, printr-un act intocmit de un avocat (au acest drept avocatii, ca era ceva mobil). M-am dus la banca si in cont avea o suma mai mica, decat imi datora (contractul nu era semnat). Mi-a zis ca o sa mi-i dea mai tarziu. Am cerut o hartie de la ghiseu si i-am zis sa scrie ca imi datoreaza suma de... si ca mi-o va restitui pana la...
Am asteptat cateva luni si nu-mi raspundea nici la telefon. L-am dat in judecata si am castigat, i-am facut poprire cu executor.

Am avut si eu asemenea cazuri, care s-au rezolvat in 3 feluri diferite:
- a fost persoana care mi-a cerut o suma mai mare, pentru a rezolva unele probleme medicale si financiare. E adevarat ca n-a reusit sa-mi restituie toti banii la termen, dar aproape lunar a adus inapoi cate o suma, cat si-a putut permite. A durat de cca. doua ori cat termenul la care ne-am inteles, dar si-a achitat datoria intreaga. Mi a ramas recunoscator pentru ajutor.
- a fost persoana care mi-a rambursat imprumutul intr-o saptamana (mi-a cerut pentru 3 luni).
- a fost si un "prieten" care imi tot cerea 20-30-50 lei pentru cateva zile, apoi "a uitat" sa le aduca. Cu vreo doi ani in urma mi-a cerut trei zile la rand cate 50 lei, "pana luna viitoare". De atunci nu ma mai deranjeaza cu iprumuturi.

Daca vrei sa faci un imprumut, fa-l cu gandul ca ai facut o donatie!
Un imprumut poate lega sau intari prietenii, dar poate sa si destrame o prietenie. Este un gest si totodata si un test.

Depinde de cum este ea ca persoana. Doar tu poti sa stii daca merita sau nu sa o imprumuti

Doar pe perioade scurte, maxim 2-3 zile. Depinde și cine, unii prieteni sunt foarte stabili financiar și au doar o problemă pe moment, gen li se blochează contul și nu au bani 24 de ore. Alții sunt pur și simplu pielea p. și nu au bani, si evit oamenii care nu au bani.

Ce fac? Nui dau, ii zic ca nu am.De ce? Simplu,o persoana care nu are bani sa isi plateasca chiria, de unde crezi ca va avea sa iti mai dea si datoria inapoi?
Deci sa ajuti cu ceva sfaturi, ajutor fizic, sa-i faci ceva aia mai mergem, dar bani nu.
Un om care nu este capabil sa iti plateasca chiria, nu cred ca mai se poate spune ceva.Deci nu-i dau.

Da iași da cu toata inima și nici inapoi nu-i vrea sa fie sanatos daca ar avea un necaz mare bani aia nu mai au nicio importanța și nici valoare mai ales daca este prietenul meu și știu ca are nevoie sași platescă chiria.

"Prietena" e mai degraba cunostinta, colega, altceva.
300 € e chiria pe o luna? De ce nu se intelege cu proprietarul?
Daca acum ii promite in rate, probabil se va intinde pe cativa ani. Sau deloc. Pentru ca daca nu stie sa-si faca calculele sa poata plati chiria, consumul, nu va avea niciodata bani mai multi sa-ti restituie imprumutul.
Are bunuri de valoare ce pot fi valorificate? O imprumuti cu contract la notar, si conditia ca daca nu-i restituie iti va da... masina sau ce are. Sau poprire pe salar.

Eu unul n-aș da împrumut decât familiei.

Bună! Daca tu ai incredere in persoana care ti a cerut banii da i, noi nu o cunoaste m si nu se aplica deloc la situatia ta ce am fi facut fiecare dintre noi daca eram in situatia ta aceea de a da bani, si asta din mai multe motive, primul motiv este increderea, cit de bine cunosti persoana căreia îăi dai banii, daca persoana este de incredere si suma de bani imprumutata îi trebuie pentru mincare plăti facturi medicamente analize sau spitalizare, atunci cu toata increderea da i ca omul este in mare necaz, dar daca banii aceia îi cheltuieste pe bautură țigari jocuri de noroc, atunci nu i da deoarece acei bani vor fi puerduti pentru tot deauna, tu vorbeste cu familia lui si vezi situatia lor reală inainte de a da niste bani pe care nu o sa i mai vezi, ca daca i dai imprumut lui acei bani, degeaba mergi la familia lui după aceea sa le ceri, ca ei nu vor avea si poate ca cel care a cerut suma de bani de la tine nu i-a dus acasa la nevastă la copil daca are familie, i-a cheltuit singur si acum numai are cum sa i dea inapoi, gîndeste te bine ca usor dai niste bani cuiva si greu spre deloc îi vezi inapoi.

Cand vrei sa scapi de anumiti prieteni, da-le bani cu imprumut.
N-o sa te mai deranjeze.

Nu. Doar pentru familie si prieteni foarte apropiati (chiar daca nu ii primesc inapoi ever).

Da, daca nu as sta in acei bani si stiu sigur ca are nevoie de ajutor, l-as imprumuta fara sa am nadejde de a-i lua inapoi, ca sa nu fiu dezamagita in cazul in care este neserios.

Majoritatea persoanelor care cer imprumut sunt tepare.
Eu nu imprumut decat in familie si celor 2-3 prieteni care au nevoie foarte rar si intotdeauna mi-i inapoiaza.

Nu dau bani. nu e bine sa dai la altii, fiecare se descurca asa e viata.

Un raspuns intelept!
A la "Hammurabi"

Si cum ramane cu "Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta."? Banuiesc ca stii cine a zis-o...

Daca am sa dau, ii dau. Dar as face mare greseala daca as astepta sa primesc banii inapoi. La noi la romani, se practica chestia asta, imprumutarea banilor fara returnare. Cred ca procentul de imprumuturi fara returnari e undeva la 80%, fata de 20% cit sunt returnate.

Aia se numește milostenie, nu împrumut. Sunt două concepte diferite. Iar când fac milostenie nu aștept nimic înapoi. Dar trebuie să ai și discernământ când faci milostenie. Dacă dai milostenie prea mult ajungi să-ti distrugi viata și sa blestemi si atunci n-ai facut niciun progres spiritual.

Si uite cum redefinim noi termenii, ca sa ne scoatem sa nu facem ce ni se cere, pentru ca pare a fi prea greu!
In citat nu vorbeste demilostenie, ci de imprumut. Ca oamenii au denumit acel imprumut milostenie, facindu-l un concept diferit, ca sa le fie mai usor, aia e altceva. Porunca e clara: "de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta". A, ne temem ca trebuie sa dam prea mult? Cineva spunea ca daca nu ne punem situatia in pericol cand dam, se pare ca am dat prea putin, caci dam din surplusul nostru, si asta ne afecteaza prea putin. Avem cazul in Biblie al vaduvei sarace, care a dat ultimii ei doi banuti, si Hristos Domnul a spus ca a dat mai mult decat toti. Abia atunci poti spune c aai dat, cand ai dat totul. Dar sti ce se intampla atunci? Devii constient ca pierzi controlul. Ca risti sa ajungi tu sa nu ai, si sa dai de probleme. Si, logic vorbind, e perfect adevarat. Dar e adevarat doar logic vorbind. Realitatea e alta: "Daţi şi vi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura. Cind dai incit sa dai ceea ce crezi ca e prea mult, ca te pune in pericol, are Cineva grija sa nu ajungi in pericol. Ti se va da mereu inapoi, si inca mult mai mult decat ai dat tu. Asta o zic si din proprie experienta. Eu cred insa ca problema cu datul e o problema de suprafata, problema controlului fiind cea care ne afecteaza datul, caci vrem ca noi sa detinem controlul vietii noastre, ori, ca si credinciosi, cred ca stii ca trebuie ca Hristos sa fie cel care controleaza viata noastra, ca trebuie in ultima instanta sa ii fim supusi Lui.

In ce priveste discernamintul, ai perfecta dreptate, nu trebuie sa dam fara el. Nu trebuie sa dai orcui, oricind. Dar eu cred ca, daca stai sa te gindesti bine cand e sa dai, stii cand trebuie sa o faci si cand nu.