Ce sa fac sa nu mai pun sufletul la tot ce zic oamenii? Prin sat la mine oamenii îmi spun sa ma duc la cratiță ca sunt femeie și sa las munca ca oricum mai mult îmi încurc familia decât sa o ajut și oricum ei se descurca în străinătate și fără mine! Știu ca nu ar trebui sa pun la suflet dar cu problemele mele cam iau multe vorbe în serios! Sau poate chiar ar trebui sa ma căsătoresc? Mulți spun sa caut pe cineva cu o slujba ca poate ne-ar mai ajuta și pe noi care nu avem o situație atât de buna financiar!
Ordonare:
Cronologică
Te costa 2, 30 lei.
https://medaz.ro/8011-thickbox_default/antifoane-de-protectie.jpg
Răspunde
Da, satul vorbeste.
Lumea iti spune sa mergi la cratita, pentru ca muncile unde te duci tu sunt fizice (tu spuneai ca te-ai oferit sa cari lemne). Munca necalificata e munca fizica.
Tu ai nevoie sa iti iei BAC-ul si sa obtii o calificare, sa poti face o munca mai putin solicitanta fizic: casiera, munca de birou etc.
Tu avand autism te-ai potrivi mai bine la o slujba cu mai putine interactiuni umane.
Te rog gandeste-te la asta. Ce calificare ai putea obtine?
E clar, ai dat peste "Ministerul Treburilor Nejustificat de Bagărețe"! Știi tu, oamenii ăia care știu ei mai bine ce ar trebui să faci cu viața ta, de parcă au primit contract de manageriat existențial pe numele tău.
Dar hai să fim sinceri: dacă ar fi să asculți de toți, ar trebui să fii simultan la cratiță, la muncă, la altar și probabil să inventezi și o mașină de făcut bani din aer. Sună cam complicat, nu?
Adevărul e că nimeni n-are dreptul să-ți spună cum să-ți trăiești viața. Dacă vrei să muncești, muncește! Dacă vrei să te căsătorești, fă-o doar pentru că vrei tu, nu pentru că ai strâns destule comentarii ca să-ți iasă "căsătorie edition". Și dacă vrei să dai ignore la părerile nesolicitate, dă-l cu stil: un zâmbet, un „Mulțumesc pentru sfat, îl pun la colecție" și mergi mai departe.
P.S.: Dacă ai de gând să te măriți doar ca să primești sponsorizare la facturi, măcar cere și un bonus de Netflix!
Dale peste nas frumos și spune-le sa isi vadă de treaba lor, mi-ai zis odată, mi-ai zis a doua oara, mi-ai zis a treia oara, dar voi altceva nu mai știți ce sa ziceți, alt subiect de discuție nu aveți, ti-ai spus părerea, oricum nu ti-am cerut-o dar hai fie și asa treacă meargă și salut, veniți de tainele tale (cam în genul asta sa le reprosezi).
Eventual dacă le știi câte o chichita, dale peste nas cu asta ca să simta. Clar o sa însemne ca o sa te ei la cearta cu dobotocii dar sincer cu genul asta de oameni, nu-ti mai trebuie dușmani și nici nu merita altceva, dar totuși în prima faza trantestelor frumos ca sa își dea seama ca sunt dobitoci.
Vechea poveste... femeia trebuie să stea doar la cratiță, să se reproducă, să aibă grijă de copii și să nu iasă din casă, evident nu am nimic cu femeile de consideră că așa trebuie să procedeze ci eu mă refer la oamenii care cred că asta trebuie să facă toate femeile ca și cum ar fi o obligație. Pentru cei de cred asta, le zic că au trecut vremurile alea de mulți ani, femeile mai trebuie să își trăiască viața și cum își doresc. Cât despre oamenii din sat, dă-le pace, e chiar bine că tu muncești, vei știi să apreciezi valoarea banului, nu vei mai depinde de părinții tăi. Căsătoria o vei face când te simți pregătită, nu când vrea x sau y și când vei da de un bărbat bun. Într-adevăr, acel om te poate ajuta, dar e destul complicată povestea în acel caz.
Nu pot sa invat! Abia am reușit sa invat pentru a lua permisul cu chiu cu vai! Nu înțeleg și nu rețin nimic din ce citesc
Am mai auzit placa cu "Nu" de la tine.
