De ce ai prieteni?

Și aici nu mă refer la clasicul "ce înseamnă prietenia pentru tine".

Mă refer la care este lucrul ce te face să preferi să ai prieteni decât să nu ai. De ce nu ai vrea să nu ai prieteni? Ce-ți lipsește când nu ai prieteni, dar nu-ți lipsește când ai? Ce îți poate oferi o viață având prieteni comparat cu o viață lipsită de prieteni?

Daca ai prieteni, ai fericire pe moment. dar daca ai necazuri s-ar putea sa iti intoarca spatele. totusi, toti ne asumam riscul asta pentru ca nu vrem sa fim singuri si vrem sa fim fericiti. daca n-ai deloc prieteni e ok si asta, probabil o sa-ti fie mai usor cand dai de greu si o sa inveti sa gestionezi singur situatiile

Totul vine de la ideea de a nu fi singur în viața asta.

Eu urăsc contactul uman pe lunga durata, ne vedem o dată apoi niciodată, am si anexita te generala

Am prieteni pentru relatia de simbioza care se dezvolta.

Cam pentru motivul asta are toata lumea prieteni.

Păi suntem singuri.Venim pe lume singuri și la fel și când plecăm.Nu există că nu poți trăi dacă nu ai pe cineva alături.

Foarte bine spus! Dar totuși, de crescut nu creștem singuri: avem nevoie de cineva care să ne învețe să vorbim, avem nevoie de cineva care să ne învețe să mergem, avem nevoie de cineva care să ne învețe să facem diferența dintre ce e rău și ce e bine. La un moment dat, putem trăi și singuri, dar tot vom avea acele gânduri de singurătate și probabil unii dintre noi vor apela la niște specialiști cărora să își spună oful.

Da,este adevărat. Până la o anumită vârstă avem nevoie de cineva care să ne ghideze.Doar noi oamenii nu suntem capabili să ne descurcăm pe cont propriu din clipa când ne-am născut și avem nevoie de protecție, fiind mai neajutorați și mai sensibili.În schimb, în lumea animalelor din ziua când s-a născut puiul este supus pericolului și la unele specii va trebui să se descurce de unul singur.Scopul omului pe pământ cam ăsta ar fi, să își întemeieze o familie, însă fericirea noastră nu este și nu ar trebui să fie condiționată de asta.

Nu a spus nimeni nimic de fericire și da, sunt de acord cu tine aici. Cât despre cealaltă parte... Noi nu suntem animale, suntem oameni.

Omul este cea mai sensibilă specie.

Omul e o ființă socială. Traieste in grupuri de persoane, nu cutreieră singur pe câmpii. Asa e natura lui.

E ca si cum ai intreba de ce pisica preferă sa vaneze soareci decât sa nu vaneze șoareci. O pisică care vânează soareci are mai multe sanse sa supraviețuiasca si sa prospere.

Un om care face parte dintr-un grup are mai multe sanse sa prospere.

Personal, nu am prieteni, nu există așa ceva, exista doar interese comune si necomune.

Multă vreme am crezut ca ești băiețel, dar văd în poza de profil o fetiță, văd că ai și anexită, ești fetiță, m-am convins. E purulentă?

Na vezi de ce te urăsc

Nu am știut că mă urăști.

RAY
acum 16 ore | RAY a răspuns:
Eu urăsc contactul uman pe lunga durata, ne vedem o dată apoi niciodată, am si anexita te generala

Da, am înțeles că ai anexită. Dar nu e capăt de lume, se poate trata, draga mea. Mergi la medic.

Pai o viață cu prieteni nu e atat de monotonă, ai cu cine sa discuți, te înțelege si ascultă cineva, aveți mentalitați similare, vă ajutați reciproc. Deci viața pare mai frumoasa. Acu depinde si cât de buni sunt acei prieteni.

Cu prietenii mai schimbi o vorba, te pot ajuta la nevoie, te distrezi, socializezi și asta te face sa te simți bine. Dar bineînțeles ca te mai pot supăra, trebuie sa lași de la tine sa fi mai tolerant fiindcă ai de aface cu oameni diferiți, ideea e sa nu lași prea mult adică sa cauți prieteni care au principii, caracter ok.

Bună!
Depinde de personalitatea fiecăruia. Sunt persoane cu tip de personalitate schizoidă care nu se implică prea mult în relații de prietenie.
Depinde și de nevoile fiecăruia; lăsând la o parte persoanele schizoide, majoritatea simțim nevoia să împărtășim cu ceilalți diverse chestii. Avem așteptarea de a nu fi singuri, de a fi înțeleși, de a primi susținere de la prieteni etc. Că nu mereu sunt îndeplinite așteptările, nu vom vorbi acum despre asta.
Oamenii sunt ființe sociale. Există o nevoie psihologică de a face parte din anumite grupuri sociale.

Buna intrebare! Nici eu nu stiu, mai bine nu aveam!

In afara de colegii din liceu, nu am avut niciodata prieteni. Nu am simtit niciodata nevoia.

Oamenii care imi dau mesaj ma fac sa vreau sa imi tai venele.

Oamenii care imi scriu "sa vada ce mai fac" aka sa-mi spuna ce bine le merge si sa se laude cu viata lor care evident, e patetica, ma fac de asemenea, sa-mi tai venele, pe lung.

Oamenii care îmi scriu si cred ca dupa 10 ani poți vorbi cu un om la fel cum vorbeai in liceu, doar pentru ca ei sunt la acelasi nivel, ma fac sa ma arunc de la etaj cu capul in jos.

Prietenia pentru mine înseamnă un grup de oameni falsi si patetici, care încearcă sa se impresioneze constant unii pe alții.

Bărbații sunt absolut groaznici, au subiecte de discutie asemănătoare cu ce vorbeau ăia in peșteri cand abia descoperisera focul.

Si femeile sunt si mai groaznice, nu am vazut ura mai multa decat intr-un grup de femei, din al 2-lea razboi mondial.

Sper ca te-a satisfacut raspunsul meu.

Nu am avut niciodata prieteni.