Cum ați descrie următoarea relație de prietenie:?
Sunt 2 prieteni: primul e curajos, perfecționist dar introvertit, care ia atitudine doar atunci când e nevoie, iar al doilea (tot introvertit) timid, (uneori) anxios și mai lipsit de curaj decât primul.
Pentru primul, al doilea este un confident, complice, prieten fidel și de încredere. Există un "dar".
Cel dintâi, deși îi vede și respectă calitățile celui de-al doilea, se consideră mai bun decât el în toate cele și vrea ca acesta să-i fie supus și să meargă pe linii trasate de el (metaforic vorbind), să facă ce, ca și cum zice el atunci când îi cere.

Ce descrii tu nu e relatie de prietenie. Orice altceva insa nu prietenie.
Doi oameni care sunt prieteni se respecta, se ajuta neconditionat, comunica oricand si cel mai important cred nu se judeca niciodata pe absolut nici un palier.
Este foarte complexa si rara o prietenie de asta nu toti avem parte sa o cunoastem!
Marea majoritae a noastra traim cu iluzia ca avem prieteni...

Am zis că primul e conștient de calitățile celui de-al doilea; mai specific că l-ar ajuta la nevoie, necondiționat, doar că se consideră mai bun decât el în toate cele.

Nu are nici o importanta faptul ca cei doi sunt introvertiti sau nu, timizi, anxiosi sau curajosi, fiindca manipularea la care apeleaza primul ca sa-l forteze pe celalalt sa faca ce vrea el, tine de caracterul omului si de cat se considera el de smecher, reusind sa-l manipuleze pe celalat, crezandu-l inferior pentru ca acela nu se opune. Bunul simt de multe ori primeaza in relatiile sincere de prietenie, si de multe ori se cedeaza usor, pentru ca prietenii adevarati isi acepta totul.

Sunt cazuri cand unii barbati (sau femei) apeleaza la aceasta manipulare ca sa obtina ce vor de la oamenii dragi, care devin slabi si usor de manipulat in manile lor, din cauza ca se profiat de sentimentele de dragoste pe care acestia le nutresc pentru partnerul manipulator. Unii chiar stiu ca sunt manipulati si accepta, doar de dragul de ai face pe plac celuilalt, dar asta nu este semn de inferioritate ci de compromis, pentru partenerul iubit.

Toxică

Hmm, eu as descrie aceasta prietenie ca fiind una aproape perfecta, El, X, un "cavaler" care doreste sa nu existe nici o amenintare intre el si prietenia sa cu Y, iar Y, un simplu om fara dorinte prea mari. X, fiind perfectionist, il va forta pe Y sa realizeze lucruri pentru / impreuna cu el si nu il va lasa plapand in "iarna" ce va veni.
Nu stiu sigur de acest fapt, dar observ ca introvertitii preiau comportamentul persoanelor cu un mare prestigiu (sau stima de sine), deci Y fiind timid, ar putea dupa o perioada sa se schimbe intr-un X, curajos si perfectionist.

O prietenie nu e o cursa gen cine e mai tare sau cine contribuie mai mult.
Trebuie sa curga totul natural fara constrangeri.
Daca unul se considera superior celuilalt...asta chiar nu e prietenie!
E ca si cum noi doi ne-am intalni o data la cateva zile si 90% din conversatie e despre cat de tare si frumos sunt eu.
Nu cred ca ar sta cineva mult timp in preajma mea.

Primul il tine pe al doilea in peisaj pentru aprecierea si controlul pe care le are asupra lui. Al doilea pentru ca il admira. Primul probabil ca are trasaturi narcisiste, mai devreme sau mai tarziu al doilea o sa iasa din cuvantul lui si o sa faca foarte, foarte urat.

Ar fi bine pentru al doilea sa invete din curajul primului, si sa se apropie de alti oameni pe masura ce isi depaseste anxietatea, si sa se pregateasca pentru o fata total diferita a primului prieten cand e dispus sa renunte la el.