De ce se dorește a avea un copil, numai ca să ai un urmaș și să-ți "poarte" cineva de grijă la bătrânețe?
Exact, am 20 de ani, sunt la facultate, mă descurc bine dpdv financiar, dar nu vreau să am un copil sau nu aș vrea, chiar dacă s-a stârnit o discuție în familie pe această temă, cum că "nu există să nu ai copil, nu se acceptă". Este viața mea, eu decid dacă vreau sau nu să las urmași, nu este decizia părinților mei că vor să devină bunici 
. Știți cum se spune "vrutu-i liber", dar pentru faptul că mi-au impus-o practic, spunând-o cu multă convingere, asta m-a deranjat foarte tare. De când decid ei ce fac eu cu viața mea?
Și de aici am ajuns la căsnicie, casă, familie, etc. La fel întreb, de ce căsnicie, cu ce mă ajută pe mine căsătoria că nu înțeleg? Pentru ce? Pentru că "ea" îmi ia numele de familie și pentru că scrie pe hârtie (certificatul de căsătorie) că-mi aparține? Eu credeam că "dragostea", acolo unde există cu adevărat, nu se exprimă prin hârtii sau certificate. Tot aud din când în când "Când o să te însori", adică nu prea curând pentru că, din punctul meu de vedere, la fel, mi se pare o mobilizare inutilă, o risipă de bani, pierdere de timp pe la starea civilă, etc. Timp pe care pot să-l fructific altfel și bani cu care pot face orice altceva.
Faptul că mi se bat apropouri, din când în când, despre "însurătoare și copii" mă stresează și mai tare.
Eu am decis și nu, nu vreau copil, nici acum, nici prea curând. Nici forțat fiind, n-aș vrea, poate să implice orice tentativă...
Ordonare:
După relevanţă
In momentul de fata nu sti cu cine te trezesti in fata ta. Femeile o sa te minta - barbatii vor ceva pentru sex si treburi casnice. Fiecare om are interesele personale in viata. Cand sant 2 in viata interesele se leaga dar cand nu da roade acele interese dispare relatia. Poti sa le zici la parinti decat una sa stea pe banii mei sau sa ma insele cu altul mai bine singur aleg femei cand am chef
Răspunde
Intelegi prost tremenul de casatorie. Imi dau seama numai din ce ai scris aici:
„Pentru că "ea" îmi ia numele de familie și pentru că scrie pe hârtie (certificatul de căsătorie) că-mi aparține?"
Sotia nu iti apartine precum o pereche de pantofi.
Chiar te rog sa nu te casatoresti niciodata. Strici viata unei femei cu gandirea asta.
"Strici viața unei femei" 
Nici nu vreau vreodată căsnicie
Ca mai târziu să existe "divorțul" că na, în toate cazurile, cum am precizat, am întâlnit la 65% din căsnicii, divorț, inclusiv la părinții mei, (de pe mama de sânge). Au divorțat. De ce? Din cauza prostiei ei. Cu ce naiba mă încântă pe mine căsătoria? Ca să stau mai târziu în acte și belele și alte dispute pe care niciodată nu aș dori să le dezbat? Nu, mersi, mă simt bine la stadiul de "cuplu". Nu strici viața nimănui, este o alegere. Dacă ea nu va fi mulțumită doar de stadiul de "cuplu", echivalentul a (iubit/iubită) atunci asta este. Cădem la comun acord.
Pe mine m-a disperat acum ceva timp faptul că maică-mea venea acasă, să-și strângă absolut toate lucrurile din casă, inclusiv corpurile de mobilier, tot ce-a considerat că era al ei (chiar dacă nu a fost așa). Dacă relația asta n-a avut succes sau nu și-au pus niciodată problema "bă, dacă ne vom certa vreodată, grav", păi de ce s-au mai căsătorit fratele meu că nu înțeleg? Ca să divorțeze? 0 logică.
Dragostea nu stă în ceremonii, în acte, foi, parafe s-a.m.d. Este ceva ce vine de la sine. Că așa am moștenit noi (căsătoria dpdv creștinește "să nu fii desfrânat", aici faptul că omul nu știe să filtreze informația, o informație care nu e bătută în cuie de nimeni, este transmisă prin viu grai) asta este problema fiecăruia, însă suntem foarte mulți care punem problema altfel în ceea ce privește cuplurile.