Daca diagnosticul tau e Autism, nu ai vreo problema cognitiva. Autistii sunt oameni extrem de inteligenti.
Dovada ca ai terminat scoala, te exprimi corect, te descurci excelent in scris, ai luat permisul de conducere!
Mai gandeste-te ce vei face pe mai departe cu viata ta.
Deci nu apucasem să citesc, decât prima parte cu pusul la suflet, că deja eram entuziasmată să scriu, deoarece pe acest subiect sunt AS. 
Ideea e că, omul care pune la suflet, pune orice-ar fi. Deci orice sfat sau idee ai întreba (că așa fac și eu mereu, vin cu întrebări pe aici pe TPU, apoi toți răspund sigur "NU MAI PUNE LA INIMĂ".) nu merge, pur și simplu sfatul ăsta cu nu mai pune la suflet, nu merge pentru noi, oamenii care punem la suflet.
Doar că ai grijă să nu faci exces de acest pus la suflet, acum dacă spui ceva de căsătorie, probabil ești la vârsta tinereții, dar acumulat în ani acest ritm de suferit și analizat ce o spus x și y, să nu ajungi ca bunica mea, ce a dezvoltat la 70 de ani demență senilă, din fix același motiv, că punea la suflet mereu lucruri și eu crescând cu ea și eu am preluat același tipar. Deci știu ce înseamnă acest PUS LA SUFLET. E ca un ghimpe ce stă mereu în inima ta, dar mai grav decât ghimpele e ca o închisoare din care orice ai încerca să faci, nu o să scapi, căci te ține prizonier acolo, adică părerile oamenilor și gura lumii te ține prizonier în ea.
Deci legat de acest aspect, sunt cea mai în măsură să te ascult, dar cea mai în nemăsură să-ți dau sfaturi de cum să procedezi, căci eu nu știu eu pentru mine cum să procedez ca să nu mă mai afecteze tot ce spun alții la adresa mea.
Însă doar un mic secret, cum spuneam, nu știu cum să-ți spun să-ți gestionezi aceste emoții care ies din tine, nu știu cum să abordezi problema, dar știu sigur un lucru, că dacă ești un om sufletist, sensibil și pui la suflet, secretul e să te ferești de acești stimului, deoarece până la urmă, pentru oamenii sesnsibili, părerile umane sunt niște stimuli, după cum bine vezi destul de puternici, așa că, pentru a nu te activa pe interior, mai bine eviți și încerci pe cât poți să te protejezi. Acum eu nu zic să trăiești într-un bol de cristal și să refuzi să mai stai lângă oameni, însă e bine să o faci mai rar. Adică ce să faci concret?! Păi, dacă te știi emotivă și sensibilă, mai bine, eviți să vorbești prea mult despre tine și viața ta, mai ales cu cine știi tu că au atitudine nașpa cu tine, eviți oamenii ăia și uneori e mai bine să eviți să stai printre ei. Nu zic să-i respingi, ci doar eviți. Adică la modul dacă știi că-i vezi pe drum și pare că ei vorbesc despre tine (mai ales că ai zis că ești la sat și știi cum e lumea la sat de bârfitoare și cârcotașă) deci mai bine când treci pe lângă ei, pui căștile pe cap sau bagi nasul în telefon și mereu să pari indisponibilă sau preocupată de ceva pe drum sau pe unde te vezi cu oamenii ăia, dar cel mai mult eviți prin a nu te intersecta în drumul și viața ta cu ei. Pentru a nu trăi așa. În stres și emoții puternice.
Aia din strainatate nu sunt familia ta, sunt rude si nu te privete pe tine ce fac ei.
Tu fa-ti vaita ta la sat, sau mergi la oras, ia-ti de munca si inchiriaza-ti ceva.
Nu te mai plange pe forum, ca nu-ti cauta nimeni de munca pe aici iar zilele trec si tu tai frunza la caini.
Am scris prea mult așa că voi mai scrie în alt paragraf.
Deci, partea aia cu "femeia la cratiță" uimește-mă, nu ți-o spun tot femeile din sat, nu?!
Adică acea expresie mă duce cu gândul la masculin. Bărbații din mediul rural, și și numai, chiar și bărbații de 40, 50 de ani din secolul ăsta, chiar de la oraș, dar din România încă au o gândire patriarhală, unde macho-ul la muncă și dama la cratiță. 
Tipic bărbătesc românesc.
