Cum sa incep, fara sa fiu unul dintre frusratii ce spun ca vor sa se omoare, dar carora le e frica si de intuneric? In fine, incep sa povestesc, poate asa ma mai calmez si nu mai... plang din interior, caci deja lacrimile mele au secat complet.
Motivele sunt nefaste, nu stiu ce sa mai fac ca sa nu ma mai simt ca un strain in propria-mi lume. Am ajuns sa cred ca ar fi mai bine mort decat sa traiesc aici, aproape singur. Toata lumea are ceva cu mine, ne imprietenim, ne cunoastem apoi brusc persoana sau persoanele respective incep sa ma urasca din ei stiu ce motive. Toata lumea ma face ciudat, desi cred ca sunt un baiat normal, care se imbraca si se tunde normal cu hobby-ul de a lupta. ( Sunt un fan si un practicant inrait al artelor martiale), ei bine din cauza asta, am inceput sa ma simt un prizonier intre doua lumi, ma simt respins total, parca as fi un strain antipatic. Am inceput sa imi fac propriile viziuni si povesti in mintea mea despre diferite moduri de a ma sinucide... Am niste ganduri necurate, cred ca am sa plec undeva departe si am sa le sfarsesc printr-un salt de la etajul sapte... Si da stiu, primul pas va fi mai greu pana voi cadea in gol, inchid ochii "Doamne iarta-ma ca zbor". Fetele ma resping, baietii ma urasc, ma numesc ciudat, nesuferit, urat, deja innebunesc, sau cred ca am innebunit complet. Tata e alcoolic de multa vreme, nu lucreaza, doar mama saraca munceste sa ne intretina si eu cu ce mai pot, fac pe dracu-n patru si trag tare sa ii ameliorez poverile. Dar am atat de multe pe cap si sunt atat de urat de societate incat nu mai pot trai, singurii mei prieteni sunt catelul meu Myky si un fost coleg din generala pe nume Gabi ( Eu ii spun dode). cu ei am impartit si bune si rele, de cate ori a avut nevoie de ajutor, i-am oferit tot, protectie in fata celor care il puteau bate ( eu fiind luptator destul de bun, imi este destul de usor sa lupt cu cineva nepregatit), bani, il acopeream cu anumite chestii de parintii sai, dar nu stiu, el e singurul care mai vorbeste cu mine, restul parca sunt din alta lume si nu ne putem intelege si convietui. Deja vad din ce in ce mai putine fete inocente si culmea aleg sa fiu amabil in loc sa fiu ostil si inca mii de ganduri ce mi le trimit in exil ca sa scap de ele si sa nu ma mai tina din scurt.
Visez cum sar de pe bloc, cum la impactul de pamant imi sare sangele pe nas. Am inceput sa ma gandesc la scrisori de adio, dar nu vreau sa ma omor, dar parca asta trebuie facut. Nu mai suport, nu mai suport, nu mai suport. Sunt, ba nu am fost, obisnuiti-va ca nu mai sunt, un privitor orb al unui film mut. Disperarea pune stapanire pe mine, m-am saturat de tot, nu pot sa cred ca sunt de aceeasi rasa cu ei. Ajutati-ma... sau mai bine, spunee-ti ce vreti, incep sa devin liber, nu-mi mai pasa. Stiu ca am scris un roman fara cap si coada, dar deja innebunesc, fetele ma urasc, baietii ma urasc, toata lumea ma urasate, nu am companie, nu am nimic, mi-as dori sa am si eu pe cineva cu care sa ies in parc, o prietena cu care sa impart totul, careia sa ii ofer flori, cu care sa imi petrec serile afara, pentru care sa muncesc sa o fac fericita, careia sa ii ofer protectie si sa ii spun "ai incredere in mine, cat sunt aici totul va fi bine", cu care sa impart ciocolata calda dimineata, careia sa ii pot face micul dejun la pat, cu care sa ma prostesc ziua pe afara, pentru care sa am emotii cand are un examen, pe care sa o sustin in ceea ce vrea sa faca si sa fiu alaturi sa o ridic atunci cand va cadea, careia sa ii fac poezii si sa fac gesturi nebune doar pentru simplul fapt ca m-a rugat frumos, vreau pe cineva care sa ma motiveze si sa ma sustina. Toti au prietenelele lor care ii sustin si ei fac de toate pentru ele, iar ele le sunt alaturi, iar eu sunt ca o fantoma ce bantuie pe langa ei, vazandu-i cum isi arata afectiunea unul pentru celalalt, eu doar privind in gol spre ei si gandindu-ma in neantul meu cum ar fi sa mor. Am mai vrut sa ma sinucid, dar cand mi-am pus strangul de gat, am auzit ceva spunand mai incearca odata. Ori de la nebunie ori de la emotiile momentului, nu stiu sa imi explic asta, dar am auzit foarte clar. Ma uit la ceilalti oameni cum traiesc, iar eu doar imbatranesc, nu, nu sunt batram, am 16 ani, dar atatea pe capul meu, atatea griji, atata munca depusa, atatea de facut, nici o sustinere emotionala. Nici o incurajare, nu am nimic. Incep sa cred ca sunt un egoist si nu are rost sa mai exist, poate fiind ca sunt mai sensibil sunt catalogat un ciudat, mda, sunt destul de emotiv, dar sunt tipul ala de baiat ce ar face orice pentru fata pe care o iubeste si chiar am mai facut-o unei fete, dar din nefericire a devenit o panarama si m-a parasit pe motiv ca sunt "fraier" desi pot foarte usor sa omor un om, din moment ce sti sa aplici lovituri in punctele cheie ale corpului, de aici totul e simplu. Dar am spus ca nu e unica fata (dupa 3 zile de plansete) si am incercat din nou si din nou si din nou, dar tot degeaba. toate m-au parasit fara sa imi spuna motivul sau cauza. Ce sa fac? V-am mancat si timpul de pomana, nu cred ca va intereseaza soarta unui ratat ce lupta si e sensibil. In fine, nu stiu de ce, dar simt ca am lacrimi in ochi, ce nu vor sa cada, simt ca explodez si am nevoie de un fitil, ingerii mei pazitori cred ca zac in inchisori. Macar am filozofia mea proprie de viata pe care din fericire nimeni nu mi-o poate lua. "Cand stapanesti respectul si disciplina de sine, atunci vei detine adevarata putere." Semnat Klaw Sixx. Spune-ti ce vrei, nu imi mai pasa. Ce stare ciudata, parca as vrea sa mai raman, dar am sa imi pun capat zilelor si am sa imi vad de drum. Inca, las-o balta, sunt liber, nu-mi mai pasa.

