Ce pot face pentru a simti ca traiesc? De 10 luni sunt in Bucuresti impreuna cu sotul meu. la inceput totul a fost minunat, era totul nou, un oras nou, oameni noi... Acum, am ajuns intr-o stare de depesie in care nici nu mai pot sa gandesc. El e plecat la munca toata ziua iar eu nu am ce sa fac. Cand eram acasa, in Brasov, mai ieseam cu prietenii, gaseam ceva de facut si chiar si o curatenie in dulap ma facea sa ma simt mai bine dar acum nimic nu ma mai bine-dispune.
Simt ca in fiecare zi fac aceleasi lucruri, nu simt ca traiesc de fapt. Imi lipseste condimentul vietii... vreau sa simt din nou acele momente unice in viata de care iti amintesti si incepi sa zambesti.
Mai grav e ca o sa avem un copil, sunt insarcinata in 3 luni iar eu nu ma pot concentra la nimic si nu pot iesi din starea asta.

Nu sunt expert dar o mare parte din cauza se datoreaza sarcinii, iti va trece in scurt timp, inca ceva incearca sa-ti faci o prietena doua cu care sa poti face unele plimbari in aer liber, ceva discutii la o cafea.

Preocupari placute,mai putin placute,nu oprii gandul la ceva (mai ales care sa te deprime), treci mai departe, azi iti surprinzi sotul cu o cina mai deosebita, dimineata "lenevesti" cu o carte care sa-ti capteze atentia, apoi rutina zilnica, asta te deprima...rutina.Schimba mobila din cand in cand, o iesire in parc, magazin... daca vrei poti, altfel iti faci rau singura.

Ai grijă că toate stările pe care le trăieşti în timpul sarcinii le simte şi copilul.
Scrie pe o hârtie tot ce te nemulţumeşte şi lasă-le acolo.
Ai încercat să te plimbi sau să faci exerciţiile pentru gravide?
Încearcă să mergi la biserică, să te Spovedeşti, dacă eşti credincioasă, acolo ai şanse să simţi razele iubirii după care acum însetezi.

Esti practic intr-o situatie fara iesire, cel putin momentan. Ai picat in plasa... Bucurestiului. Pentru ati permite condimentul vietii iti mai trebuie si independenta materiala. Oricum, venirea pe lume a micutului iti va schimba radical viata.

Tind sa cred ca starile astea ti le da si sarcina. Incearca sa iesi la o plimabare prin parc, sa colinzi magazinele(mai ales ca o sa ai un copil), incearca sa citesti, sa te documentezi mai mult despre sarcina.Pe mine de exemplu ma relaxeaza si faptul ca stau pe internet

Daca mergeai si tu la un servici era altfel, dar fiind cu bebe si nu ai cum la servici trebuie sa-ti faci singura de lucru. iesi afara, daca spui ca de-abia ti venit in Bucuresti ai atatea de descoperit Iesi si du-te prin parcuri, sunt parcuri mari si frumoase, urca-te intr-un autobuz si mergi cu el pana la capat si vezi si tu ce e in jur; ia metroul si coboara la o statie oarecare, iesi si plimba-te un pic prin zona, sa vezi si tu ce e pe acolo. Profita de vremea frumoasa, ia o carte si mergi in parc si stai la soare si citeste, o sa va faca bine la amandoi soarele si aerul. Sunt multe locuri frumoase care merita descoperite, biserici deosebite, librarii, poneste la descoperit, cat mai poti ca dupa ce vine bebe o sa fie mai greu cu iesitul o perioada. numai bine, sarcina usoara!

"Femeile insarcinate trec prin niste schimbari hormonale majore, care isi pun amprenta asupra psihicului lor, asa ca devin extrem de sensibile si trebuie sa ai foarte mare grija atunci cand vorbesti cu ele, pentru a nu le deranja sau chiar face sa sufere." Eu stiam ca ardelencele au un caracter stoic, asteapta tu sa dai nastere copilului si-ai sa vezi atunci chef de viata.Iti doresc sarcina usoara si ca sa-ti mai aduc un suras pe buze iti zic in felul urmator :

Simoonaaaa! fi barbata...

Va multumesc pentru toate raspunsurile date. Sunt constienta si eu ca trebuie sa fac ceva ca sa ies din starea asta, dar ce ma darama pe mine e singuratatea Nu e usor sa iti faci prieteni cand nu ai o activitate si esti noua intr-un oras. Dar ce mi se pare mai ciudat e ca pana si cand e sotul meu acasa eu ma simt la fel, desi el ma scoate afara, imi cumpara tot ce am nevoie..pana si de plimbarile astea m-am plictisit pentru ca stiu ca o sa vina sfarsit de saptamana si sigur stam in casa, apoi iesim afara, ne plimbam, venim acasa, mai stam de vorba cu mama lui cu fratii lui. pot sa prevad absolut tot.
Cred ca o sa incerc sa ies mai mult. Asta cand am bani, pentru ca altfel mai mult ma enervez.
Inainte mergeam la biserica. pentru ca sunt credincioasa dar in ultimul timp n-am mai reusit nici macar sa ma rog.
oricum, m-au ajutat si sfatul voastre si o sa incerc pe cat posibil sa trec peste toate astea

Sincer ma bucur ca am gasit oameni bine-voitori si care sa ma asculte cu interes. la inceput mi-a fost frica de faptul ca lumea o sa ma considere nebuna, considerand ca nu ma gandesc la copil, ca ma gandesc la mine etc.
Am fost foarte fericita la aflarea vestii ca o sa fiu mamica si sunt. Dar in acelasi timp am multe temeri, ingrijorari etc etc... Si tot ce a dus la asta a fost frica de singuratate, ca o sa fiu cu un copil, iar sotul meu nu poate sta acasa pentru ca avem nevoie de bani si el o sa mearga la munca, si eu o sa fiu singura, si poate n-o sa ma descurc cu copilul si nu am nici macar o prietena aproape si singura e mama lui cu care intr-adevar ma inteleg dar parca tot lipseste ceva. Toate astea s-au transformat intr-un cerc vicios care se resimte inca de pe acum.
Iti multumesc din suflet pentru raspuns iar in legatura cu doctorul, il am pe d-l doctor Toma Adrian de la Cantacuzino.
Chiar acum intentionez sa ma imbrac si sa ies... hiar nu am ideeunde, dar stiu cat de cat Bucurestiul. Singura mea teama e faptul ca daca merg undeva nu mai stiu sa ma intoc

Bineinteles ca nu ne vei ocolii, daca ai intrat in hora trebuie sa joci , incearca sa ajuti si tu pe TPU si ai sa vezi cum nici nu-ti dai seama cat de repede a trecut timpul, aici poti posta si intrebari la care nu gasesti raspunsuri, poti sa faci invitatie pe mess unor useri care crezi tu ca sunt compatibili principiilor tale, si uite asa o sa-ti faci si prieteni virtuali cu care poti discuta orice (in limita bunului simt ), pentru ca nimeni nu ne cunoaste si ne gandim ca discutam cu calculatorul nu cu cine este in spatele monitorului, succes!

Probabil ai starea asta mai mult din cauza sarcinii si ar trebui sa nu te mai agiti atat ca faci rau copilului, important e ca sunteti impreuna[daca tu ramaneai la Brasov si el la Bucuresti nici asa nu era bine]

Simona draga, nu trebuie sa-ti fie teama de aceasta "singuratate", si de faptul ca nu te vei descurca cu bebe.Instinctul matern,plus ca te bucuri de faptul ca vei deveni mamica,sunt niste atuuri pe care le ai.Ele te vor ajuta in tot ceea ce priveste cresterea copilului.
Se spune ca o femeie,de fiecare data cand ramane insarcinata, are aceleasi emotii ca la prima nastere, si asa si este. Experienta de la prima nastere, tot nu exclude grijile pe care le are fata de cel de-al doilea sau chiar al treilea copil.
Cat priveste faptul ca nu ai in jurul tau prieteni, nici pentru acest lucru sa nu te ingrijorezi.Ai putina rabdare,si vei vedea cum dupa nasterea bebelusului te vei imprieteni cu multe mamici,prin parcuri, sau chiar cu vecini, care mai de care sa te ajute cu sfaturi si informatii despre cum trebuie crescut un copil.
In alta ordine de idei, stiu ca spitalul Cantacuzino este unul foarte bun(despre medicul tau n-am auzit), acolo m-am nascut eu, si toti cei 5 nepotei ai mei,care acum sunt mari,si au la randul lor copii.
Acum,prinde curajul de-ati trai viata in capitala(ca nu e usor acolo),fa plimbari,aduna informatii despre orice si oricum, asculta multa muzica, si relaxeaza-te., caci cu linistea de-acum, nu te vei mai intalni in viitorul apropiat.

P.S. Sa ne dai vesti despre bebe!