Deci nu mă surprinde nimic dacă ceea ce spui, că-ți spun sătenii tăi, ar fi bărbați. Dar dacă sunt femei, încă mă șochează. Încă mă șochează că femeile de la sat încă mai trăiesc astfel.
Acum însă, unele lucruri în povestea ta, nu-mi sunt clare.
Tu vrei să spui că lucrezi, la un job și pe lume (lumea fiind cine? Vecinii, cunoscuții sau familia ta și neamurile tale, că ai zis totuși că ai familie în afară care se descurcă, deci nu pricep) pe cine deranjază, sincer, în secolul 21 că tu muncești?!
Acum depinde și ce vârstă ai și ce job ai. Adică mă gândesc că și astea sunt variabile importante pentru a te ajuta mai mult sau a-ți da un sfat și pe direcția asta, dacă tu chiar cauți și un sfat pe lucrurile astea sau cum ai spus în întrebare doar ai scris ca să te descarci și doar ai vrea niște sfaturi de cum să nu mai pui la suflet. Dar eu am zis să întreb și lucrurile astea ca să te pot ajuta mai mult sau măcar să-ți exprim perspectiva mea legat de cine ar avea până la urmă dreptate sau nu în povestea ta.
Deși clar, în secolul 21, nu e nimic de comentat la un om care dorește să muncească și mai ales are un job decent (prin decent, nu mă refer doar la prostituție și alte joburi obscure și și la joburile astea sezoniere sau part time, care alea dacă sunt la fel cinstite, nu mă înțelege greșit, sunt foarte bune și nobile și alea, dar povestea se schimbă, dacă de exemplu ai părea a fi o elevă totuși de liceu și pare că ai avea și alte oportunități în față sau dacă de exemplu ai tăi te obligă să mergi la o facultă și apoi să muncești.)
Deși și aici mi-e clar, că oricine au fost gurile care ți-au spus ce să faci cu viața ta, am văzut ce sfaturi ți-au dat de fapt, cratița și măritișul. Când orice ai alege cu viața ta, în secolul 21, știu sigur că măritișul ar fi singurul și ultimul lucru pe care să-l mai alegi la opresiunile cuiva.
Aia alegi doar dacă SIMȚI TU CĂ TREBUIE, VREI, E MOMENTUL, și sfat pentru toate fetele din secolul 21, măritișul nu-l alegi că așa trebuie să fii tu ca femeie LA CRATIȚĂ cu pici și un bărbat căruia să-i fii și zână și menajeră ci alegi aia pentru că în secolul 21, ai găsit persoana potrivită, persoana lângă care te simți completă și alături de care împreună sunteți o echipă și construiți ceva (copii frumoși, o afacere frumoasă, o casă frumoasă, un hobby comun sau pur și simplu dacă nu construiești ceva că nu vreți sau nu aveți chiar și împreună multr puteri sau vă e bine așa și fără copii și fără afacere și fără chiar o casă a voastră, măcar stați sub acei 4 pereți împreună chiar dacă e cu chirie, dar stați acolo împreună pentru că doar voi doi vă vedeți a rezista împreună, pentru că vă iubiți și orice ar fi sau veni peste voi, aveți idealuri și păreri comune și sunteți suflete pereche). Eu una așa văd măritișul autentic.
Stai, am omis ceva, că și chiar dacă pe tine și soțul tău vă unesc primele elemente înșiruite de mine, anume țelurile alea comune (o afacere, o casă, un copil) de fapt baza e tot la ce am spus în a doua parte, adică cu sufletul pereche, căci altfel e doar o afacere casa aia, copilul ăla, businessul ăla și de fapt ajungi tot la ce spun babele și moșii ăia prin sat. Că vrei, nu vrei, ești la vârsta măritișului o faci și gata. Ei bine, nu, nu-i așa. Asta încerc să-ți explic, de măritat, te măriți doar pentru că vrei tu. Și nu pica în calea deznădejdii chiar dacă nu ai multe, pentru că am observat că da, tocmai la sat, e încă mentalitatea asta, să te căsătorești cu un bărbat care are măcar casă dacă tu ca fată nu ai casa ta. Nu, nu e ok, pentru că acum sunt multe alte feluri de a obține o casă sau măcar un acoperiș deasupra capului cu chirie și un job cât să poți plăti o chirie și aia e.
Dar mi se pare absurdă mentalitatea asta a oamenilor disperați.
