Ce părere aveți despre acei oameni care se căsătoresc de teama de singurătate, de neajunsuri, de teama opiniei publice, de interes sexual, etc?

Căsătorie din interes este la mulți.

Bravo lor, ce e gresit in asta? Eu m-am temut de singuratate si uite ca am parte de ea si in ziua de azi. Femeia a fost facuta sa il coplimenteze pe barbat, sa ii tina de urat

E ok o casatorie conventionala. Decat o casatorie bazata pe baliverne.
Important sa fie o oarecare intelegere.
Astfel de casatorii tin mai mult decat cele din dragoste.

Părerea mea este că fiecare trebuie să facă ceea ce consideră bine pentru el, atât timp cât nu face rău altcuiva.

Căsătorie din interes este la mulți.

Liberul arbitru le permite sa facă ce vrea când vrea și dacă pot cu cine vrea.

Te referi cam la 75% dintre români. Nu?

De obicei femeile fac chestia asta, dar mai nou am observat ca si barbatii au astfel de comportamente slabe, vad barbati care arata bine cu cate o obeza.
Ce parere sa am, oamenii slabi fac chestiile astea, oamenii fara principii, fara cultura.
De cand nu mai consum alcoale pot tolera tot mai bine singuratatea pe zi ce trece, bag sport, mananc cat mai sanatos si ma doare in ***!

Cred ca sunt mai multi!

Mai nasol e cand nu ai niciun motiv, dar totusi te casatoresti.

Căsătoriile în care ambii parteneri se iubesc profund au șanse foarte mari de a rezista și de a fi fericite.

Nu aș spune același lucru despre căsătoriile făcute din interes.

Cam da.

Asa este

Casatoria e un contract. "Iubirea profunda" fara un anumite interese, dispare. De ce ai iubi ceva ce nu-ti aduce niciun beneficiu?!

Tristi. Mi-e greu sa cred ca din atatia oameni nu poti gasi unul cu care sa iti doresti ceva mai mult decat o relatie sexuala. Cred ca problema e la persoana respective. Oameni buni sunt destui.

Da, este adevărat că mariajele din interes pot dura în timp, dar, spre deosebire de cele din dragoste, cele din interes au mai multe șanse să eșueze, deoarece nu există un angajament profund si autentic.

Ține mulți ani căsătoria din interes.

Iubirea profundă, bazată pe sentimente autentice și respect reciproc, nu dispare în mod necesar dacă nu există interese materiale sau alte motivații externe.

Iubirea nu este întotdeauna despre beneficii...

Iubirea profunda, de fapt, nu e niciodata despre beneficii. Ba dimpotriva, de multe ori e extrem de paguboasa. De aia nici nu te poti baza pe ea pe termen lung.

Durează până când îi iese în cale Făt-Frumos sau Ileana Cosânzeana...

Acea iubire profundă și autentică pornește de la 0 și ajunge acolo unde trebuie să fie, vă asigur.
Doar relațiile din interes se destramă la greu.

Nu tot ceea ce este atractiv pentru public este apreciat de toată lumea.

Dar am vrut să spun că o persoană casatorita din interes se poate îndrăgosti de cineva, poate iubi pe cineva...

Aveți dreptate în ceea ce privește prima afirmație.

Paguboasa in ce sens?

Iubirea între ei vine după ce s-au căsătorit și sunt și fericiți cu viața pe care o au.

Cand esti prea indragostit, e foarte posibil sa faci tampenii, care uneori au efect peste mai mult timp.

Se consideră că este etic și corect să îți împărtășești intențiile și motivațiile cu partenerul tău înainte de căsătorie.

