Chiar as avea nevoie de niste sfaturi sau macar pareri. Voi cum va intelegeti cu parintii vostri? Voiam sa stiu daca mai sunt persoane de varsta mea - 24 de ani, care se confrunta cu astfel de probleme...

Alor mei nu le place cam 90% din ceea ce fac, asta desi nu sunt o persoana rea, nu am fost un elev-problema la scoala, sau sa umblu in anturaje dubioase, si nu am fost implicat in scandaluri.
Ai mei tot timpul ma bat la cap pentru oricefel de motiv fictiv
Exemple :

Daca ma trezesc devreme ( ora 7 ), imi sar in cap ca de ce ma trezesc asa devreme, ca ar trebui sa ma odihnesc.
Daca ma trezesc mai tarziu prin weekend-uri, cam pe la 12 dupa-amizaza, desi nu am nimic de facut, iar nu e bine.

Daca am chef sa imi iau doar o gustare si sa rontai ceva, imi fac morala ca de ce nu mananc mancare si ca imi stric pofta.

Daca stau numai in casa pe calculator, imi spun ca sunt depdendent de el.
Daca ies pe afara cu un amic la o bere, ca sa mai stau si pe acasa ca tot umblu brambura.


Nu le place muzica pe care o ascult, acum mai nou am inceput sa ascult si trupe metal cum ar fi Slayer, si ei imi zic ca cica asta e muzica de satanisti

Nu le place cum ma imbrac, desi ma imbrac casual, nu ma imbrac deloc excentric.

Nu le place ca port barba.

Nu le place ca nu am o prietena

Nu le convine ca sunt ateu

Nu le convine ca nu am luat bac-ul, asta pentru ca eu am facut seralul, dar mi-am gasit singur de lucru, si in continuare caut sa fac ceva cursuri de calificare

Nu le place ca beau bere, dar asta in cantitati moderate, si nu am probleme cu alcoolul, adica sa devin recalcitrant

Vi se pare normal asa ceva?

Este momentul cand puisorii parasesc cuibul. Cred.

Te angajezi undeva şi stai cu chirie.Asta dacă vrei pace.

Nu este normal, dar cred ca cel mai bine ar fi sa te muti singur sau cu cineva. Cred ca unul din motivele majore pentru care sunt asa de cicalitori este ca nu ai luat bacul si probabil incearca sa dea vina pe obiceiurile tale, care nu le convin, crezand ca daca le schimbi vei reusi sa iei bacul si sa ajungi sa ai o slujba mai bine platita, mai tarziu.

Ia bacu ala odată apoi fă ceva cu viața ta nu mai sta la parinți x_X ia-ti un servici orice, mutăte singur intr-o garsoniera ceva in chirie nu mai sta dupa mami si tati, înteleg ca unii barbati se maturizeaza cam greu şi nu vor sa paraseasca casa dar odată şi odata tot trebuie -_- nu mai sta dupa mami si tati -_- esti barbat in toata firea și ne place la toti sa ne distram dar mai trebuie şi să mai muncim. Nu ți-a zis cu rau chesti asta dar odată ce creștem trebuie să ne maturizăm -_-

Pai nu este cam bine ce fac parnintii tai. Si a mei sau cam certat dar sau impacat cred ca de vreo 3 ori... Si eu patesc asa ceva cu taicamiu cu calculatorul. zice ca sunt dependenta de el. Pai dar ce iti spun parintii tai nu e cam normal. poti sa te trezesti al ce ora vrei tuh... la 24 de ani.

Buna,

Cred ca e momentul sa te muti singur. Povestea ta imi suna asa de cunoscuta. Pe mine ma amuza astfel de situatii.

Nu este neaparat normal, insa ei asa considera ca trebuie sa se comporte cu tine. Nu prea ai ce sa faci si daca asa au facut pana acum, crede-ma ca nu se vor schimba in viitor.

Nu vrei sa te muti singur sau nu poti face fata cheltuielilor, trebuie sa suporti asta. Sunt genul ala de parinti mai nemultumiti. Nu esti singurul care a trecut sau trece prin astfel de momente. Trebuie sa fii putin mai distant si sa nu le raspunzi urat. Vei da nastere la si alte discutii.