Răspunde 
Nimeni nu e fericit pe termen lung daca traieste doar pentru propriile placeri; Am fost creati pentru a fi cu adevarat impliniti cand daruim si ne daruim celorlalti.Balaceala in hedonism ajunge obositoare sivte trzesti ca ai o viata fara nici un sens.Si nici o fata nu e fericita sa fie intr- o relatie fara nici o obligatie. Avortul mexicamentos e crima, de aia e plina lumea de atata depresie " inexplicabila.
Sa ingrijezti, sa iubesti si sa fii iubit de propriul copil e una din cele mai profunde bucurii experimentabile pe pamant.
Nu e chiar asa, cine este echilibrat psihiatric si psihologic, o duce la infinit cu placerile lui, roteste pasiunile la infinit, ca mereu poate apare ceva nou de facut, de discutat.
Dar da, avem nevoie sa iubim si sa fim iubiti, si daca nu avem asta, e posibil sa nu ne mai putem bucura de placerile noastre, daca la asta te referi, ai dreptate.
De ce sa nu fie nici o fata fericita intr-o rel fara obligatii? Cate n-am intalnit eu asa.
Avortul e prefect normal daca nu vrei acel copii, n-are nici o treaba cu depresia.
Faci avort si gata, ca, copii poti sa faci cati vrei cand vrei, deci nu e o problema.
Poate ai gresit, protectia n-a functionat si s-a intamplat sa ramai gravida, altele sunt la facultate, trebuie sa invete, sa termine scoala, sa ajunga ceva in viata, nu sa isi f viata pentru un copil, cand poate face altul mai in colo.
Sunt si oameni cum zici tu, insa in nici un caz nu putem generaliza.
La 20 ani e usor sa zici ce ai sa vrei la 30
daca ajungi la 30 si ai aceleasi sentiment e fix treaba da si doar a data daca faci sau nu copii
Pe vremea lor se faceau copii de la 14 ani, la maxim 15 fetele erau deja batrane iar flacaii erau deja insurati. Retardate vremuri dar nu ai ce sa faci. Unii sunt inchisi la minte si se cred in 2021 ca in 1890 toamna. Vremurile s-au schimbat, ei nu s-au adaptat. La 20 de ani casatorie si copil? Dumnezeule mare, adica copil cu copil si cu casatorie, astia nu sunt sanatosi la cap care gandesc asa, practic iti distrugi viitorul pentru ce? Lasa-i sa bata campii, alegerea evident ca ti-o faci tu, in ziua de azi se pune accent pe altceva, te insori de la 20 de ani ca sa divortezi la 21, mare afacere ce ai facut ))). Ai aproape 0 experienta la varsta aia, esti inca copil, ai tot viitorul in fata si trebuie sa profiti de asta. Mentalitatea asta o sa dispara dupa ce se duce generatia aia de batrani, tineretul din ziua de azi e mult diferit, e mai dezghetat la minte si nu pleaca urechea la vremurile apuse, mai sunt cativa fluturatici care isi copiaza stramosii dar bine nu prea vor ajunge deloc. Ei inca cred ca o hartie schimba sentimentele, ce ti-e o relatie stabila si o casatorie, e doar un act care aduce unele obligatii dar in sine e fix acelasi lucru. Cel mai probabil o sa mai cresti si o sa ai alte perspective cand vine vorba de facutul de copii cel putin, dar cat timp esti in intervalul asta de 20-30 de ani rupe distractiile, fa-ti o cariera, fa ce iti place, anii astia nu-i mai intorci inapoi, e apogeul tineretii, viata e cea mai frumoasa la anii astia, acumulezi si experienta, e pacat sa-i pierzi facand copii si fugind dupa acte care sa iti ''oficializeze'' relatia.
Tu fa ce vrei tu si lasa-i pe parinti si altii, daca vor nepoti zi asa "faceti-va nepoti, ca voi vreti".
Parca esti fratele meu, si eu gandesc ca si tine.
Nu trebuie sa te mai streseze, ignora-i, nu mai baga in seama ce zic, zici si tu da da da, sau eviti subiectul si gata foarte ferm.
Eu de ex nu vad nimic simpatic la copiii mici, urla, orocaie, sar de colo colo ca niste arcuri, imi mananca sufletul.
A, asa sa iau pe cineva cu un copil de la 13 ani in sus da, mi-ar place, ca e liniste, poti discuta cu el, etc, dar nu cand sunt mici.
Pe langa bani cheltuiti si altele.
