Cum ai reactiona daca la 18 ani ai afla ca parintii tai nu sunt parintii biologici?

I-as iubi in continuare si i-as respecta pentru ca ei m-au crescut si cand m-au ingrijit cand altii au fugit de aceste responsabilitati. Si i-as iubi daca au avut sinceritatea sa mi-o spuna.

Vaii ti s-a intamplat? Cam socanta veste

Nu cred ca as fi socata... Poate doar putin trista.Ce-i drept, poate chiar furioasa pentru ca nu am avut o viata prea..."superba" ca sa zic asa.

Daca as fi in locul tau, le-as fi ENORM de recunoscatoare. Sa nu te superi pe ei ca te-au mintit! Ba chiar, multumeste-i ca te-au educat, si ca au facut din tine omul care esti acum, pe care il vezi in oglinda. Nu ca nu ar trebui sa-ti pese de parintii tai biologici. Ei ti-au dat viata, normal.
Dar poate nu au avut cum sa te educe, sa iti dea tot ce ai avut cu parintii adoptivi. Ar trebui mai intai sa afli motivul pentru care te-au parasit. Nu trebuie sa fii impulsiva, ci intelegatoare.
Asta te va ajuta sa treci peste, crede-ma!
Ba chiar, bucura-te ca ai 4 parinti!
Sper sa treci peste, cu bine:*

Probabil as fi suparata pentru ca au asteptat atata timp sa imi spuna dar dupa o perioada foarte scurta m-as gandi mai bine si as realiza ca nu conateaza cine te naste ci cine te creste si oricum chiar daca nu sunt parinti biologici teoeretic si practic ei m-au crescut, ei m-au educat, ei mi-au oferit dragoste, afectiune, mi-au oferit tot ce putea sa imi ofere un parinte.Nu conteaza daca in vene nu este acelasi sange conteaza felul in care te-au crescut

Bună.
Poftim?
Sunt părinți cei care te cresc, nu cei care te abandonează după naștere!
Din punctul meu de vedere nici măcar oameni nu pot fi numiți.
Nici nu m-aș osteni să aflu pe cei biologici.
Pa, pa.

Pai... nu prea stii ce sa zic, cred ca as reactiona foarte rau, as simtii ca toata lumea se prabuseste peste mine.

Cred ca as fi devastata. As plange si m-as certa cu ei. Nu i-as ierta niciodata pentru ca m-au mintit atata timp. Inima mi-ar fi franta

Pariniti biologici nu sunt, dar sunt parinti! ei te-au crescut, ei te-au ajutat la greu ei ti-au fost alaturi.

Ar treui sa-i apreciezi pentru ca te iubesc chiar daca nu ei ti-au dat viata ei doar ti-au aratat drumul in ea!

PS:filmul abduction!?)

Initial,as trece printr-un mic soc...
Pe urma, n-as mai sti cum sa le intorc binele facut si sa le arat recunostinta mea.
Pentru ca nu mi-erau datori cu nimic si mi-au dat totul!
If.

As fi in stare de soc, dar cu toate ei ne-au crescut si asta conteaza, parinti sunt cei ce ne-au crescut nu cei ce ne-au nascut.

Clar m-ar șoca. Aș gândi un pic treaba. Dar, sincer i-aș iubi în continuare și nu le-aș reproșa chestii gen: „de ce nu mi-ați spus până acum?", căci în opinia mea părinte îți e cel ce te crește, te educă și iubește, nu cel ce te naște. M-aș interesa și de cei biologici...doar să-i văd (în cazul în care m-au abandonat ca un gunoi într-un parcsau mai știu eu unde) și poate să-i cunosc și să le arăt că sunt un om bun dacă m-au dat spre adopție de exemplu deoarece nu au avut cu ce să mă crească.
Ideea e că i-aș recunoaște și iubi ca părinți pe cei ce m-au crescut, deoarece doar ei știu prin ce sacrificii au trecut ca să ajung eu la această vârstă, să fiu ceea ce sunt și să am ceea ce am.

Eu sincera sa fiu m`as simti singura.Adica. de ce au asteptat atata timp sa imi spuna? Nu m-as putea impaca cu acest gand.
Parerea mea e ca. nu ar trebui sa ascunda de tine

Pai in prima faza cred ca as intra in stare de soc. Apoi, dupa ce m-as calma, le-as multumi parintilor adoptivi, i-as iubi si pretui de 2 ori mai mult, iar mai apoi as incerca sa-mi caut parintii biologici, doar asa, din curiozitate sa stiu si eu cine sunt de fapt

Totuşi chiar dacă e sfâşietor trebuie să trec peste, fiindcă ei mi-au oferit o casă şi o familie pe care părinţii adevăraţi nu au facut asta. Baftă!

Dar tu cum ai reactiona?

Ce faci? Raspunzi la intrebare cu o intrebare?

Cineva a zis ca e ilegal? >

Ce sa fie ilegal?

I-aş omorî. Da.

Le-aș mulțumii că au avut grijă de mine până la vârsta asta, asta pentru că părintii sunt cei ce te cresc, educă și integrează în societate, NU cei care te-au conceput.
Să faci un copil e ușor, dar să-l crești... e o sarcină ce trebuie asumată cel puțin 18 ani, atât financiar cât în special moral.