Ce parere aveti despre oamenii care nu va respecta principiile si care incearca sa va faca sa renuntati la ele acuzandu-va ca nu ganditi si nu actionati corect pe motiv ca ei sunt mai trecuti prin viata si stiu mai bine ce si cum?
Ordonare:
Cronologică
Personal, pe mine ma irita la culme asemenea oameni si asemenea comportament, mai ales daca nu reusesc sa-mi demonstreze logic ca au dreptate, ci doar continua sa dea din gura a proasta ca ei gandesc bine si nu eu. Ce poti face in situatia asta? Depinde cati ani ai tu si ce relatie ai cu oamenii aia. Daca ai 16 ani si oamenii aia sunt parintii, e cam greu de rezolvat problema. Parintii ne vor binele, dar uneori gresesc in modul lor de gandire si din pacate se incapataneaza sa ni-l impuna si noua. Eventual poti face sa ajungeti la un compromis sau uneori mai faci cum zice mama/ tata, iar alteori faci cum vrei tu. (depinde si ce vrei sa faci; daca vrei chestii care iti pun viata si/sau onoarea/ numele in pericol, mai bine renunti la ele). Daca oamenii aia sunt doar niste cunoscuti neimportanti pentru tine, poti sa nici nu bagi in seama ce ti-au zis. Sper ca te-am ajutat cat de cat. Succes!
Răspunde
Cine nu-mi respecta principiile, n-are decat sa fie free, ca o pasare Colibri! Ma ghidez dupa principiile mele, bune, proste, cum sunt ele, dar in acelasi timp, stiu sa respect si principiile altora, chiar daca nu se afla in aceeasi unda de lungime cu ale mele.
Faza cu trecutul prin viata, experienta, maturitatea, intelepciunea, astea sunt ceva de respectat, dar nu ma poate influenta nimeni daca-mi toarna sec vorbele astea. Anii se respecta, dar nu se ridica in slavi. Pot renunta usor la anumite lucruri, dar depinde de forma cum ma faci sa inteleg ca ceea ce gandesc, este gresit.
Viata m-a invatat ca de cele mai multe ori au dreptate. De aceea, le ascult parerile cu mare atentie si ma gandesc la ele de zeci de ori, intorcandu-le pe toate fetele. rareori mi se intampla ca dupa asta sa cred ca sunt gresite complet sau ca nu merita luate in seama.
O părere proastă. Până la urmă sunt principiile mele şi e necesar de mult mai mult decât părererile şi acuzaţile unora, fie ele argumentate sau nu, ca să mi le schimb. În plus, consider că în general e mai bine să-ţi păstrezi părerea pentru tine atâta timp cât nimeni nu ţi-o cere.
Dacă-s trecuţi prin viaţă nu înseamnă că ştiu mai bine ce şi cum. De multe ori inteligenţa bate experienţa, aşa că prefer să nu judec după vârstă. În concluzie, argumentul mi se pare prost.
Cand vei creste si vei fi capabila sa intelegi mult mai bine realitatea care te inconjoara vei ajunge la concluzia ca acum nici nu stii pe ce lume traiesti si vei avea aceleasi opinii ca si parintii tai. Totusi, asta este o etapa fireasca si esentiala in dezvoltarea oricarui individ sanatos, iar faptul ca parintii tai nu stiu sa faca fata intr-un mod eficient este si el normal (spun asta presupunand ca ai undeva intre 14 si 18 ani, daca presupun gresit e ceva mai grava situatia). Nu iti face griji, e o perioada care trece repede si intr-un viitor apropiat te vei amuza pe seama principiilor pe care le sustii acum. Poti sa ma crezi pe cuvant, eu sunt trecut prin viata 
N-am 16 ani am 29 si nu este vorba de parinti. Ma refeream ingeneral la persoane cunoscute sau nu care incearca sa te convinga ca principiile tale nu sunt cele corecte si ca ar trebui sa asculti de ei. Mi s-a intamplat asta chiar cu persoane mai mici ca varsta ca mine care incercau sa ma convinga sa accept principiile lor si sa renunt la ale mele.