Casatoria = obligatii, compromisuri.
La multi aud "aaa pai nu te mai poti distra daga acum, esti insurat", adica e mai rau ca inainte! Pai atunci de ce sa fac ceva de genu, ca sa-mi fie mai rau ca inainte?
Eu sunt adeptul sa am o prietena, sa ne placem, stam cat merge si atata, fara obligatii, fara nimic.
Nici eu nu am inteles ce casuna lumea in obsesie pe copii.
Ca sa nu mai spun ca poate strica relatia, chiar un psiholog zicea ca un copil venit = 60 % divort.
Femeia se ingrasa, nu se mai ingrijeste, incepe sa dea atentie doar aluia, si tu esti de mobila acolo.
Asa ca aia e.
"Femeia se ingrasa, nu se mai ingrijeste, incepe sa dea atentie doar aluia, si tu esti de mobila acolo."
Esti pe post de mobila pentru ca ai burta de bere, iti atarna tatele peste burta de bere si nu iti mai vezi papucii din cauza burtii de bere! Ala mic e adorabil!
Aia e altceva, ai dreptate cand el nu se ingrijeste, nu in cazul ala ma refer, cand barbatul e f okey, ea se schimba, foarte multi zic asta, aveam si la sala destui asa, baietii lucrau, aratau bine.
Cum a nascut aia a lor, gata tati, nu mai avea libidou ca lumea de nici sex nu mai dadeau unele ca lumea, toata ziua in fundul copilului, si el era de prost, multi divortasera si si-au luat viata de la cap din cauza asta.
Am menționat ceva la răspunsul lui @Gusticel, e o mare problemă și ce fel de om va crește în viață (cum va ajunge copilul acela, influențat fiind).
Depinde sa stii de f multe ori si de genetica nu doar de educatie, genetica spune ce educatie si cum se prinde!
Eu sunt convins ca fratele tau vitreg seamana la caracter cu maica-sa.
In general baietii mostenesc caracterul mamei, si fetele pe al tatalui. Nu in toate cazurile dar in majoritatea.
De ex unu vede ca tata bate pe mama, si face si el la fel, altul invers "nu vreau sa fac ce a facut tata".
Deci depinde si de cap sa-ti dai seama ca nu tot ce vezi in fam e bun, si mai tarziu te autoeduci.
Daca ai stofa genetica infecta, infect ramai, asta clar.
Atunci de ce te mai însori? De ce îți mai trebuie femeie? Dacă după naștere o să se schimbe din punct de vedere fizic și tu o s-o înșeli sau părăsești pe motiv că nu mai este atrăgătoare, înseamnă că nu ai iubit-o nici la început când v-ați cunoscut.Ai stat cu ea doar pentru fizicul ei.
Pai ma insor ca sa ma inteleg cu ea, sa ne distram, sa avem banii pentru noi, sa comunicam, sa discutam, sa facem chestii impreuna, sa facem sex, ce treaba are asta neaparat cu copil?!
Si atat timp cat eu ma ingrijesc, am pretentia ca si ea sa se ingrijeasca, asta e. Nu sa stea ca tuta si sa nu ia nici o masura.
Pai dar nu sti? Ca proba eliminatorie e fizicul in atractie, deci nu e nimic nou sub soare. Iubire fara fizic mai putin exista la tinerete. Asta e natura umana, n-ai ce-i face.
Ca dupa aia conteaza si alte calitati, e asa, insa daca fizic nu e deloc, nici nu te mai int sa afli celelalte, si asta verifica in real sa vezi.
Ca destul la batranete sa stam neatractivi. Macar la tinerete sa avem grija de noi.
Unele-s chiar nesimtite! Cand erau singure sa vezi cum se inrgijeau ca sa fie placute, si dupa aia cand s-au maritat, se bazeza ca nu mai e nevoie sa arate bine ca sta prostu cu ea, e, nu e chiar asa.
Toate se ingrijeau inainte! Deci si ele stiu ca fizicu e cheia in primul rand.
Mama,nu vreau sa te contrazic dar pe alocuri gândesti atat de gresit.
Nici eu nu sunt adepta copiilor într-adevăr, ca nu ma pricep la ei, stau prost cu rabdarea, nici nu stiu daca o sa pot face dar totusi, nu ajungi in iad daca faci unul si nici nu ajungi muritor de foame in sant.Cheltui cu copilul cum se zice,ca ii iei un pampers sau un lapte, dar daca il educi cum trebuie nu te aduce in sapa de lemn, ba din contra.