Cât de disperat ai fi, în secolul 21, se găsesc mereu resurse ca să nu trebuiască să ajungi la acel DA doar din obligație.
Pentru că sincer așa, te distrugi și pe tine și distrugi până la urmă și un bărbat, care poate te plăcea, dar tu neplăcându-l să-l rănești și uite așa se perpetuă și ideea că "femeia e materialistă" dar și reversul, să ajungi tu să-l și iubești deși l-ai luat doar de nevoie la început sau să înveți să te obișnuiești cu el și tot ce e al lui, dar el la început văzând cine erai și dacă e totul vădit între voi de la început, să nu te fi luat doar pentru că păreai o unealtă bună în mâinile lui.
Adică ce vreau să spun, e că, cu această mentalitate aveți grijă, dragi fete că vă atrageți de partea voastră doar bărbații ăia maciști care au tendința să considere femeia doar o proprietate și cum am spus și o menajeră în casă, o slugă, ia ce sinonime vrei, dar așa e de multe ori și tiparele se caută mereu la fel. Fete disperate cu bărbați potenți sau bărbați maciști care au nevoie de o nouă proprietate și astfel, în timp, el nici nu vă va vrea să vă dea divorțul dacă să zicem voi nu mai suportați să stați acolo, dar vă va și umili, munci, că de, doar ați fost menajere când v-au luat ei și au dreptul de a vă folosi la discreție în propria lor casă, dar ei vor mai pleca mereu și la altele și la ananghia și durerea lor vă vor și mai bate și deci din această mentalitate ajungeți, dragi fete, menajere, cenușărese, slugile unor bărbați narcisi și perverși, maciști, patriarhali.
Trist. Deja m-am întristat scriind toate astea, dar din păcate e destul de adevărat mai ales la această categorie de femei și bărbați.
Cum spuneam aceste tipare se caută la nivel spiritual chiar. Adică mereu un bărbat din categoria aia pe care am descris-o mai sus, va fi atras la prima vedere de aceste femei umile și care par că sunt la ananghie ca să vină ei să le salveze, dar e doar un pretext pentru s-și satisface sadismul lor, narcisismul lor. E la fel ca și cu psihopatul care mereu se va simți bine doar lângă un codependent, deoarece psihopatul va putea manevra cum dorește și se va simți chiar bine lângă un codependent care îl va asculta orbește pe psihopat.
Deci mare atenție la aceste tipare.
Sa pleci! Daca ai luat permisul, esti ok. Scrii foarte corect, ti s-a mai zis doar asta. Ia si apuca-te de ceva. Orice. Si o sa fie bine.
Nu pot pleca si sa imi abandonez familia care m-a crescut! Si in plus, singura nu prea am bani de masina
Din nou, faptul ca stiu sa scriu corect este 0, lumea din ziua de azi iti cere sa stii de toate, sa socializezi, sa stii matematica avansata, informatica, fizica, 3-4 limbi straine! Chiar si la magazine iti cere o limba straina acum si nu stiu de ce!
In primul rand eu de ei am fost crescuta si de bunici, unde sa merg la oras sa stau? Iasiul este extrem de scump si peste tot iti cere studii, menanjera prin hoteluri cand eu praf la limbi straine sau la mall unde tot se cere o limba straina! Nu toata lumea poate pleca de acasa dupa 18 ani in special cei care au crescut la tara si au fost foarte saraci toata copilaria si fara parinti
Spui sa nu imi mai ajut rudele si sa imi vad de treaba mea, pai de acolo ne vin noua banii din strainatate de la acel magazin, matusa nu mai lucreaza, bunicul are pensie mica si bunica nu are, a fost casnica, daca rudele nu ne trimit bani din strainatate nu mai avem cu ce sa platim nimic, nici intretinerea, nici alimentele
In Romania ca menajera NU se cere sa stii nici o limba straina, doar sa fii muncitoare si sa cureti/freci ceea ce esti pusa sa faci.
Apoi, la tara gasesti garla de munca, mai ales din primavara devreme pana toamna tarziu, ca toata lumea are nevoie de cineva sa le sape si praseasca gradina, sa le curete ograda, sa le faca curat la animale prin grajd si sa le hraneasca samd.
Nu o abandonezi, ci iti incepi viata ta. Nu ai nevoie de masina, e un mit mizeria asta.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
