De ce lipsa iubirii sau a persoanei iubite e așa dureroasă?

Pentru ca si cei mai singurateci oameni au nevoie cel putin de o vorba buna, de o interactiune. Suntem fiinte sociale oricat de antipatici am parea unii dintre noi.

Deoarece suntem oameni.

Omul fara iubire e ca pamantul fara apa. Sec si pustiit. Altfel cu apa infloreste si apar tot felul de plante frumos mirositoare care la randul lor hranesc pasari si animale. o intreaga simfonie a vietii e iubirea.

Fiindcă iubirea e este o nevoie a vieții.

Deoarece asa am fost creati sa iubim si sa fim iubiti doar ca acum toate femeile se uita la aspect frumos si bani, daca nu ai astea două atunci zero sanse.

Pentru că un astfel de om e lovit de erosul trupesc, cea mai josnică formă de iubire.
Erosul trupesc:
- nu rabdă mult, chiar deloc
- este răuvoitor
- pizmuiește
- se laudă
- se trufește
- se poartă necuviincios
- le caută ale sale
- se aprinde la mânie
- gândește răul
- se bucură de nedreptate
- nu se bucură de adevăr
- nimic nu suferă
- are sămânța suspiciunii peste orice
- e lipsit de speranță
- nimic nu rabdă
- la un moment dat, va cădea, se va stinge

Din acest motiv pare a fi așa dureros sentimentul non-reciproc.
De asemenea, este o formă de a diviniza persoana iubită, prin care omul creează o copie a acestei persoane în mintea sa, diferită față de persoana reală; la un moment dat, va iubi această persoană din mintea lui, și nu persoana în sine.
Este multă gelozie în acest eros trupesc.

Când cuplurile se căsătoresc, chiar dacă la început se poate manifesta acest eros, după un anumit timp, erosul se stinge. Iar cei căsătoriți mai rămân împreună doar dacă în ei este cel puțin următorul nivel de iubire, philia.

Pentru ca iubirea ne da iluzia ca merita sa trăiești pe acest pământ

Eu sunt unul care mi-aș fi vândut și sufletul Diavolului pentru un TE IUBESC.

Dar până la urmă după o grămadă de eșecuri trădări dezamăgiri am ajuns să mă tăbăcesc să mă doară din ce în ce mai puțin.
Și să reușesc să îmi dresez sufletul să nu se mai aștepte să prinească dragoste.
OARE MERITĂ SĂ TE ÎNDRĂGOSTEȘTI DACĂ MAI DEVREME SAU MAI TÂRZIU O SĂ TE TRĂDEZE o să plece o să te rănească?

Gust cele mai dulci clipe trăite și mi-se par amare
Pun tot mai multe uși închise între mine și lumea de afară.

Am inima plină de cicatrici cu fiecare peroană căruia i-am întins-o în palmă iar ea mi-a călcat-o cu patina cu bocancul
Am inima ruptă în moo de bucăți și cusută
Cu fiecare persoană când am crezut că acum aici am găsit fericirea iubirea dragostea.
Dar într-un final nu era de cât o altă dezamăgire.

Noi suntem cei ce ne facem singuri rău pentru că ne facem iluzii
Credem că am găsit dragostea bazată pe cele mai pure și sincere sentimente de dăruire și iubire izvorâte din adâncul inimii și credem că ele sunt reciproce.

Dar de multe ori în viață este ca și la o licitație femeilor familiile lor le cer să găsească pe unul cu bani care să le ofere și lor să îi intrețină...
Așa că tu o iubești pe una dar apare un american și familia ei ii spune să plece cu el în america
Apoi peste ani am o relație frumoasă de câțiva ani și apare un austriac pleacă cu el.
Apoi am o relație de vreo 5 ani cu ea pe care o ajut foarte mult profesional o angajez la o primărie pe un job bun și ea îmi spune că nu sunt de nasul ei că acum ea e jmecheră...
Și tot așa de fecare dată sunt luat drept sponsor folosit și aruncat peste un nr de ani mai mulți sau mai puțini.

După atâtea dezamăgiri acum am ajuns la cloncluzia că eu munceam doar pentru EA Indiferent care ar fi fost acea EA in viața mea.
Eu pentru mine nu cumpăram nimic nu făceam nimic dar toate resursele le investeam in EA și famia EI.

AȘA CĂ acum când m-am mai maturizat m-am optit din a mai fi sposor din a mai mă lasa folosit.