Asta ca asta ca nah, nu pot sa dau eu sfaturi ne având copii la rândul meu.Dar sa zici de femei ca se îngrașă, uratesc si te ignora după ce te insori e aiurea rau.Adica tu alegi femeia aia, tu o iei după niște tipare, criteri ce iti convin si cu, care corelezi.Nu iei orce nebună slinoasa si bolnavă psihic.Iti iei o iubita cu capul pe umeri, pe placul tau fizic, ce sa te iubească si respecte.Plus ca e posibil si tu sa te schimbi la rândul tau, sau crezi ca rămâi pe veci slim, tanar si frumos? Aia nu poate sa zică la rândul ei ca ai facut burta, ca nu te ingrijesti, ca stai cu telecomanda in mana toata ziua sau la meci si o ignori? Crezi ca partea masculină nu are defecte?
Nu e aiurea rau, foarte multi barbati declara asta, chiar si un taximetrist mi-a zis ca a divortat, ca dupa ce a nascut nevasta, el era inexistent.
Si pe un forum am pus problema si unii barbati au zis "asa este"
Nu am zis ca toate fac asa, nu, insa foarte multe.
Si tot foarte multe se ingrasa caci au pofte, si asta se stie, intereseaza-te, multe femei vor aia, aia ailalta in sarcina.
Unele nu se ingrasa, depinde de dieta.
SI dupa ce se ingrasa multe Kg, e f greu de dat jos, multe neglijeaza si nu fac nimic pentru a slabi. Nu e vina barbatului, daca el se ingrijeste, ca daca si el e gras, n-are ce comenta.
Nu are dreptul sa-mi zica mie ca nu ma ingrijesc daca eu ma ingrijesc, arat bine, si-s okey.
Nu ramanem intotdeauna frumosi, insa la tinerete asta cont enorm de mult, astia suntem, ca ne convine ca nu.
Barbatu e f vizual, si cand nu mai atrage femeia, se duce la alta care se ingrijeste, si de aici probleme.
Si asa dupa 45 ani in colo ne uratim si ramanem asa pana la 90 ani, daca nici la tinerete nu ne ingrijim, ce facem? Cand putem f simplu sa facem asta daca vrem.
Foarte bine. Fa-ti vasectomie. Daca nu o faci, atunci iti asumi posibilitatea ca la un moment dat sa ai un copil sau mai multi. Nu te stresa de ce timpenii iti baga societatea pe git. Daca ai o relatie misto si e si jumatatea cealalta de aceeasi parere, go4it. Traiti-va viata, ca de urmasi se ocup indienii si chinezii. Ca peste vreo 2-300 de ani nu o sa mai existe romani - asta daca va mai exista rasa umana - who gives a fu*^?
Nu iti spun c aos a iri schimbi neapărat concepția, dar o data cu trecerea timpului nu ai de unde sa stii cum o sa gândesti.
Da, probabil din cauza presiuni părinților o sa începi să iti impui de al naibi cu se zice sa nu faci lucrurile alea, dar după ce iti faci o relație serioasă si iubesti, după ce muncesti si esti stabil financiar, dupa ce pleci de la ai tai si te maturizezi se prea poate sa gandesti diferit.Nu spun ca 100%, dar totusi.
Într-un fel e bine c anul vrei lucrurile astea acum. Oricum esti inca tanar si nu prea pe picioarele tale, asa ca ar fi o prostie sa te grăbești acum.
Ăștia care spun cu convingere ca "trebuie sa faci" ceva doar pentru ca asa cred ei ca e bine, ar trebui împușcați.
De câteva ori, sa fii sigur.
Daca nu vrei sa le spui să-și vadă de treaba lor, măcar ignora-i.
Aș vrea un copil pentru că un copil este cel mai minunat lucru care ți se poate întâmpla ca om.
Minunat până nu scapă de sub control pentru o fracțiune de secundă și devine o piază rea, citește comentariul pe care l-am lăsat legat de felul în care a ajuns fratele meu vitreg.
Depinde ce fel de copil!
Si nu e asta cel mai minunat lucru. Cel mai minunat lucru e sa te tina Dumnezeu sanatos!
De ce zici asta? Argumenteaza putin daca vrei. Sunt atatea chestii minunate pe lumea asta, sigur, si un copil poate, dar nu numa.
