Ce resimtiti ca fiind cea mai mare pierdere in viata voastra?
Incep eu: pierderea tatalui meu in 1986 si a bunicii mele in 2007. Sunt oamenii cu care seman cel mai mult, care sunt cei mai apropiati firii mele. Pe tata de-abia mi-l mai amintesc...

Mi-am pierdut bunica in urma cu trei ani...Era chiar singura persoana care m-a iubit incredibil de mult, pe care am iubit-o mai presus de orice si care mi-a fost mereu alaturi. Mi-a fost practic mama, m-a crescut pana la o varsta.ma alinta mereu, ma intreba mereu despre tot, imi vorbea duios si cu multa dragoste...era o femeie magnifica.Imi este foarte dor de ea...Imi spunea mereu ca va trai pana ma va vedea mireasa, dar a plecat...Nu va fi langa mine cand voi purta rochia alba, desi isi dorea enorm asta...si eu la fel. Cel mai greu de suportat e faptul ca am lasat-o la spital si am plecat acasa...nu am mai ramas cu ea peste noapte pentru ca aveam un examen important a doua zi.si la 5 dimineata, cand inca invatam, am primit un telefon de la spital si mi-au spus ca a murit.Toata viata a fost langa mine si eu nu am putut fi langa ea cand a avut cea mai mare nevoie de mine.As vrea sa mai pot vorbi cu ea un minut, sa ii spun ca imi pare rau si sa ma mai stranga odata in bratele ei. Mi-e dor de ea...