Salut.

Foarte bine prezinti viata dintr-un unghi subiectiv.
Asa sa faci in viata sa spui mereu ceea ce gandesti.
Momentan dai dovada de o sensibilitate completa.La cei 16 ani ai tai, te inteleg. Orice om are un moment in viata in care simte ca pur si simplu nu mai poate.Problemele de zi cu zi cad greu asupra fiecaruia si te apasa atat fizic dar mai ales psihic.Iti trebuie o tarie de caracter extraordinara pentru a depasii pana si cele mai puerile situatii.Asa eram si eu ca tine, imi puneam fel de fel de intrebari si ma gandeam oare eu o sa pot sa am asa ceva? BINEINTELES! Daca ala are eu de ce sa nu am? Daca el poate eu de ce sa nu pot? Chestia asta iti intra adanc in subconstient si te mustra, te irita si te face chiar sa iti pierzi mintile, sa nu mai gandesti rational.E bun ca practici un sport.Artele martiale in general nu inseamna doar precizia loviturilor sau a auto-apararii, inseamna si AUTODISCIPLINA. Daca ar fi sa iti pui capat zilelor ce ai lasa in urma? O mama indurerata? Cu societatea din ziua de azi suntem cu totii lamuriti.Si eu m-am saturat sa stau intr-o cutie de chibrituri(bloc) si eu m-am saturat sa muncesc dar trebuie sa merg mai departe orice ar fi in speranta ca poate pe viitor o sa fie mai bine.Pe viitor stai tu linistit ca ce este al tau e pus deoparte vei intalni si o fata care te va face fericit exact asa cum iti doresti.(se vede ca iti doresti foarte mult acest lucru ).

Hey, EU NU TE URASC! Deci nu toti te urasc!