Dar daca-ti place sa-ti tipe in cap toata noaptea ani de zile, e ok, nu e problema, si vezi ca e asa minunat.
Si dupa aia pe la 15 ani te da afara din camera ca cica n-ai ce cauta acolo, daca nu-i mai dai, zice ca nu esti in stare sa iei ce au colegii lui, nu conteaza ca poti sau nu.
Bine, nu toti copiii sunt asa, dar foarte multi insa.
Nici noi nu am fost cuminți când am fost mici, un copil este greu de educat și controlat, părinții nu pot face minuni, mai ales dacă sunt nepregătiți.
A face un copil este mai mult decât "să-ți strige noaptea în cap", este o etapă firească a vieții, în care înveți lucruri noi și descoperi noi emoții și sentimente, iar acel copil rezonează cu tine.
Pai da, nici noi nu am fost cuminti dar parintii nostri au ales sa vrea copil, nu inseamna ca si eu sau altul trebuie sa vrem.
Daca zici tu ca inveti chestii noi si descoperi noi emotii, o fi pentru tine bine asta, asta e, te inteleg.
Eu vad altfel treaba.
A venit verisoara-mea cu cei 2 copii la mine, unu avea 8 ani, celalalt 4 ani jumate, abia asteptam sa plece, sareau de colo colo, aaaaoleu.
Au fost la mare si ea a zis "abia astept sa incep serviciu, asta nu a fost concediu".
Tu nu vezi ca acum cu pandemia multi parinti isi agreseaza copiii? A zis si la TV asta ca au crescut mult aceste cazuri, fie verbal, fie si fizic, cand iti sta mai mult pe cap, nu mai e asa bine. Bine, poate pentru tine o fi, nu stiu.
Dar a fost tot asa la verisoara "aaa, pai lume ce zice daca nu fac copil? UIte, ala are, ala are".
Nu a ales nimeni să vrea copil, înainte oamenii se protejau mai puțin, făceau mai mulți copii și erau fericiți. Pur și simplu e alegerea fiecăruia, dar în opinia mea fie că se dorește sau nu, un copil este binevenit oricând.
Atâta timp cât există și condiții de trai. Sunt sigur că, cu o situație financiară precară, ți-ai cam schimba părerea. Nu faci un copil pentru că n-ai ce face, îl faci atunci când știi că ești stabil dpdv financiar. Bucuria e pe moment, ca întotdeauna.
Ai gândire de copil, tipic. E cam aiurea sa zici situație bună când acum 200 de ani copii se bucurau dacă aveau căldură și lapte.
Nu susțin procrearea în condiții proaste sau abandonul, nu cred că sunt greu de înțeles.
Da, dar nu poti generaliza, nu pentru toti e binevenit, depinde de om, insa pentru multi, da, e binevenit.
Se protejau mai putin ca asta era interesul de sus, nu intamplator, ca altfel se facea educatie de mici in scoli, erau metode de protectie, si situatia nu mai statea asa, deci nu e asa la intamplare chestia asta.
Erau fericiti ca asa au invatat sa fie, li se baga in cap "aaa, daca nu faci un copil, nu faci o casa, etc, nu poti fi fericit".
Si in curand, o sa fie f nasol pe glob din cauza asta.
Ca pe aceleasi resurse si spatiu, sunt din ce in ce mai multi oameni.
Sa vezi apoi fericirea dracu`.
E binevenit oriunde, nu cred că există om care să respingă un copil, dacă are o viață normală. În ziua de azi oamenilor le este mai frică de viitor, de ziua de mâine, și de asta nu mai fac copii, dar noi nu suntem în controlul vieților noastre asa cum credem, și un copil niciodată nu va fi o cheltuială mare, este doar impresia greșită a noii generații.
De ce zici ca nu exista oameni care nu vor copii? Si pe care i-ar incurca? De ce generalizezi? Ca nu e deloc asa, sunt oameni care nu fac copii tocmai ca nu vor, ca daca era binevenit, faceau.
Am zis, e binevenit cum zici pentru multi care doresc asta, asta da.
Si societatea de fapt indirect acum incurajeaza la ce zic eu, prin traiul din ce in ce mai prost.
Normal că generalizez dacă mă refer la populație, nu la 2 3 inși care au probleme mentale, financiare, emoționale. Tu chiar nu poți înțeleg 2 propoziții? Un om Normal nu are de ce să nu vrea copil, pentru că este ceva foarte frumos. Nu știu de ce aveți aceste păreri negative legate de copii, dar cu siguranță sunt cauzate de instabilitatea psiho-emoțională.
