Daca ar fi fost copilul altcuiva, probabil m-as fi gandit la un avort. Dar daca e copilul meu... m-as gandi in primul rand cat o sa sufere si ca o sa fie ceva traumatizant pentru ea, mai ales la varsta asta.
Apoi m-as gandi ca am fost eu o mama oarecum iresponsabila, care nu a avut curajul sa lase deoparte rusine si sa vorbeasca deschis cu un copil despre sex si ce se poate intampla daca nu se protejeaza.
Si cred ca as fi o mama si mai iresponsabila daca as impinge-o spre un avort...
Cel mai probabil, as ajuta-o sa il creasca. Practic as avea 2 copii cu diferenta de 17 ani. Sunt destui frati intre care exista diferente mai mari si nu asta e o problema.
As fi alaturi de ea.pentru ca un copil e o minune, un dar indiferent cand si cu cine e conceput. el nu are nicio vina si merita sa traiasca
Nici intr-un caz avort, primul avort e foarte periculos, 70% ca nu o sa mai poata sa aiba copii mai apoi.Si in urma urmii, se priveste foare frumos chind merge o mama tinara(fericita), cun un copilas...