OK---intrebarea ta e un pic intortocheata. Spui ca nu-ti aduci aminte sa fii pus mana pe acel lucru si totusi te simti vinovata.
Nu stiu exact ce sa-ti raspund. Vorbeste cu parintii, pune-i sa te controleze si ajuta-i sa caute in continuare obiectul.Sunt rudele tale.Ar trebui sa te inteleaga...
Oricum...in ceea ce priveste senzatia de vina---ar trebui sa uiti de ea sau parintii vor observa ezitarea ta si nu te vor mai crede.Totusi...de obicei ea vine doar in cauza faptului ca nu prea ii poti ajuta sa gaseasca adevaratul vinovat.
Pur si simplu spui asa jur ca nu sunt de vine pentru acel lucru cu mana pe bibblia lui dumnezeu si se rezolva asta dca nu esti implicata sau vinovata
Spune-i mamei tale ca nu aveai ce face cu acel obiect si spune-i matusii tale ca nu i l-ai fi luat nici o data daca nu te crede spune-i sa te caute prin buzunare si mai spune-le ca esti suparata ca nu au incredere im tine
P.s. In legatura cu sentimentul pe care il ai e pentru ca au inceput sa te faca sa crezi si tu ce spun ele dar cautate prin buzunare si vei ramane cu inima împăcată succes
Spune-i pur si simplu ca nu i l-ai luat. Ii zici "daca vrei sa ma crezi bine, daca nu asta e. Eu nu sunt vinovata de disparitia acelui obiect.", si incepi sa strangi bani si te duci si ii cumperi ceva la fel si il dai. Si daca intr-o zi va gasi obiectu disparut o sa se simta prost pentru ca te-a invinovatit pe tine. Dar asta sa faci daca nu esti vinovata. Si probabil ca te simti vinovata din cauza ca esti o fire mai emotiva si pentru ca toti te banuie pe tine ajungi chiar sa te intrebi daca tu ai fost.
Sentimentul acela de frică ţi-a venit pentru că toţi te acuză pe tine, şi lucrul ăsa ţi-a rămas în cap şi acum crezi că eşti vinovată.
dacă nu îţi aminteşti prea bine ce ai făcut, caută cu atenţie prin buzunarele de la pantaloni sau de la alte haine.mai caută prin camera ta..peste tot pe unde ştii că umbli. apoi, dacă eşti sigură că nu ai atins acel lucru, pune-i pe părinţi şi pe mătuşa ta să te caute în buzunare şi să îţi "cerceteze"camera.vor vedea că acel lucru nu este la tine şi nu te vor mai acuza pentru ceva ce nu ai făcut.
sper să îţi fie de folos! baftă!
Cred ca ar trebui sa ai o discutie cu mama ta si sa-i spui exact ceea ce ne-ai povestit noua.Mama ta stie de faptul ca tu uiti anumite lucruri? Cred ca ar fi bine sa consulti un medic.In ceea ce priveste sentimentul de vinovatie tocmai de aici porneste:de la faptul ca nu poti afirma fara urma de indoiala ca n-ai luat tu acel lucru.Deci tot mai bine ii spui mamei si il cautati impreuna.
Draga Laura, problema cea mai importanta poate ca nu e disparitia acelui lucru, ci amneziile tale (daca intr-adevar ai pierderi de memorie, sau nu stii ce faci uneori). Te definesti ca fiind "ciudata" din cauza acestor uitari? Deci ti se intampla destul de des sa nu stii ce faci? Atunci asta e adevarata problema de care tu si mama ta ar trebui sa va ocupati impreuna, sa mergeti la un neuropsihiatru eventual, pentru un control. Atata timp cat tu nu esti sigura pe mintea ta, nu stiu cum ai sa poti convinge pe altii de indiferent ce si ai putea avea probleme si pe viitor. Vorbeste sincer cu mama ta despre problemele pe care crezi ca le ai si roag-o sa faceti o vizita la un medic. Sau du-te singura, daca esti suficient de mare, orice policlinica are si un neuropsihiatru (cel putin asa ar trebui), daca esti minora beneficiezi de gratuitate. Nu e o rusine sau o vina sa ai o problema medicala, toti putem avea. Curaj si succes!
De stres uneori cred ca eu am facut acel lucru, ca sunt vinovata... Stiu sigur ca nu sunt eu vinovata.Cat despre faptul ca nu tin minte:asta patesc atunci cand sunt prea stresata. Poate din cauza ca nu ma crede nimeni ajung sa imi imaginez daca eu as fi facut asa ceva sau ca este adevarat.
Jumbo28 întreabă: