Cum as putea sa îmi conving părinții sa ma lase sa fac voluntariat din moment ce ei zic numai "nu" și "la ce te ajuta lasă prostiile mergi la lucru și lasă că nu te ajuta cu nimic, n-ai nevoie de asa ceva" și îmi spun numai chestii cu ce nu ma ajuta.

Really?!
De obicei părinții, chiar și cei comuniști, mulți dintre ei, au cam înțeles cum funcționează treaba asta cu o angajare și un interviu, mulți chiar și știu ce e ăla un CV și orice faci pe lângă un loc de muncă, dă bine pe la un CV. Deci mulți au înțeles că lumea s-a schimbat și acum adolescenții sau tinerii fac și alt fel de activități. Deci mă surprinde că ai tăi sunt cam comuniști din ce spui. Ori, părerea mea, sunt niște oameni cu niște traume și frustrări mari în spate, încât pentru ei, faptul că au avut "noroc" de jobul ăla de 12 ore, în care primeau minimul pe economie și așa supraviețuiau, într-o lume oricum rea, poate că asta i-a făcut să trăiască cu o frică huge și cred că și tu vei păți la fel. Ori cine știe, poate jobul ăla, pare unul de vis din exterior pentru alții, dar pe ei nu-i împlinește deloc, deoarece ei visau să facă cu totul altceva. Și neîmplinindu-și visele, vor crede că și tu urmezi doar o himeră și consideră că și tu trebuie, în concepția lor "să te trezești la realitate". Eu spun doar niște lucruri, tu știi ce e acolo, de fapt.

Acum revenind, contează și în ce context dorești tu să urmezi acel voluntariat. Dacă ești încă în școală și tu ai timp și de școală și de voluntariat sau poate ești la faculta și urmezi faculta și printre picături vrei să faci și un voluntariat. E ok. E chiar indicat și da, îți va deschide multr porți și uși acel voluntariat. Dacă în schimb tu ești deja trecut ușor de 20 de ani și poate ai tăi au pretenția să lucrezi și tu nu lucrezi deloc dar dorești să faci un voluntariat. Poate că da, ai tăi au și oleacă de dreptate, nu poți sta după o vârstă fără bani, dar să faci un voluntariat. Deși și aici e o sabie cu două tăișuri, dacă tu te știi mai fără cusur și defecte (mă refer cele din spectrul psihologic și anxios) și ai ușor peste 20 de ani, ai terminat de ceva vreme o faculta chiar și tu pierzi vremea doar cu un voluntariat, poate că da, iar ai tăi au oleacă de dreptate.

Dacă în scimb te știi mai ciudățel, sau cum spuneam mai sus, cu mici probleme din spectrul acela (deși la generația actuală, nici nu prea e de mirare, că majoritatea le cam au) atunci da, un voluntariat e tot ce ai nevoie în clipa actuală. E un pas mic ce te va pregăti pentru un potențial job la care poate dacă e și primul și mergi direct "în pâine" cum se zice, poate te va speria și chiar frustra, nu faci nici față, ajungi să te simți inadecvat la jobul ăla, îți dai demisia și apoi începi deja să ți formezi un astfel de tipar, de evitator și fugar. Și dacă așa ar sta situația, chiar ar fi bine să le explici chiar așa părinților tăi. Că te pregătești tot pentru un viitor job printr-un început de voluntariat.
Deci da, depinde mult în ce context te afli dumneata și în ce context vrei tu să urmezi acest voluntariat.

Cât de părinți, dacă da, deja ai peste 20 de ani și ți-au spus asta sau gândesc așa, și tu încă mai depinzi financiar de ei, poate că e și un semn că acum e momentul să te desprinzi de ei și de influența lor. Nu spun că ei musai sunt acei manipulatori din cărți. Dar da, am observat că părinții își ajută copiii, chiar dacă ei acolo deep au cele mai bune intenții, uneori din cele mai bune intenții, mai ies și altele mai rele și prin simplul ajutor, în loc să mai ajute copilul, aproape adultul, să-l handicapeze și chiar să-l și formeze ușor manipulabil. Oricum am vrea să credem, acolo deep când primim un ajutor, pe care l-am putea obține și noi pe cont propriu, cumva oferim subtil semnale creierului că noi nu vom putea, decât dacă e mama sau tata lângă noi. Apoi la fel și cu cealaltă direcție. Oricât de răi am vrea să fim, uneori când tindem să oferim ajutor cuiva, acel cineva care beneficiază de ajutorul primit, își formează ușor și subtil creierul, că dacă a primit ajutorul acela, acum la rându-i și el trebuie să ofere ceva și ce e cea mai bună ofertă, decât a oferi beneficiarului tău, o putere? O putere invizibilă, dar tulburător de nefastă. Adică aia e o dependență. Tu devii dependent de părinte și ajutorul lui, el devine dependent de tine și de sentimentul unei puteri mai mari, pentru că mna, el e autorul, el e martirul, el e eroul în poveste. Apoi da, te trezești că viața ta, a trecut pe lângă tine, făcând doar ce au spus și crezut ai tăi. Ai trăit doar viața părinților tăi.