Pa.

Mi-am gasit ceva part-time deocamdata, si inca imi caut. Nu " stau dupa mami si tati ", chiar nu am pretentii financiare din partea alor mei sa ma intretina. Contribui si eu cu ce pot la intetinere, mancare etc.
De exemplu tocmai de aceea nu le convine ca eu imi cumpar singur mancarea, si nu le place ca nu mananc mancarea gatita de ei.
De mutat in chirie crezi ca nu m-am gandit? Momentan nu imi permit ca am niste datorii.

Tu "traba" sa te bucuri ca parinti tai nu sunt divortati si ca au grija de tine, pe tatal meu il doare in paispe ca beau si fumez chiar daca am numai 15 ani.

Dar încearcă să iei bacu nu mai chieltui bani mai strânge, plătește ce datori ai și după ce termini cu bac și datori plus că dacă ai mai și strange ar fi super ai putea sa te muti.

Buna
hmm..sunt mama si am un baiat care tocmai a implinit 25 de ani..ca mama, nu pot sa zic ca il las de capul lui, dar nici sa ma bag in viata lui nu imi sta in fire, ca orice mama grijulie, ne mai certam cand pleaca mai dezbracat de acasa in anotimpul rece, cred ca ar fi bine sa stai de vorba cu ai tai parinti si sa le aduci la cunostinta ca esti major si inca esti in facultatile mintale sa iti croiesti un drum in viata, iar daca nu te asculta, e cazul sa le aduci la cunostinta ca vei pleca cu chirie, si vei vedea ca nu le va conveni sa parasesti c aminul.fa o proba.
O seara buna

Buna. Stai linistit toata lumea a trecut prin de-astea cu parintii. Eu sunt fata si am 26 de ani, de la 18 ani am plecat la Cluj 4 ani cu facultatea. Apoi m-am intors in orasul meu natal si m-am mutat inapoi cu ai mei. Aceleasi chestii cum spui tu se intamplau, doar ca eu la nici o jumatate de an m-am mutat in chirie-garsoniera. Asa incet incep si ei sa isi dea seama ca nu mai suntem copii. Ei iti vor doar binele, cum spune mamica, ei vor sa moara linistiti ca noi vom fii bine. Este si prapastia asta dintre generatii, gandeste-te cum era pe vremea lor lumea si cum este acum. Pentru a ameliora starea de tensiune dintre voi, fii mai prietenos cu ei, povesteste-le ce faci, banalitati chestii de-astea sa aiba incredere in tine. Referitor la bere, toti beau, pana si pustanii aia cu freze)) iesi la o bere cu tatal tau si un prieten...sau bea o bere cu tatal tau acasa. Cu religia nici eu nu sunt prietena tare si ai mei sunt foarte credinciosi. Cred in Dumnezeu si te ajuta fii sigur. Spune-le ca crezi in Dumnezeu doar ca nu crezi in biserica fiindca popii sunt....prefer sa nu ma pronunt

Chestiile astea sunt normale. Acum probabil ca relatia depinde de cel pe care-l lasa nervii mai greu.
Vei avea mai multa liniste cand te vei muta singur. Pana atunci incearca sa nu bagi in seama toate sacaielile astea, de dragul lor. Numai bine!

Nu ai specificat daca este ceva de care sa fie mandrii de tine.

Vezi aici câteva sugestii:

http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1102011121

http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1102011122

Cele bune!

Trebuie mai întâi să vezi într-adevăr care sunt cauzele certurilor, care sunt motivele stării irascibile a celorlalţi din jurul tău. Dacă ţi se datorează şi ţie, atunci ai mai mult de lucrat la acest capitol, la îndeplinirea datoriilor tale familiale…

Dar dacă eşti în situaţia de a te simţi cu adevărat nedreptăţit, atunci gândeşte-te că uneori purtăm şi greutăţi şi "sarcini" care nu sunt ale noastre. Este poate starea conflictuală din familie, este poate o situaţie tensionată de la serviciul părinţilor, de relaţiile dintre ei, de alte neîmpliniri sau probleme familiale...