Pai nu sunt 2-3 care nu vor copii, se zice ca in ziua de azi din ce in ce mai putini vor copii, chiar la nivel european, chiar s-a zis ca populatia e cam imbatranita in UE, si e o problema.
Prob financiare au majoritatea acum! Niv de trai pica peste tot in lume din cauza ca, capitalismul nu mai merge, si majoritatea o duc din ce in ce mai rau, asa ca aia e.
Pai sa vezi ce s-au scumpit toate in Germania, si sal si pensiile-s cam la fel ca acum 20 ani cam, tatal meu vitreg era pensionar din 2003 si avea aceiasi pensie si in 2015 desi preturile erau in sus de mult.
E frumos chestia cu copilu dar nu pentru toti.
E ca si cum imi zici mie ca a avea un calculator e ceva frumos. Depinde pentru cine!
E ca si cum ai zice ca rosia e buna, unii nu plac rosiile si pentru ei nu-s bune, sau dulciurile.
Ptr mine ciocolata e o minune, pentru tine abia intra ca e prea dulce de ex.
Vorbim de ființe umane, nu ciocolată, dacă tu nu înțelegi această noțiune îmi pare sincer rău.
Pai principiul e acelasi, ca e ciocolata, caine, pisica, om.
Unul vrea un caine unul nu vrea.
Unul vrea un copil, altul nu.
Tot dupa preferinte este in functie de sistemul de valori al acelui om, depinde cum vede el treaba, si nu toti vad la fel.
De aia au scazut nasterile si in UE, ca usor usor s-au mai desprins de moda ca neaparat sa ai un copil, aia ca n-au bani e putin vrajeala, ca aia care fac copii, se descurca binisor avand joburi medii.
Pai stiu din Germania cum erau unii, "vrem libertate, sa ne distram, etc, nu vrem obligatii", cam asa ziceau.
Ca si la prieteni, uite, avem aici un coleg de forum care nu are prieteni, nu vede nimic binevenit in asta.
Eu insa sunt invers, deci si la fiinte umane e cam la fel.
Ca si cupa mine e "un prieten bun e mereu binevenit", uite ca nu e chiar asa pentru toti.
Da, n-am cu cine să vorbesc, am trăncănit din gură(mă rog, din taste) singur și degeaba. Vezi poate dacă mai citești o dată răspunsurile mele vezi în alta perspectivă, poate.
Am citit f atent tot, insa nu am inteles de ce generalizezi, si nu ai explicat de ce faci asta.
E ca si cum zici ca toate locomotivele nu merg fara curent, daca nu explici si mecanismul ca sa inteleaga omul, e posibil sa nu inteleaga.
Ar trebui sa explici de ce zici ca pentru oricine un copil e binevenit. Adica de ce toti ar trebui sa vada chestia asta asa, si de ce nu se poate ca un copil sa nu fie binevenit.
Motivele, argumente.
Si asa, poate inteleg.
Ce argumente omule? Vorbim de un copil! Părinții tăi crezi că se gândeau ce dezavantaje și avantaje au dacă te fac pe tine? Tu nu cred că înțelegi cum funcționează viața.
Da, s-au gandit parintii mei, s-au gandit ca le placea sa aiba un copil, deci exact ce ziceam eu, faceau parte din cei ce doreau asta si pe care ii bucura asta.
Nu au facut oricum, i-am intrebat.
Nu s-au luat dupa moda si societate doar asa cum f multi fac, ca simt ca nu simt, ei fac copil ca sa fie in randul lumii, si dupa aia ori se poarta urat, ori nu stiu sa fie parinti, etc.
Colega mea de generala de ex (ce cunoesc eu inca una doua femei, dar cate ori mai fi asa), a gandit invers, tocmai ca nu i-a placut, nu simtea ca ii aduce bun sufleteste un copil, mai rau o incurca (dupa ce iti explica, era clar asta), asa ca n-a facut, e maritata si o duce f bine cu sotul ei de ani de zile, sta langa mine la 3 minute si stiu. A gasit unu care la fel, nu dorea copii.
Deci de aia am zis, poate sa-ti placa sau sa nu.
Deci dupa preferinte ca la orice.
Iar tu ar trebui sa-mi explici de ce neaparat trebuie sa ne placa la toti.
Da, vorbim de un copil cum zici tu, nu e nimic deosebit.