Sa mori nu e o solutie niciodata. Sa renunti e un act de lasitate, iar un luptator antrenat, mai ales in artele martiale, nu e un las. Asa ca nu fi tu unul! Esti atat de tanar, atat de la inceput, nu e ok sa gandesti asa. Si mai ales, nu e ok sa renunti! Moartea e singurul lucru care NU mai are rezolvare, in rest toate au! Gandeste-te la cat se chinuie mama ta, si gandeste-te care ar fi viata ei daca nu tu ai mai fi, ar ceda si ea, poate ar inebuni, in orice caz ar suferi enorm. Chiar vrei sa ii faci asta? Ea te vede ca pe un sprijin, vrei sa o dezamagesti? Si prietenul tau...cine l-ar mai ajuta daca tu ai zbura de la 7? Cine i-ar mai lua apararea? Daca intr-o zi ar pati ceva pentru ca tu nu ai mai fost acolo? Si catelul tau...animalele sunt foarte atasate de stapanii lor si le simt durerea, ti-ar placea sa il vezi chinuindu-se? Citeste asta de 2-3 ori si vei intelege ca ESTI IMPORTANT, CA TU CONTEZI, CA FARA TINE VIATA UNORA AR FI GROAZNICA! Esti un om minunat, sensibil, bun si talentat. DA! Esti talentat! Reusesti sa transmiti si sa descri sentimente intr-un mod care face cititorul sa iti simta durerea. Profita de asta, scrie, ai multe de transmit!

Si fa ce iti place, fi cine vrei sa fii indiferent de ce simt altii pentru tine. Exista oameni pentru care CONTEZI si asta inseamna ca nu esti singur!

Nu uita: moartea e ireversibila si e pacat sa nu profiti de toate lucrurile ce te asteapta!

Daca ai nevoie de o vorba buna scrie-mi in privat

Yo! Sunt oarecum in aceeasi situatie ca tine,poate chiar mai rau din unele puncte de vedere,sunt mic,fraier,slab,timid cred,o gramada de cacaturi,dar am o minte sclipitoare,sau cel putin asta cred . Deci uite cum sta treaba:pana acum s-au **** toti pe mine din cauza toturor chestiilor astora,mereu ma intreb daca m-as fi nascut in alta tara ar fi fost diferit,unii zic ca degeaba dai vina pe parintii tai,pe oamenii din jurul tau,e doar vina ta, dar habar n-au, ai mei n-au stiut sa ma creasca si sa ma trateze cum ar fi trebuit, e asta am o gramada de defecte acum, iremediabile probabil.Deci planuiesc sa cresc, sa-i joc in picioare pe toti care au facut acelasi lucru cu mine, doar ca eu vreau sa o fac de 10 ori mai rau decat au facut-o ei,vreau sa scap odata de liceu,strag bani si probabil o sa plec in alta tara, acolo o sa incept o noua viata, nimeni nu ma cunoaste, nimeni nu-mi stie trecutul, nu-s toti cocalari ca la noi...Ideea e ca vreau sa castig lupta asta, daca as renunta ce rost ar avea? Vreau sa cunosc multa lume, vreau sa vad multe locuri si vreau sa cunosc multe trairi.Nu cred in Dumnezeu, mi se pare o aberatie, degeaba stai sa te rogi la zei, nu vrei primii niciodata ajutor de la nimeni, totul trebuie facut de tine..Pace!

Cu asta eram gata sa plang... iar eu nu am plans niciodata de cand ma stiu.

Ai o mentalitate aproape identica cu a mea. Din acelasi motiv m-am apucat de artele martiale, dar din faptul ca acum vad cat sunt de slabi cei care ma inconjoara, m-as injosi pe mine prin faptul de a-i bate atat de usor. Nici bataie nu merita sa primeasca.

Mereu am fost dintr-o bucata cum se spune si mereu fac si spun ceea ce doresc. Dar de multe ori simt ca nu mai pot si ca trebuie sa dispar. Psihicul ramane cea mai mare arma.

