Cred ca din cauza timiditatii nu am inca un iubit.Problema e ca sunt foarte retinuta cu ei.Dar nu exagerat.Stiu sa glumesc cu ei si sa flirtez dar atat.Imi place sa ma joc cu ei si ma prostesc dar nu am curajul sa-mi exprim placerea pentru un baiat.Mereu astept ca baiatul sa faca primul pas si nu fata. Daca el insa se apropie de mine atunci si eu prind mai mult curaj.De exemplu tin legatura cu un barbat de 30 de ani pe mess si mai vorbim si prin telefon.La inceput eram mai retinuta si imi alegeam bine vorbele.Acuma dupa ce-au trecut 6 luni asa vorbesc cu el de parca mi-ar fi frate.Eu am 19 ani si inca n-am avut niciodata un iubit.Asta de 30 de ani n-a reusit desi vroiam amandoi. Vroia o relatie serioasa si era vorba ca vine la noi acasa sa vorbeasca si cu parintii mei.Dar i-am dat drumul fiindca parintii mei il considera prea mare pentru mine.Deci nici asta nu mi-o iesit.Numai stiu ce sa fac.Voi cum v-ati agatat iubitii? ati facut voi primul pas?

"Dar i-am dat drumul fiindca parintii mei il considera prea mare pentru mine." - eu stiu ca intr-o relatie tu stai de vorba cu EL, nu parintii.
Oricum, atata vreme cat il considerai ca pe un frate... ce relatie visai?

Salut, eu personal nu cred in diferentele astea de varsta, 10 ani mi se par destul de multi, sunteti doua generatii diferite. Iti vb din experienta si din ce am avut ocazia sa vad.
Ideea e ca nu vreau sa iti contrazic sentimentele, in principiu cel mai bun sfat pe care ti-l pot da e sa nu te fortezi sa faci lucruri 'improvizate', important e sa te comporti natural si atunci cand va veni ocazia ta sa stii sa o recunosti. Sunt fete in situatia ta si la 27 de ani.

Ceva nu se leaga...
Cum Dumnezeu de poti sa discuti normal, sa te porti normal, ...sa existe o oarecare... dragoste intre tine si cineva care are 30 de ani, tu avand 19, in timp ce cu (SCUZE) "minorii" de 20 de ani esti incapabila sa legi o relatie?
Poate esti prea "profunda" pentru cei de varsta ta, who knows? insa de "timiditate" cam greu poate fi vorba aici...

Rogu-te, nu fi atât de aspru.
Și nu lua numele Domnului în deșert.
Dar sunt de acord. Ceva e putred în Copenhaga.
...
Draga mea, ești majoră, ai dreptul și ar trebui să ai și maturitatea necesară pentru a lua decizii pe cont propriu vizavi de viața ta amoroasă. Nu susțin că ar trebui să desconsideri totalmente opinia părinților tăi, însă ei au dreptul la O părere, nu la hotărârea decisivă în ceea ce privește relația dintre tine și acel bărbat. În fond, nu părinții se mărită cu el, ci tu.
Dacă motivul părinților, adică diferența de vârstă,, prea mare'' a fost suficient să te determine să-l lași baltă cu ochii-n soare, să-i,, dai drumul'' după luni întregi de convorbire, mai ales având în vedere că el ți-a făcut cunoscute intențiile lui, sugerează că nu erai tu prea îndrăgostită to begin with.

Nu trebuie să îți dorești un iubit, doar de dragul de-a putea afirma că ai iubit. Și iubiții nu se,, agață'', că după partener de viață nu mergi nici la pescuit, nici la vânătoare.
Și iubirea nu trebuie să,, iasă'', ca și cum ne-am folosi de tertipuri în scopul obținerii ei. Ea se află, se descoperă.
Nu vreau să par vagă, evazivă sau abstractă.

Însă mie personal îmi dai impresia că toată concepția ta asupra a ce presupune o relație de dragoste dintre doi oameni și măsura în care părinții ar trebui să se implice e destul de eronată. Încă ești foarte tânără, nu suntem într-o cursă contracronometru. Asigură-te în primul rând că îți dorești un iubit din motivele potrivite.