Eu mi-am argumentat parerea prin faptul ca nu este neaparat nevoie ca la toti sa le placa un copil, nu pe toti ii bucura, suntem oameni diferiti doar, asa cum arata de fapt si realitatea.
Dacă te uiți mai sus la unul din răspunsuri am spus că nu toți vor, unii nu sunt pregătiți financiar, emoțional, mental. Oamenii care nu sunt pregătiți acum, nu înseamnă că nu vor fi pregătiți mai târziu, sau mă rog, nu vor fi pregătiți niciodată. Chiar și cei nepregătiți acum, dacă sunt întrebați dacă ar vrea un copil, ar spune că da, după ce rezolvă "problemele" pe care le mai au. Deci ce-i așa greu de înțeles că 99% din populație ar vrea copil?
Eu am inteles, insa tu nu ai explicat de ce 99 % ar vrea copil, de ce trebuie sa vrea.
Care e rationamentul, daca nu indoctrinarea sociala.
Pai mie de mic mi se zicea "aaaa daca nu te insori, nu faci copil, nu esti fericit", si multi de aia vor, altfel n-ar prea vrea, de aia nici nu stiu sa se comporte ca parinti.
Si le intra in cap, iar la maturitate trebuie sa aplice ce li s-a zis.
Daca ai observat, parintii aia care chiar au dorit copilul, sunt f afectuosi, iubitori, stiu sa se poarte, in rest nu prea.
De aia ies milioane de copii cu traume psihologice.
Tot auzi "tata se ia de mine degeaba, gaseste motive...", etc din astea, si stiu si eu destule cazuri. Comportamente care denota clar ca acel copil n-a fost dorit.
Uite acum cu pandemia, ca multi parinti au si batut copii, s-a zis la TV ca au crescut agresiunile psihice si fizice asupra copiilor. Adica...a inceput sa-i cam incomodeze pe parinti cumva, sa ii irite.
Aia nu au vrut copilul cu adevarat.
Nu ne înțelegem, eu zic una, tu începi cu încă 10 subiecte diferite. Nu toți părinții știu să-și educe copii, asta nu înseamnă că nu șii iubesc, și ca nu și-au dorit. Nu are sens să continuăm, pentru că nu vei putea înțelege până nu o să simți și tu pe pielea ta.
Nu incep 10 subiecte, eu te-am intrebat concret si nu ai raspuns:
De ce e musai ca 99 % din oameni vor copii, de ce este asa? Argumenteaza-ti afirmatia, asa cum eu am facut cu afirmatia mea.
Ar trebui sa zici asa "vor 99 % copii pentru ca..., este asa pentru ca, e binevenit un copil pentru ca", nu doar ca e binevenit si atat.
Cu aia care iubesc copiii, nu e vb stiu sau nu sa ii educe, e vorba de comportament mai mult, se poarta frumos cu ei, se simte ca i-a dorit.
Ceilalti se poarta mai rece (cand iubesti copilul ala sincer nu ai cum sa fi rece), mai rautacios, sunt f stricti, gasesc motive sa ii faca prosti, incapabili, sa se ia de ei.
De cate ori n-am auzit "aaa uite ala ce note are, tu nu esti in stare., uite ala ce face, tu nu esti in stare".
Pe cand ala de a dorit copilu zice "ee lasa-i pe aia, esti f bine asa cum esti tu, nu conteaza ca are note mai mari".
Adica mai pe scurt, cand esti iubit cam cazi mereu in picioare cam orice cam faci (pana la o limita, asta clar), asa te prinzi de fapt cine iubeste sau nu prea.
Cand nu prea esti iubit, se gasesc motive sa fi atins in mod negativ.
Ca sa nu mai vb de cei ce agreseaza fizic.
A, vrei să-ți desenez... E binevenit un copil pentru că e frumos să dai viață, pentru că este rezultatul unei iubiri, pentru că acel copil va reflecta suma celor 2 persoane, pentru că viața e frumoasă, etc etc...
Acuma ai explicat, e okey.
Dar si asa, eu personal tot zic ca depinde, nu stiu daca pentru toti e frumos sa dea viata.
Ca viata e frumoasa, ai dreptate, dar asta n-are nici o treaba cu un copil neaparat.
Nu mereu copilul e rezultatul unei iubiri, de multe ori da, dar nu mereu.
Iar rezultatul iubirii in general e comportamentul frumos, atentia, intelegerea, comunicarea dintre parteneri.