Așa am nevoie in continuare de dragoste iubire doar că am ajuns la concluzia că oamenii nu prea sunt dispuși să ofere.
Mă gândesc dacă pentru câteva zile de plăcere merită să sufăr durerea de după.

Dragostea este la fel ca și un drog foarte puternic
O dată am intrat și în sevraj după o relație de 3 ani cu o fată superbă moldoveancă.
Îmi era așa de rău în cât mă simțeam ca și când m-ar fi bătut cineva mărunt mărunt pe toată suprafața corpului.
În primele 2 zile de atâta durere nici măcar nu wm putut face pipi.
Apoi 1 an de zile nu am mai putut să dorm
Am stat cu genunchii aproape de gura că nu mă puteam întinde în pat de direre sufletească.
Apoi mi-a trecut
Am fost psiholog care mi-a spus un sut infund un pas inainte.

Acum sunt sătul de durere tradare venin otravă și dezamăgire

Da, asa este, lipsa iubirii de Dumnezeu este dureroasa. De aceea fiul acela libertin care si-a parasit Tatal a suferit durerea pe propia piele (fiul ripisitor). Trebuie sa ne iubim Tatal, morala, legea, cultura si valorile, nu sa fim usuratici. Deci nu trebuie sa ne absentam Tatal, ci sa il pretuim. Daca noi ne parasim Tatal, o sa vina ei cu tatal lor si cu legile lor peste noi si ne va zdrobi. Pentru ca noi ramanem fara Tata si orfani. Iar o caprioara care nu este inconjurata de PARINTII EI MOARE. Trebuie sa ne pretuim parintii pentru ca atunci dusmanii vor da doi pasi in spate. Ei vor liberalism si sa ramaneti fara Tata, valori si cultura. Ia sa ne facem prezent Tatal sa vezi cum se balbaiesc dusmanii. Si daca MAMA noastra nu este INTELEPCIUNEA ne va astepta durerea si frigul in viata noastra. Aia care ne vor fara Tata si Mama, trebuie sa ii lasam si noi goi, fara parinti. Daca te atingi un pic de ei, sa vezi cum striga (apara) repede la mama si tatal lor si se ascund repede la caldura (nu se mai cred liberalisti, independenti si autonomi ci striga in gura mare la toate trupele cerurilor). Sa nu traim izolati de parinti sau etica ci sa ii INSOTIM tot timpul cu noi, sa facem ca cerul sa fie de partea noastra si sa ne inscriem legea lor in inima noastra (Ieremia 31:33). Cine vrea sa se separe de ei, lasati-i sa se izoleze. O sa vedeti cum o sa moara sau o sa ii rapeasca vulturul. De cand ne nastem suntem vulnerabili si dependenti de parinti. Insa cand ne maturizam ne gandim ca nu mai avem nevoie de ei, insa gresim pentru ca tot timpul suntem mici si avem nevoie de ei. Fiul risipitor care s-a crezut independent si autonom de fapt si-a gasit acolo alti tati si a ajuns si sclav. De fapt liberalistii sunt cei mai mari corupti pentru ca nu au lege nici Dumnezeu. Ei au dumnezeul libertatii. Asa si Satan se considera libertin. Noi nu trebuie sa punem acolo liberalisti, ci virtuti-alisti, eticisti si spiritualisti. In loc de statuia libertatii, sa le punem Chivotul Legământului pe perete.

Dependenta, asta e.

Pentru ca omul e obisnuit sa fie mangaiat, penetrat si tinut in conversatie. Nu oricine e in stare sa fie fericit singur

Ca asa este omul facut, sa aiba nevoie de iubire, au zis si pshologii, "un om neiubit moare de fapt, daca nimeni nu-i pasa de viata lui, incepe sa-si piarda si el interesul pentru propria viata".

Deci de aia doare lipsa iubirii si a persoanei iubite.

"Da, asa este, lipsa iubirii de Dumnezeu este dureroasa", n-are treaba cu iubirea pentru cineva care nu exista, are treaba ca fi iubit de cineva si sa iubesti, atat.

Sincer? Mai nimeni nu e asa fericit singur chiar daca mimeaza ca e, constructia genetica umana nu permite sa fi fericit asa singur si neiubit.
Ma refer la om sanatos la cap, ca aia blocati psihologic, aia nu simt nevoia de iubire, dar si asa nu-s bine.