Tu vrei pe cineva care sa tina la tine si sa te respecte.Nu cauta cu disperare, lasa frica si fii doar Tu.Nu trebuie sa iti spuna altii ce sa faci si cum sa faci.Fii originala.
Daca e sa intalnesti persoana potrivita, te va accepta asa cum esti.
Poate iti e prea frica sa intri intr-o relatie dar nu stii ce poate oferi daca nu incerci.Nu cred ca esti timida ci doar putin speriata.E normal.
Lasa lucrurile sa vina de la sine, fii asa cum esti si nu lasa pe nimeni sa te influenteze!

Am inteles ca sunt cumva..."fratiori".
Au vrut iubeala, n-a mers, s-atunci, s-au... imprietenit!
Cam atipic, o fii acum vreun trend: "hai sa'ncepem de la ce e mai complex, si daca nu iese, macar o punem d'o imprieteneala".
Ce e drept, si fata are dreptate, daca la 19 ani vorbesti cu un nene de 30, care a mai fost si plin de intentii...la dracu te mai atrag dupa, talambii de 18/19 ani? Sa-i creasca sau de ce?
E clar un "delay" intre CE asteapta ea de la un iubit, si ce pot sa-i ofere pustii de varsta ei.

Problemă tipică - cu rezolvare tipică: renunță la planificări și renunță la standardele imposibile.
În momentul în care-ți dorești o persoană care nu există în lumea reală - nu o să se-ntâmple nimic.

Succes.

In cazul meu. dupa ce ne-am cunoscut, au trecut cateva saptamani..si dupa aia, el a fost cel care a facut primul pas, in sensul c-am inceput o relatie!

Stiu ca la inceput iti e greu, insa lasa lucrurile sa decurga de la sine.ia-ti inima in dinti si incearca sa te apropii de baiatul care iti place i iti dau un sfat:nu lasa pe nimeni sa intervina in calea fericirii tale. daca tu simti ca e baiatul potrivit, indiferent de varsta, lupta pentru el.iti doresc numai bine

Ha ha.
Ciudată într-adevăr tedința asta spre o evoluție relațională,, analitică'', de la complex la simplu. Dar știi că e în același timp și cea mai populară, cea mai vulgară (se pare că nu doar în filosofie).

Și totuși sunt unele variabile asupra cărora nu ai control, cum ar fi,, graba'' persoanei cu care vorbești, care își dorește prea devreme o avansare spre erotic a relației, după care ajunge într-o înfundătură și se întreabă oare de ce. Apoi cei doi decid să fie amici (nu prea văd cum). Cum poate a fost și cazul acestei tinere. Deși mi se pare că ea s-a lăsat, sărmana, influențată integral de părinți în decizia ei. Pentru că sugerează la final că dacă ar fi fost după ea, nu ar fi încheiat relația.

N-ai inteles faza cu fratele.Acolo era vorba de timiditate.Adica la inceput eram mai retinuta dar dupa ce ne-am cunoscut mai bine m-am deschis si am ajuns sa vorbesc cu el cum vorbesc cu fratele meu.Adica mai deschis si fara retineri. Sper sa intelegi asta.Nu-l consideram un frate deloc. Aveam chiar intentia sa am o relatie cu el.

Nu-i vorba ca nu sunt capabila sa leg relatii cu "minorii" de 20 de ani cum zici tu.Insa intr-adevar sunt mai profunda de felul meu si ma atrag mai mult tipii seriosi nu flacaii care vor doar sa-si largeasca experienta sexuala si apoi sa treaca mai departe la o alta "floare". Sper ca de data asta m-ai inteles mai bine.

Corect. Poate am fost eu prea dur.
Sa stii ca poti sa gasesti masculi seriosi si/sau profunzi, si printre cei cu varste de 20-20 si ceva de ani. Trebuie doar sa stii unde sa-i cauti si evident sa ai si un pic de noroc.
In general, daca ai bafta sa cunosti intai un tip...prin net, sa-i vezi scrisul si cum isi cheltuieste neuronii, iti dai seama imediat daca viata pentru ala e o ...manea, sau daca intr-adevar ai ce sa discuti cu el.
Iti vorbesc de scris, pentru ca scrisul e un panaceu pentru timiditate. Incearca-l si o sa te lamuresti.