Cum ai reactiona daca la 18 ani ai afla ca parintii tai nu sunt parintii biologici?

Sigur aş sta supărată ceva timp, dar mă gândesc... că deh m-au luat de când aveam câteva luni mi-au oferit un cămin călduros şi multă iubire chiar dacă nu sunt părinţii mei biologici, când eu puteam să stau bine mersi acolo să fac foamea şi să am N boli. De multe ori o minciună nevinovată este luată drept o trădare, dacă acei oameni mă iubesc ce aş putea vrea mai mult?
Acum depinde ce gândeşte fiecare, dacă suntem puşi în faţa faptului împlinit cu toţii, cred, că am reacţiona doar la nervi şi am spune lucruri pe care mai târziu le-am regreta.
Baftă!

Cu siguranta la inceput as fi foarte suparata, nervoasa infuriata pe ei pentru. ca nu mi-au spus dar apoi as realiza ca este mai bine asa si le-as multumi ca mau crescut. Bine ca nu sunt in aceasta situatie.

Vaii ti s-a intamplat? Cam socanta veste

Poate prima data o sa am o stare de suparare dar ei m-au crescut pana la 18 ani ca parintii mei adevarati, le-as multumi pentru ca ei m-au putut creste cum nu o reusit parintii adevarati.

Dar tu cum ai reactiona?

I-as iubi in continuare si i-as respecta pentru ca ei m-au crescut si cand m-au ingrijit cand altii au fugit de aceste responsabilitati. Si i-as iubi daca au avut sinceritatea sa mi-o spuna.

Cred ca as fi devastata. As plange si m-as certa cu ei. Nu i-as ierta niciodata pentru ca m-au mintit atata timp. Inima mi-ar fi franta

Dupa ce mi-as revenii din soc..as fi extrem de fericita pentru ca totusi am parinti.

Totuşi chiar dacă e sfâşietor trebuie să trec peste, fiindcă ei mi-au oferit o casă şi o familie pe care părinţii adevăraţi nu au facut asta. Baftă!

Le-as multumi pentru ca au avut puterea sa ma creasca, ceea ce parintii bilologici nu au putut sa faca si i-as iubi in continuare dar nu i-as critica nici pe parintii biologici inainte sa aflu de ce m-a dat si nu a putut sa ma creasca!

Pai in prima faza cred ca as intra in stare de soc. Apoi, dupa ce m-as calma, le-as multumi parintilor adoptivi, i-as iubi si pretui de 2 ori mai mult, iar mai apoi as incerca sa-mi caut parintii biologici, doar asa, din curiozitate sa stiu si eu cine sunt de fapt

As fi in stare de soc.

Daca as fi in locul tau, le-as fi ENORM de recunoscatoare. Sa nu te superi pe ei ca te-au mintit! Ba chiar, multumeste-i ca te-au educat, si ca au facut din tine omul care esti acum, pe care il vezi in oglinda. Nu ca nu ar trebui sa-ti pese de parintii tai biologici. Ei ti-au dat viata, normal.
Dar poate nu au avut cum sa te educe, sa iti dea tot ce ai avut cu parintii adoptivi. Ar trebui mai intai sa afli motivul pentru care te-au parasit. Nu trebuie sa fii impulsiva, ci intelegatoare.
Asta te va ajuta sa treci peste, crede-ma!
Ba chiar, bucura-te ca ai 4 parinti!
Sper sa treci peste, cu bine:*

Clar m-ar șoca. Aș gândi un pic treaba. Dar, sincer i-aș iubi în continuare și nu le-aș reproșa chestii gen: „de ce nu mi-ați spus până acum?", căci în opinia mea părinte îți e cel ce te crește, te educă și iubește, nu cel ce te naște. M-aș interesa și de cei biologici...doar să-i văd (în cazul în care m-au abandonat ca un gunoi într-un parcsau mai știu eu unde) și poate să-i cunosc și să le arăt că sunt un om bun dacă m-au dat spre adopție de exemplu deoarece nu au avut cu ce să mă crească.
Ideea e că i-aș recunoaște și iubi ca părinți pe cei ce m-au crescut, deoarece doar ei știu prin ce sacrificii au trecut ca să ajung eu la această vârstă, să fiu ceea ce sunt și să am ceea ce am.

Daca dadeai mai multe detalii, altfel statea problema.Depinde ce intelegi prin "rai" si "buni". Pentru mine nu ar fi un soc, ba chiar as fi bucuros ca cineva m-a crescut, asta in cazul in care cei biologici nu au fot in stare sa faca asta.
Mai conteaza "bine" sau "rau"? Daca erai unul din cei crescuti la orfelinat si la 18 ani erai aruncat in strada? Eu zic sa te bucuri de parintii pe care ii ai acum, care te-au crescut.Dar nici pe cei biologici sa nu-i judeci, pentru ca astfel de decizii nu sunt luate de dragul de a fi luate.Ai o viata inainte, deci lasa trecutul acolo unde ii este locul, in trecut.

As fi in stare de soc, dar cu toate ei ne-au crescut si asta conteaza, parinti sunt cei ce ne-au crescut nu cei ce ne-au nascut.

Totusi chiar daca e sfasietor trebuie sa trec peste, fiindca ei mi-au oferit o casa si o familie pe care parintii adevarati nu au facut asta