Bineînțeles,nu va contrazic. Insa teoretic suna minunat, practic, sa nu fim ipocriți.
Intotdeauna unul o sa iubeasca mai putin si altul mai mult.
Apoi, am vazut relatii durabile, dar bazate pe orice altceva decât iubirea din povesti.
Nu spun ca o relatie in timp nu se transforma in prietenie, fratie, atasament, insa, sa nu mi spuna mie cineva ca dupa 40 de ani este cine stie ce love story acolo.
De aceea este mai bine un parteneriat in care se stiu conditiile si nu bazat pe utopii.
Ca asa, se merge din utopie, in utopie. Si se ajunge ca se fac casatorii peste casatorii, copii peste copii, de nu mai stie nimeni de viata nimanui.
Totusi, sa privim in jur si sa vedem ce si cum functioneaza in realitate nu in povesti nemuritoare.
Sa spunem ca am avut cateva discuții cu oameni care sunt in relatii de decenii si mi s-a confirmat ceea ce spun.

Da,asa este. Exista multe situatii in care dintr o relatie de iubire sau atasament nesanatos s-a iesit mototolit rau. Terminat sufletește, material, chiar s-a ajuns la sinucidere.
Sunt de acord sa iubim orice forma de viata. Dar sa o facem responsabil si sa fim atenti.
Apoi, daca stai si privești obiectiv, ai sa vezi multe relatii asa zis de iubire in care unul profita de iubirea celuilalt. Iubire reala de ambele parti nu cred ca exista.
Dar am vazut reusite bazate pe respect, atentie la nevoile celuilalt, aducerea unui aport benefic in parteneriat.
Si astfel parteneriatele sunt pe viata.
Este bine sa privim in concret, nu in iluzii, ca din lipsa de educatie, se ajunge de multe ori la vieti nefericite si copiii sufera. Acestia duc mai departe povestea si tot asa se perpetuează relatii bazate pe bazaconii, îndrăgosteala, chimie de moment, fara alt fundament. Vorbim de iubire si in jurul nostru pana si psihologii vietii au relatii peste relatii si copii lasati de izbeliște.
Iubire reala intre barbat si femeie nu am vazut si am fost atenta la aceste lucruri in cadrul familiilor ce le-am vazut de a lungul vietii.
Multi confunda iubirea cu chimia sau alte forme de atasament si de aceea la un moment dat intervine o situatie in care cei doi se simt ca doi straini.Nici nu si cunosc nevoile unul, altuia, descoperă ca ar trebui sa si continue viata cu un străin nasol si bineînțeles ca renunta.
Asa, daca stabilești de la inceput nevoile si interesele care ar putea sa faca sa mearga un parteneriat, stii de la inceput in ce esti si faza cu îndrăgosteala se stie ca trece la un moment dat. Apoi cu cine ramai? Descoperi dupa ce trece valul.
Eu pledez pentru responsabilitate in relatiile mai ales ca este vorba despre timpul si viata noastra. Si, da, sa ne vedem si interesul, caci daca nu avem noi grija de noi in primul rand, altcineva, slabe speranțe sa o faca.

Absolut, iar angajamentul este mult mai clar.
Cei care se iau din îndrăgosteala nu au nici un angajament, ca au impresia ca asa pe chimie vor fi toata viata.
Si angajament din start inseamna conditionare, adica o forma de interes.
Iubirea reala este atunci cand doresti ca celalalt doar sa fie bine si poti sa i dai drumul si cand alege alt drum, fara vreun angajament.
Iubirea nu este un cuvânt, este o stare care implica mult mai mult decat credem noi ca stim.
Insa, multa lume ipocrita care vorbeste de iubire dar in practica cred ca ar fugi la prima faza mai putin plăcuta a destinului.
Pana una alta, iubirea ca iubirea, dar putina educatie in ceea ce privește copiii nu ar strica.
Din povesti de iubire ideale tot vad ca exista suflete nevinovate care sufera si sunt din ce in ce mai multi.

Majoritatea o face din aceste considerente

Majoritatea oamenilor doresc sa isi gaseasca pe cineva tocmai pentru a nu fi singuri.Intersul sexual vine la pachet, nimic iesit din comun aici.
In locul tau m-as intreba despre cei care se casatoresc fara iubire, cand se vede clar ca nu va merge, doar fiindca asa vor parintii si restul babutelor din cartier sau de pe cine stie unde, caz in care este un gest extrem, duce la nefericire pe termen lung, chiar daca pe moment, in mintea lor, pare solutia ideala pentru a-si rezolva o parte din probleme...