Cam aceleasi lucruri le simt si eu.
Pur si simplu n-am ce face.Nu gasesc ce sa fac.N-am cu cine sa vorbesc, nu am nimic in comun cu ceilalti.Mi se mai intampla sa fiu catalogat drept fraier ca stau si-mi vad de treaba mea. Poate daca astia care cred ca ma cunosc ar fi altfel daca chiar m-ar cunoaste.Nu stiu...ori s-ar speria ori m-ar aprecia.Nu suport sa vad idioti,cocalari, tigani imputiti care-si bat joc de altii, tac din gura cand apare un idiot care sa faca misto de mine deoarece e un efort mult prea mare si sa ii vad.
Inainte ma gandeam sa ma sinucid cu niste Amoniac, Stricnina, Clor sau orice alta otrava ce provoaca durere.Nu mai suportam decat cateva persoane in jurul meu.Totusi,daca m-as sinucide as parea o victima, un prost, un fraier.Nu vreau sa par asta. Vreau sa fiu ori criminal ori terorist, sa fie ei victimele.Chiar ma gandeam zile intregi la cum as lua o vesta exploziva ca sa ma sinucid si sa ii omor pe javrele alea care nu ma lasau sa-mi vad de treaba mea.
Da, cred ca-i mai usor cand ai cui dracu' sa spui ce simti, ce vrei sa faci sau cu cine sa-ti petreci timpul.N-am cu cine.Cum dracu' ar reactiona o fata daca ar afla ca sunt un nazist cu ganduri teroriste si de razbunare? Sunt sigur ca pe undeva pe globul asta exista niste persoane care m-ar sustine si m-ar ajuta dar care dracu'-s sansele sa intalnesc acele persoane? Nu prea sunt.
Mai in fiecare zi simt ca celorlalti le-ar fi mai bine daca n-as fi, dar dupa ce ma gandesc putin ajung la concluzia ca exista si persoane carora le-as fi de ajutor, ca daca as gasi pe altii ca mine am putea face ceva impreuna ca cei mai slabi sa nu mai fie luati la misto de taraturile alea de cocalari si tigani care merita exterminati.Cel putin eu daca decid sa fac ceva pot sa fac imediat, nu sunt prea afectat, dar altii sunt.

Gandirea ta face ca lumea sa fie asa cu tine, atragi gunoaie langa tine nu oameni de rand. Pacat ca traim printre pramatii si drogadisti dar tine minte ca o persoana de 30 de ani e mai de treaba asa la o vorba scurta.

Wow... Cat de 'incarcat' esti.
Nu esti deloc un egoist, trebuie sa inveti sa te iubesti singur, sa fii egoist fara resentimente. Ii ajuti pe cei de langa tine, dar in mintea ta e mai bine sa fie "uite, fac asta, si persoana asta o sa ma aprecieze", nu "vai, saracul ".
Cu fetele las-o moale, la varsta asta si mult timp de acum incolo n-o sa prea ai relatii serioase. Eu am 21 de ani si inca nu vad fete suficient de serioase pentru o relatie. Majoritatea sunt puse doar pe distractie, nu vor sa fie serioase, chiar daca simt ca trebuie, cand sunt 'afara' o iau razna, parca nu mai gandesc, n-au principii, decat unele superficiale.
Sursa problemei tale este tatal tau, cand nu ai un mediu linistit acasa, un refugiu, atunci te simti al nimanui.
Incearca sa te implici in cat mai multe activitati, sa nu ai timp sa te mai gandesti la acele lucruri rele, sa gasesti fericirea in realizari.
Munca e o metoda buna de terapie, cu conditia sa faci ce-ti place.

Degeaba muncesti fizic, daca psihic tot acolo te gandesti...

Parerea mea e ca te lauzi prea mult si te consideri superior si e normal ca si alti sa te respinga in lumea noastra nu trebuie sa fi puternic si sa te duca capu deci nu te considera bruce lee cand vrei sa ai prieteni si punete in locul lor e si normal sa te urasca tu te-ai iubi daca ai vedea un om ca tine in fine nu vreau sa critic e doar un profil care tiam facut atat

Daca practici arte martiale e imposibil sa nu ai un echilibru psihic, inceteaza sa te mai comporti prosteste, vorbeste cu maestrul tau despre asta si-ai sa vezi ca te va ajuta, succes!

Cum **** am gasit intrebarea asta de nebuni? Auzi la unul in comentarii vorbeste cu maestrul tau...te crezi in karate kid?)))) e vreun instructor obisnuit care te va pari lu ma.ta sau tac.tu de intentiile tale sau la profesori si atunci ai belit pl...chiers!