O altă cauză majoră ar putea fi lipsa dialogului, iar în această privinţă atât tu dar şi părinţii tăi (în special mama ta) aveţi nevoie de dialog, de cunoaştere din partea lor cerinţelor vârstei tale (mereu în schimbare).

În general, astfel de manifestări de tulburare, de „dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte "aşezări" a „lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...

Este necesar să ai încredere în sfaturile de viaţă ale parintilor. E adevărat că părinţii pot transmite mai departe şi defecte copiilor, dar sfaturile care vin din experienţele trăite de ei sau verificate de ceilalţi sunt extrem de preţioase!

Valorează enorm, ferindu-ne pe noi de exact aceleaşi greşeli pe care alţii le-au făcut!
Când vei fi şi tu ca ei, (peste câţiva ani, timpul trece foarte repede pentru toţi) îi vei înţelege mai bine.

Oricum nu face rău să-i ascultăm în continuare, nu vom pierde nimic, dar le vei săruta mâna în schimb mai târziu pentru greşelile de care ne-au ferit (fără să ştim deja) şi de care ne vor feri!


Fereşte-te de a-ţi hrăni orgoliul, de a te ambiţiona să te revolţi. Asta poate îţi va da poate ceva încredere în "forţele" tale, dar te va priva de lecţii formative elementare pentru caracterul tău, pentru personalitatea ta...
Ascultarea de cel ce-ţi vrea binele nu-ţi va face niciodată rău!
(sfaturile astea se adapteaza problemelor concrete pe care le ai cu parintii tai dar se raporteaza si la varsta pe care spui ca o ai).

Crede-ma, ceea ce traiesti tu acum, e lux...
Ce studii ai? ai vreo calificare-n ceva anume? te pricepi la ceva?
Daca nu, atunci strangeti bani si fa-ti niste cursuri de ceva, intr-un anume domeniu, care sa-ti si placa si dupa cauta-ti de angajare...iar mai departe nu mai ramane decat sa strangi bani si sa te muti cu prima ocazie.

Asta e, n-ai ce le face.Sint ai tai, asa mizerabili cum sint, sint ai tai.Nu poti decat traii cu gandul ca intr-o buna zi, cand te vei putea sustine si singur d.p.d.v. financiar, iti vei lua revansa in fata lor.Pentru ca, in locul in care ai spcuipat odata, nu te mai intorci niciodata.Stii la ce ma refer, la ai face sa uite c-au mai avut vreodata un copil, tu vazandu-ti mai departe de drumul tau in viata fara ca sa mai intorci vreodata capul in spate.
E urat, dar unii asa zisi „parinti" chiar si-o merita, cu varf si-ndesat.

Nu-ti cunosc situatia, asa ca nu ma pot pronunta in privinta relatiei tale cu ai tai DAR, lasand la o parte cazul tau care este unul particular, ceea ce foarte multi oameni nu vor sa inteleaga e ca nu toti parintii sint cu binele in coada ta. Poate majoritatii parintilor le pasa de binele, bunastarea si viitorul propriului copil, dar nu putem pune semnul exclamarii in privinta tuturor, facand o generalizare neintemeiata.
Ce am face atunci cu cazurile individuale? In care parintii nu dau nici cat negrul de sub unghie pe copiii lor?(!)...ori chiar mai rau, cand acestia recurg la gesturi extreme si ajung sa-si maltrateze copiii, lasandu-i cu sechele pentru restul vietii? De acei asa zisi „parinti" ce am mai putea spune? Ca nu-ti vor decat binele si ca tot tu esti prostul care nu vrea sa priceapa acest lucru? Dragilor, eu vrejeli d-astea mancam cand aveam 6-7 ani, acum chiar nu le mai inghit.
Chiar e un cliseu asta cu "ei iti vor doar binele", pentru ca se generalizeaza aiurea nemaipunandu-se accent si pe cazurile particulare in care, poate, treburile chiar nu stau asa.Dar cui sa-i pese domne!
Stii, era o vorba: oamenii nepasatori dau sfaturi de rahat .

Da foarte normal fii tu!
trebuie sa faci an viata doar ce-ti place
daca ati place berea dai bataie ca si mie-mi place!