Si daca persoanele respective ar fi mai tinere ca dumneavoastra si ati discuta o data sau de cateva ori ati da acelasi raspuns? Parerea mea este ca atata timp cat eu respect principiile cuiva si celalalt ar trebui sa mi le respecte pe ale mele sau daca considera ca gresesc sa nu incerce sa mi le impuna pe ale sale si mai ales sa aiba pretentia sa-mi schimb modul de gandire brusc.
De cele mai multe ori ceilalti incearca asa cum spui si tu sa te acuze. Ei chiar daca sunt mai tineri ca tine sau nu, au o anumita experienta de viata si ar trebui sa le urmezi sfatul de a scapa de principiile tale si sa le urmezi pe ale lor tu fiind in parerea lor neinintiat in ceea ce priveste viata. Pentru ei conteaza mai mult exeperienta vietii decat inteligenta, ganditul prea mult se pare ca dauneaza.
Eu nu ma refeream la parinti si am 29 ani. Ma refeream la acele persoane mai tinere sau nu ca mine care incearca sa-mi schimbe cumva principiile legate de viata impunandu-le pe ale lor pe simplul motiv ca ale mele nu sunt bune si ale lor sunt pentru ca au experienta. Sunt convinsa ca si tu ai intalnit de-a lungul vietii astfel de persoane.
Viata te invata ca intelepciunea se castiga in timp si ca parerea unuia mai in varsta are mari sanse sa fie mai valoroasa decat parerea aceluiasi om in tinerete. O sa vezi ca la un moment dat, vei intelege asta, face parte din maturizare si intelepciunea ta personala. Intotdeauna ma gandesc la parerile celorlalti, indiferent de varsta lor, dar mai atent la parerile varstnicilor fiindca din experienta stiu ca experienta te invata chestii pe care nu le poti sti oricat de inteligent, orgolios si puternic ai fi in tinerete (tine cont ca inca am varsta la care intalnesc mai mult oameni mai in varsta ca mine decat oameni mai tineri)
Cand este vorba de varstncii este altceva, acestia au trecut de-a lungul vietii prin multe incercari, au invata atatea si stiu mai bine ca mine. Atunci cand persoane de 25-26 ani sau de aceeasi varsta cu mine 29, incearca sa-si impuna principiile lor pe motiv ca stiu mai multe si stiu ce este viata comparativ cu mine si in plus ma si acuza nu pot sa fiu de acord cu ei, chiar daca vin cu argumente. Nu-mi pot schimba modul de gandire doar pentru ca ei considera ca eu gresesc. Ma deranjeaza ca eu desi le accept principiile si nu incerc sa le schimb pe ale lor ei nu fac acelasi lucru.
Buna Elena,
O sa intalnesti multe persoane care nu o sa iti respecte principiile si unii dintre ei vor fi mai tineri iar altii mai invarsta. Eu personal iau in calcul tot ce primesc, aprecieri, feedback si sugestii. Incerc sa vad de ce imi zic unele lucruri dar daca am un principiu care m-a ajutat mult in viata si se trezesc altii sa-mi zica stii nu este bun atunci de multe ori le arat ce anume am realizat avand acest principiu. In general iau in calcul tot si incerc sa imprumut lucrurile benefice din vietile celorlalti dar nu inseamna ca ma schimb dupa toti.
Cei care incearca sa te schimbe si incep prin principii urmaresc de obicei mai multe lucruri.
1. Sa primeasca atentie din partea ta in diferite moduri
2. Sa te manipuleze si sa te faca in vreun fel dependenta de ei si apoi sa se foloseasca de acest lucru
3. In cazul benefic - observa ca ceva nu e bun si le pasa de tine. Vor sa cresti si sa nu ramai in acelasi loc mai mult timp. Nu iti sugerez sa schimbi principiile morale si cele care te ajuta sa cresti ci doar actiunea de a face lucruri, actiuea de a arata oamenilor ce anume vrei sa transmiti si lista poate continua.
Sper sa iti fi fost de ajutor
o seara frumoasa
Alege și tu ce-i bun, nimeni nu renunță ușor la pricipiile lui, dacă nu se autoconvinge de de lipsa lor de verigiditate în concordanță cu cele universal-morale, unanim acceptate!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
