De ce majoritatea oamenilor mă resping, mă părăsesc și nu mă înțeleg niciodată?

Mai ales, de când am intrat in doliu, fix acum o lună de la moartea surorii mele celei mici, mai toți cu care vorbeam, nu neapărat eram prietenă, s-au îndepărtat de mine și mi-ai zis ca eu sunt o influență negativă pentru ei, deși știau situația mea și că nu puteam să râd...

Când am vrut sa le spun mereu pe suflet, ei mereu mi-au zis ca sunt niște mizerii și mi-au dat mereu dovada ca nu vor sa ma înțeleagă niciodată și că eu aș fi un gunoi...Chiar că sunt așa, că toți m-au lăsat și sunt singură, ca de obicei.

Mă simt foarte nașpa că nu am cu cine vorbi și chiar tot eu am stat sa ma rog de persoane sa mai vorbească cu mine. Nu mai suport, mai ales toată situația cu surioara mea...

Credeam că doliul pe lângă suferința mea, înseamnă alinare și compasiune, nu abandon și respingere...

Îmi pare rău, dar de data asta nu am mai putut ține nimic în mine!

Menționez ca și relația cu familia mea nu este bună deloc.

Oamenii te resping datorita comportamentului tau in interactiunea cu ei, nu din cauza doliului.
Cei care te-au lasat sunt fix oamenii pe care nu ii meriti, cei ce vor ramane sunt cei pe care ii vei merita daca ii vei aprecia, atat de rari dar si minunati.

Și tot vina mea e, nu? Asta vrei sa spui? Am înțeles!

Eu întotdeauna am oferit cât de multă înțelegere și sprijin, mai ales când lor le era greu, asta ca să știi. Eu mereu mi-am cerut scuze și în fata lor, când poate nu am greșit deloc. Ei când aveau probleme, eram acolo sa ii ascut, fără dar și poate. Chiar am și plâns pentru o parte din ei...Deci, tu să-mi spui!

Ai nevoie de alinare, dar nu cauti unde trebuie.
Mergi la psiholog si discuta acolo.

Cei ce te-au abandonat acum te-ar fi abandonat oricum mai tarziu, cand ai fi dat de alt hop.
Cunosti expresia "prietenul la nevoie se cunoaste"?
Tu acum ai o nevoie, ai un obstacol de depasit.
Iar acei oameni nu iti sunt prieteni adevarati. Nu sunt prieteni pentru nimeni. Sunt doar pentru ei insisi. Sunt egoisti si lipsiti de empatie.
Nu e vorba despre tine, ci despre ei

Mergi la psiholog. Te va ajuta mult mai mult sa depasesti doliul.

Din păcate, situația financiară nu prea bună și nu prea aș putea merge...De aceea aveam nevoie de cineva care să vorbească mereu cu mine și sa nu ma lase niciodată sa ma simt singură și să plâng într-una, dar ghici ce...Merit doar lacrimi de ani de zile și să primesc multă respingere și neînțelegere, chiar de la propria familie, până la oamenii ăștia.

Nu e nici vina ta nici vina lor, tu ai oferit bunatate ei nu au stiut sa o primeasca sau nu au vrut.
Tu esti o tipologie diferita, ei sunt o tipologie diferita, oamenii daca nu prea sunt pe un tipar comun sunt cam mici sansele sa se inteleaga.
Nu merita sa te consumi pentru oameni ce nu ar face asta pentru tine. Bunatatea e calcata in picioare de cei ce nu-ti seamana

Ai 10 sedinte gratuite cu trimitere de la medicul de familie.

Oamenii iti spun du-te la psiholog, eu iti zic du-te la preot si te spovedeste. Cu Maica Domnului alaturi vei trece mai usor peste aceasta perioada. Nu am trait un doliu de genul celui prin care treci tu, dar am trecut prin singuratate, am plans in fata icoanei Maicii Domnului care mi-a dat peste cateva zile prieteni cu care aveam ce vorbi si, unii dintre ei imi sunt prieteni si acim, dupa 14 ani

Din pacate sunt niste jeguri majoritatea oamenilor, eu am 2 categorii de prieteni:
Aia care iti asculta necazurile si se bucura pe la spate de ele si aia care te cauta doar cand au nevoie de suport, fie material fie spiritual.Nu stiu ce sa zic eu unul ma feresc sa ma mai consolez cu cineva, prefer sa vorbesc eu cu mine.