Alegerea fiecaruia ce vrea sa faca. Eu consider ca nu trebuie neaparat sa ne dam cu parerea adica nu stim de ce persoanele respective aleg asta, poate ca au motivele lor. Nu are sens sa spunem ca sunt egoiste nestiind ce se intampla de fapt si care e motivul pentru care nu vor sa isi intemeieze o familie, banuiesc ca trebuie sa aiba un motiv si daca nu au pana la urma este viata lor si nu avem de ce sa ne bagam. Nu pot sa am o parere despre asta, si sunt persoane care poate acum pentru ca sunt tineri nu vor copii dar poate mai tarziu isi vor schimba parerea. Depinde de fiecare si nu cred ca ar trebui sa ne punem si sa ne gandim de ce nu vor si etc. ( VIATA LOR ALEGEREA LOR )
Ce părere să am? E treaba lor, nu mă bag, și eu îmi văd de treaba mea.
Nu suport oamenii care pur și simplu nu-și văd de viața lor personală.
Personal nu vreau copii.
Sunt o grija mare, iar eu nu prea sunt genul care sa aiba grija.
Oricum, si daca as dori copii, pana la varsta de 30-35 n-as face, mai intai am nevoie de o situatie financiara foarte buna, si dupa eventual.
Insa, eu sunt mai mult petrecaret, imi place sa umblu pe aici pe acolo, nu cred ca as putea avea grija de un copil.
Este alegerea fiecaruia ce vrea sa faca cu viata sa si nimeni nu are dreptul sa judece alegerea facut de altcineva, mie imi fac impresia de oameni libertini care nu vor responsabilitati asa de mari cum ar fi un copil, repet este alegerea fiecaruia.
Am văzut chiar ieri un reportaj despre asta și cum s-a zis și acolo, există persoane care văd viața cu alți ochi și consideră că nu trebuie neapărat să aibă copii pentru a se simții împliniți sau așa ceva. Ba mai mult, deși vârsta ideală pentru a face copii e până în 24 de ani, se consideră că părinții de la 25 de ani în sus sunt mai educați, responsabili și maturi pentru a avea grijă de un copil.
Fiecare e liber să aleagă pentru el.
Poate ca are mai putina relevanta ce credem noi si este mai interesant cat de fericita este o astfel de persoana, cat de pregatita este sa traiasca in felul acesta, ignorand o mare parte dintre nevoile sale afective, cum ar fi nevoia de solidaritate, incurajare, suport, activitati comune, etc.
Este drept insa ca nu orice cuplu poate sa asigure satisfacerea unor astfel de nevoi, si atunci alegerea de a fi singur capata ceva sens. Cu toate acestea, daca exista oportunitatea unei relatii in care exista compatibilitate, iar temerile si opiniile preconcepute ne impiedica sa intram intr-un cuplu, cred ca situatia este una dramatica, iar de multe ori persoana respectiva nici macar nu poate percepe dramatismul ei, fiindca si-a cladit un mod de a fi prin care se auto-sustine sau chiar accepta ca lucrurile nu pot sta altfel.
O viata impartasita este o viata mai in contact cu umanitatea noastra si merita sa nu ne resemnam cu singuratatea, sa exploram mereu oportunitatile. Oricum, nu este niciodata prea tarziu sa ne facem o relatie si oamenii se casatoresc si la varste mai inaintate. Atunci insa, este mai greu sa faci copii si cineva trebuie sa accepte ca a ratat o sansa a tineretii sale.
Intr-adevăr e frumos sa ai o viața liberă, lipsită de griji. Dar e mai frumos atunci când vezi ce ai realizat cu viața ta, atunci când vezi ce copii frumoși ai si ce partener de viața ai.
anonim_4396 întreabă: