Daca ar fi vorba despre mine... S-a spus deja cam tot ce s-ar putea face in ultima zi impreuna - excursii, jocuri, dragoste, mese romantice, picnicuri. Este greu sa te gandesti ca trebuie sa indesi in ultima zi toate amintirile sa le ia cu el. Sunt convinsa ca amintirile il vor urmari si fara aceasta ultima zi. Iubirea noastra va avea un greu hop de trecut. S-ar putea sa nu reziste acestui test. S-ar putea ca aceasta ultima zi petrecuta impreuna sa fie ultima fericita, sau ultima impreuna ca si cuplu. Timpul este un inamic incredibil, iar distanta un altul. Deci sunt doi inamici care ar lupta contra noastra si a dragostei dintre noi. Este, desigur, foarte usor sa comunici, exista net, telefonie fixa si mobila - se ajunge usor dintr-un capat de lume intr-altul, daca sunt bani, dar toate presupun multa munca, sacrificii, frustrari. Poate ca n-as stii sa-mi aleg cel mai bine ultimele cuvinte si mi-ar parea rau, daca relatia s-ar termina, tocmai din cauza ca nu am rostit altele, ca nu am tacut cand eram nervoasa, ca nu am putut sa fiu langa el cand avea indoieli. Ochii care nu se vad se uita... Sau depinde cat de intensa este privirea lor?
Din pacate, desi cred sincer ca noi am fi perechea care ar reusi sa treaca peste acest obstacol, am si cateva exemple dintre prietenii nostri care au reusit sa amane inevitabilul aproape 3 ani ca apoi sa se desparta, fiecare urmand un alt curs al vietii. Probabil ca se iubesc, sau ca s-au iubit foarte mult, dar la nevoie nu au putut fi unul langa altul si incetul cu incetul s-au distantat unul de altul si sufleteste, nu doar geografic. El a gasit pe altcineva de care s-a atasat, care a avut nevoie de el...
Asta ar fi motivul pentru care eu, desi as privi cat mai senina si optimista problema si as incerca sa raman cat mai calma, totusi in suflet as privi aceasta zi ca pe ultima zi fericita. Daca as stii ca maine vine sfarsitul lumii ce as face? M-as distra la greu, as iubi profund, privind in ochii dragi, as pregati cele mai bune mancaruri si as asculta muzica de dragoste pentru ca de maine oricum nu mi-ar pasa sau n-as mai simti nimic. Nu inseamna ca as pune cruce relatiei, dar cred ca as simti ca ating o culme - iar dupa culme urmeaza o panta de coborare. Desigur ca exista si drumuri cu mai multe culmi si mai multe pante - depinde cat rezisti sa le strabati fara sa obosesti, fara sa te apuce dorul de un popas linistit, de un camin impreuna cu cineva. Mai exista si alt aspect - daca timpul este stabilit - ca e doar 3 ani inca este bine, dar odata ajuns si obisnuit cu viata acolo poate va vrea sa ramana acolo. Atunci s-ar pune problema daca suntem sau nu impreuna... Daca ma iubeste ar face tot ce poate sa fim impreuna si eu, desi mi-ar fi foarte greu, as accepta sa-l urmez. Asta, cred eu, ar fi singura rezolvare.
Poate ca nu ti-am raspuns la intrebare - m-as distra, as incerca sa disimulez ce simt, as rade si mi-as face planuri razand, as pune masa, as verifica daca sunt toate lucrurile in bagaje, as lacrima putin atunci cand el nu vede, as incerca sa fiu curajoasa si sa privesc optimist zicand ca mi-a trecut aproape jumate din viata si nici n-am simtit-o, deci cei trei ani vor fi floare la ureche... As face multe, multe poze... ca sa-i prind toate reactiile. As fi extrem de ingrijorata de ce ii se poate intampla pe drum, dar as avea grija sa nu-l obosesc cu asta, ca tot nu-l ajuta la nimic... M-as simti incredibil de singura si parasita cand as vedea geamantanele pregatite si pe el gata de drum. Si mi-as pastra marea majoritate a lacrimilor pentru cand va fi plecat...
Probabil ca ne-am petrece-o impreuna, acasa... facand lucrurile pe care le facem zi de zi pentru ca ele o sa ne lipseasca cel mai mult.
Si, ca sa nu fie totul mult prea trist, ne-am face planuri pentru prima mea vizita la el .
Evident ca tot ce vei face sau vei spune va fi sub semnul plecarii. gandul iti va fi numai acolo, in niciun caz o plimbare, un suc, vizionarea unui film nu va insemna decat chin. vorbiti despre ceea ce urmeaza sa faca acolo unde se duce, da-i sugestii, sfaturi, arata-i sustinere... vorbiti cat mai mult, atingeti-va, iubiti-va... toate astea iti vor tine mintea ocupata atunci cand te vei vedea singura.
Pina acum, daca il iubesti trebuia sa traiesti ficare zi ca si cum ar fi ultima.Ai pierdut foarte mult timp si ca urmare nu cred ca il vei recupera in vreun fel. Poate ar trebui sa va faceti niste promisiuni dar si aceste sint foarte subrede. Cine poate garanta ca in trei anul nu iti gaseti pe altcineva care sa-ti ofre ceea ce nu-ti poate oferi prietenul tau datorita departarii, sau cine poate garanta ca nu-si gaseste el pe altcineva? Daca il iubesti atit de mult poate ar trebui sa faci demersurile pentru al urma.Gindeste-te.
Am fost intr-o situatie asemanatoare. Prietenul meu a pelcat in strainatate pentru 3 luni si desi am incercat sa evit sa imi petrec ultima zi alaturi de el pentru ca imi era fria de despartire, nu am rezistat... Si nu regret.Am iesit in oras, ne-am plimbat, ne-am luat in brate si ne-am promis unul altuia ca nu ne vom uita. Poate relatia se va raci sau poate se va lega mai bine, dar macar imi voi aminti de ultimele clipe petrecute alaturi de el.
Nu am un raspuns...ci doar o intrebare...de ce intrebarea este adresata doar femeilor? ...pentru ca noi barbatii plecam de obicei in "strainatate"?
Sa sti ca am trecut si eu prin asta si nu a fost foarte usor! Cel mai bine ar fi daca ai putea sa pleci si tu cu el... dar daca nu este posibil... ultima zi ar trebui sa fie una foarte frumasa si indicat ar fi sa nu plangi pentru ca ii faci rau si lui si tie.Acum depinde si de ceea ce obisnuiti voi sa faceti! Acum cum este timpul frumos de preferat ar fi sa va duceti sa va plimbati prin parc, sa mergeti sa beti un suc...ca sa puteti sa stati de vb. O sa-ti fie greu sa te desparti de el, dar asta e viata...Eu iti doresc sa fi puternica!
As muri daca ar pleca persoana iubita de langa mine...mai ales 3 ani... Eu as zice sa iti petreci ultima zi cu el acasa si sa faceti tot ce vreti, sa va aduceti aminte de clipele frumoase petrecute impreuna, sa faceti o plimbare, sa faceti multe poze ca sa nu il uiti, si sa ii dai cv care sa-i aminteasca de tine in fiecare zi. Si puteti incheia ziua cu o cina la un restaurant sau in alt local.
Cred ca in mare parte daca as putea... m-as asigura ca aceasta relatie ar rezista timp de 3 ani la distanta... daca as fi sigur ca da cred ca mi-as petrece-o asigurandu-l si in acelasi timp asigurandu-ma ca exista fidelitate. daca nu ar fi posibila asigurarea as face orice sa ma simt fericita si sa-l fac fericit...pentru ca ar putea fi pentru ultima data.sincer nu as vrea sa fiu in postura ta.
Daca te-ar iubi cu adevarat n-ar pleca, nici daca ari fi vorba de viitorul vostru din punct de vedere al sigurantei financiare, deci eu mi-as petrece ultima zi ca ultima zi al relatiei noastre, adica nicicum.
Hmmm! ...Eu am avut parte de o experienta aproape asemanatoare: adica ne cunoasteam de multi multi ani, insa el locuia in alta tara si de fiecare data cand venea in tara tanjeam unul dupa celalalt, insa nu eram niciodata impreuna oricat de mult ne doream, caci nu eram de acord cu relaiile la distanta.Insa, intr-o vara am fost impreuna si chiar inainte sa plece l-am convins ca nu conteaza unde esti si ce faci daca nu are langa el fiinta in care crede si pe care o iubeste, si uite asa si zi azi suntem impreuna in Romanica, insa avem in plan sa plecam impreua la un moment dat. Succes cu persuasiunea tuturor care au nevoie de ea ca sa-si tina iubirea APROAPE.
Prin purtarea mea cred ca as reusi sa-l fac sa se razgandeasca si sa numai plece.
Dar....totusi daca ar pleca l-as astepta sa vina cu aceeasi dragoste.
Si ce nu exista mijloace de transport international? poti sa l revezi si peste o saptamana, doua, o luna... daca nu ai bani il revezi si tu mai rar.
Pai nu stiu.asa ceva ti se intampla tie sau? pai nu stiu cred ca nu stiu ce sa zic chiar nu am raspuns la aceasta intrebare. vb serios...pai as sta cu el din momentul de cand afluin fiecare zi de dim pana seara si apoi ne-am pune de comun acord sa avem incredere unul in altul si sa nu ne inselam si l-as astepta si el p mine la fel...nah uh fa cum vrei...
Este o intrebare foarte buna.Eu as merge cu el la o plimbare, la un suc la o plimbarica lunga si as da o petrecere cu ocazia plecari si iasi mai da si un cadou ca sa ma tina minete cand pleaca.
Daca va iubiti cu adevarat 3 ani nu sunt o problema! am sarbatori evenimentul intr-un cadru romantic si am face planuri despre cum am putea sa ne intalnim mai des in acesti 3 ani
Daca mie mi-ar pleca iubita in strainatate, as fi cel mai fericit om de pe pamant, nici un stres, nici o grija, i'm free to do anything, desigur despartirile pentru unii sunt mai grele, da treci peste ele destul de usor...
Liebe ist eine Hure
Hmmm...parca si acum imi aduc aminte ziua de 9 aprilie, 2006... O zi cu mult soare, miros de primavara, indragostiti pe alei...Prietenul meu (actualul sot) la o plimbarica in parc, m-a strans puternic in brate, m-a sarutat pe frunte si... mi-a zis:''Draga mea, am fost acceptat la universitate in SUA...'' Pe fata mea s-a afisat o stare de bucurie... dar ochii imi erau in lacrimi... A trecut timpul mai repede ca niciodata... o zi devenise un minut, iar o luna o zi. Incercam incetul cu incetul sa ma impac cu gandul, ca nu-l voi avea aproape ceva timp si mai precis 2 ani. Iata si ziua plecarii 23 iulie... tin minte ca azi. Planuisem orice minutzel, orice secunda era pretioasa. In ultima zi m-am trezit de dimineata...tot nu imi venea a crede ca de acum incolo nu se mai stie daca va mai fi al meu... M-am pus si i-am scris o scrisorica pe care i-am dat-o sa o citeasca in avion(am fost inspirata). O scrisoare in care mi-am varsat toate gandurile, toata dragostea, tot optimismul, toate dorintele...si la incheiere i-am scris:''Daca dragostea noastra va rezista la distanta, atunci este o dragoste adevarata.'' si.''Mereu imi zici Te iubesc, dar vreau acest Te Iubesc sa fie demostrat prin fapte si sa nu fie doar un simplu cuvant...''Apoi m-a sunat si am iesit la o plimbarica, ne-am nebunit ce de obicei, am mancat inghetata, ne-am soptit cuvinte dulci si ne-am promis ca vom incerca sa pastram dragostea noastra nebuneasca! Erau doar niste simple promisiuni, promisiuni care au devenit realitate. Seara …ultima noapte impreuna, ultima noapte in care era langa mine, ultima noapte in care aveam in bratele cui sa adorm, sa ma fac ca un ghemotoc langa el, ultima noapte in care il mai simteam alaturi…Am organizat o seara de neuitat…sampanie, ciocolata, lumanari, peste tot petale de trandafir ros si melodia noastra pe fundal…A fost o seara de neuitat! Si pana aici am raspuns la intrebarea concursului
Este o poveste adeverata cu un happy end…Despartirea in cazul nostru a fost ceea ce ne-a unit si ne-a facut sa constientizam faptul ca noi chiar ne iubim. Dupa 1, 2 luni de despartire, mai précis, ziua de 26 septembrie 2007, la ora 5 dimineata suna telefonul meu mobil cu disperare. Si zeci de mesaje cu textul : ‘’Raspunde te rog la telefon!’’ Eram super suparata ca ma suna la 5 dimineata doar stia ca dorm…. In cele din urma i-am raspuns. Eu cu un glas somnoros ‘’Da’’ iar el ‘’Vrei sa fii sotia mea?’’ pe moment am ramas fara cuvinte, mi-a trecut si somn si tot iar el imi tot repeta ‘’Eu vb serios, vrei sa devii sotia mea?’’ si eu am zis ‘’DA!’’ Si acusica se face 1 anisor de la nunta noastraSi iata povestea mea, poveste adevarata! Numai dragostea adevarata rezista la distanta
Probabil m-ar napadi tristetea. A simti lipsa cuiva drag este dureros... Totusi, incercand sa vad partea buna [chiar din orice], mi-as da seama ca nu ar avea nici un rost sa ma plang si sa fiu trista. Pentru ca il am pe el, probabil; si, pentru ca el nu m-ar uita. Imboldul acesta m-ar face sa trec mai departe. Cum mi-as petrece ziua? Probabil nu as tine minte... 'ultima zi' suna prea melancolic. As face ca 'ultima zi' sa fie ca 'prima zi'... pana data viitoare.
Pai in primul rand as face o fata de genul :O what did you say? 3 ani?! apoi l'as pune sa'mi promita k ma va suna ZILNIC sa'mi spuna cat de mult ma iubeste si apoi am merge in parc sa n plimbam, apoi la un suc, apoi mergem la mine acasa, luam cina ascultam muzica si dansam. apoi ne daruim fiecare celuilalt cate ceva ca sa nu ma uite si sa nu-l uit. si apoi ca sa uitam de faza nasoala cu plecarea am sta imbratisati si ne'am saruta uitandu'ne la poze q noi si discutand toata noaptea despre "vremurile bune".
In primul rand la-s privi casa nu uit prea repede chipul lui, in al diolea rand as incerca sa fac din acea zi care inprimul rind este foarte grea ca pleca dar as face sa fie o zi de neuitat ca sa mi-a amintescpe parcursul acestor ani care sunt destul de mult. i-as spune sa nu ma uite si ai grija de tine pentru ca primele zile sunt grele pentru tine poate si pentru el. te pup
As sta toata ziua cu ea in patutz, goi, nu neaparat facand sex toata ziua as vrea sa o tin la piept o zi intreaga sa o sarut, sa o iubesc, sa-i sarut fiecare particica a trupului spunandu-i ca o iubesc si o astept pana se intoarce
Pey......in prinul rand i-as oferii o seara romantica in doi pe care sa nu o poate uita prea repede si as face tot posibilul sa ma simta aproape de el prin diferite mijloace de comunicare
Nu m-as desparti de el nici o clipa. As face multe, multe poze. Daca vremea ar fi frumoasa, ne-am plimba toata ziua, iar seara am petrece la un restaurant, cu o cina romantica etc.
E mare pacat sa lasi asa o fata frumoasa. Oricum, daca as fi in locul ei, nu m-as desparti de el nici o clipa. Am petrece toata ziua impreuna. Am face multe plimbari (daca si vremea ar fi frumoasa), poze foarte multe, iar seara am petrece la o cina romantica, intr-un restaurant la fel de romantic si in final... o noapte, mai mult decat romantica, de neuitat, mai ales pentru el.
Daca figura din poza atasata contului tau e vie, se misca, etc nu as pleca. Altfel nu cred ca sunt solutii ca daca iti pare rau ca pleaca nu ai chef de nimic in ziua aia.
Eu as sta tot timpul cu el si si i-as demonstra ca il iubesc si canu o sa il insel in acei trei ani.