Si eu am cam aceiasi problema ca tine. daca vrei poti sa imi dai id-ul sa mai vorbim mai multe sa ne consolam unul pe altu bye
Ocazional,si eu am probleme cu parintii,mai ales cu mama. Uneori e dulce,iubitoare,imi spune ca putem sa fim ca doua prietene,iar alteori am impresia ca ma uraste, ca ma enerveaza intentionat, si atunci imi vine sa-mi iau lumea-n cap. Fericirea mea se poate destrama intr-o clipa atunci cand ei ii vine sa-si verse amarul si frustrarile asupra mea.Nu stiu de ce unii parinti se comporta asa.
Depinde foarte mult de mentalitatea parintilor! Eu am locuit doar cu mama care m-a nascut cand avea aproape 40 de ani. Nu ne intelegeam deloc! Ne vedeam destul de rar dat fiind programul ei de la munca si programul meu de la scoala. Nu ii pasa ce fac, cand vin acasa, unde ma duc sau cu cine.Toata aceasta situatie a fost pana pe la 16 ani cand mama mi-a zis ca vrea sa fim prietene si a inceput sa-mi impuna sa vin la ora 8 in casa si tot felul de absurditati! Eu am fost foarte rebela si am invatat sa fac tot timpul cum ma ducea capul! I-am zis clar ca atatia ani nu a fost langa mine si acum vrei sa-mi devii prietena?! Precizez totusi ca la scurt timp mama mea s-a mutat de acasa, la bunici, 300km distanta si acum ne intelegem foarte bine! A vazut ce greseli a comis in ceea ce priveste cresterea mea, dar lucrurile s-au rezolvat pe masura ce timpul a trecut! Preferata ei era sora-mea care era cu 10 ani mai mare ca mine dar care nu prea era acasa! Ea parea copilul model! Tot ce ii zicea mama sa faca ea zicea ca face si ma punea pe mine! Singurul meu refugiu era plimbatul si singuratatea! Nu am aratat niciodata cat sunt de nefericita si eram tot timpul cu zambetul pe buze! La scoala ma intelegeam foarte bine cu baietii si cu cateva fete! Momentan am doar 2 prietene pe care ma pot baza oricand am nevoie! Fii cu zambetul pe buze si tine capul sus! Daca vrei sa intri in gratiile parintilor tai incearca sa discuti cu ei si sa le explici ceea ce simti! Poate ei isi doresc sa faci anumite lucruri si din cauza asta se poarta asa cu tine! Mult succes!
Draga mea,nu se comporta urat,tu ai vrea ca ei sa fie mai altfel.
Este varsta nelinistilor,a "nu stiu ce-i cu mine,nu ma intelege nimeni",sunt zeci de sentimente noi si controversate care apar in tine,nu ti le poti explica si crezi ca nimeni nu te intelege.
Ai vrea sa razi,ai vrea sa-ti strigi pofta de viata,pentru ca in secunda urmatoare sa te umpli de pesimism si sa te simti inutila.
Nevoia ta de afectiune este enorma in acest moment,e timpul primelor iubiri si te sperie inconstient gandul.
Sau,constient,in cazul tau.
Stiu ca ai nevoie de cineva langa tine,foamea ta de caldura sufleteasca nu te poate tine departe de oameni.
Daca te uiti in jurul tau cu atentie,vei vedea ca multe fete sunt la fel cu tine. Daca te apropii de una mai linistita,mai nebagata in seama,mai singurica,poate ati putea deveni prietene,poate ai putea sa comunici cu ea.
Incearca sa vorbesti cu mama ta,spune-i oful tau,teama ta ca nu te mai iubeste,dorinta ta arzatoare sa te inteleaga si,vei vedea ca va intelege,e mama ta si te iubeste.
In ultima instanta, fa-ti un jurnal sa ai cu cine vorbi, desi nu-ti poate raspunde.Macar,recitindu-l,vei putea intelege cat te-ai schimbat si cat te-ai maturizat,peste catva timp!
Fii mai optimista,viata e tare frumoasa, ai puterea si sansa s-o traiesti frumos!
Si, sa ai grija de tine!
Sentimentalisme si probleme adolescentine Ce sa-i faci...e o perioada dificila a vietii, dar va trece in cativa ani