Si hai sa-ti zic ceva, a dracu frumoasa e viata asta, hai sa o luam pe rand:
1 - Inveti la scoala de-ti vine rau, teme, alea alea, daca faci carte ca lumea, nu mai ai prea mult timp liber.
2 - dupa aia ai scapat de scoala te duci si muncesti pentru altul pana la batranete, pleci dimineata, vi seara mort de oboseala, intre timp ai si o relatie care de foarte multe ori nu prea merge dupa un timp. De multe ori nici nu-ti ajung banii ca lumea.
3 - cand iesi la pensie te iau bolile, iti cad dintii din gura, tot felul.
4 - e tare posibil sa mori apoi in chinuri cum se intampla la majoritatea.
Bucuriile-s putine in general.
Eu cred ca si din cauza asta n-as face un copil sa-l trec prin astea.
Dar na, asta e parerea mea subiectiva, nu generalizez.
De aia la nu stiu ce religie parca, parintii plang copilul la nastere, din cauza asta.
Sunt destui care nu vor copii din diverse motive. Unii considera ca e o lumea rea și trecătoare, alții ca nu au posibilități materiale, alții nu au găsit dragostea adevărată, alții sunt mulțumiți de viata lor și de libertatea lor, nu ești singurul ce gândește asa
Niciodata sa nu spui niciodata. De multe ori persoanele de 20-30 de ani nu isi doresc copii apoi pe la 35 sau mai tarziu se razgandesc. Pentru ca intr-un final te vei satura de aceeasi rutina si oricat de bogat ai fi simti ca mai vrei ceva in viata ta.
In viata totul trebuie sa aiba un echilibru ca sa fii fericit. Pentru ca exista si multi oameni carora le pare rau ca au facut copii prea devreme si nu au apucat sa-si construiasca o baza financiara inainte.
Eu zic sa salvezi intrebarea asta si cand o sa ai 35-40 de ani sa vezi daca s-a schimbat ceva.
Viata nu e facuta sa ai o singura dorinta toata viata, dorintele se schimba in fiecare etapa a vietii, e firesc
Macar iti traiesti viata linistit fara copil, gasesti pe cineva cu care sa te intelegi, sa cheltuiti banii pentru voi, etc.
Cand vine copilu, dupa cum am zis si dupa cum viata a aratat, se poate strica treaba urat de tot.
Daca si un psiholog a zis "copilu poate fi egal 60 % divort", e clar, ca se poate de multe ori generaliza treaba.
Sigur ca 50 % poate fi f bine, nu zic nu, sunt multe cupluri care-s f okey cu copil, dar si f multe nu.
Si cand vine de-ti sare in cap, iti tipa, etc etc, s-ar putea sa te saturi fff repede de rutina asta.
Si poti sa vrei multe altele, nu neaparat copil.
Eu am ajuns la 43 ani si nu vreau copii, nu le vad sensul, m-ar incurca, m-ar zapaci si de cap si de buzunar.
Am pastrat ideea de la 19 ani ca nu vreau.
Dar unii se razgandesc ca asa e in randul lumii, vad la altii si vor si ei asa automat.
E ca o moda.
Pai verisoara-mea asa a gandit "aaa pai colegele mele au copii, eu sa n-am?".
Complet de acord cu tine, sa faci un copil e un calvar, si sa te insori tot un calvar.
A trecut ceva vreme de atunci , asta cu virginitatea s-a ofilit de când aveam 16 ani.
Crezi ce vrei , doar am infirmat ceea ce ai spus mai devreme.
Totuși, vreau să înțeleg care-i legătura dintre ceea ce-am întrebat eu și ceea ce-ai răspuns tu inițial? Poți avea o viață sexuală intensă, neinplicând niciodată un "copil", nu degeaba avem prezervative, nu degeaba există pilule, nu degeaba există avortul medicamentos.
De ce nu l-ai crede ca s-a dus virginitatea pe la 16 ani?
Majoritatea adolescentilor nu mai sunt virgini la 16-17 ani mai ales baietii.
Care-s aia in ce sens?! Aia care ce sa faca? Ca nu fac legatura la ce te referi.
"Este viața mea, eu decid dacă vreau sau nu să las urmași, nu este decizia părinților mei că vor să devină bunici"
Tu ai zis-o. Deci nu înțeleg rostul acestei întrebări sau nevoii tale de validare din partea familiei. Nu știi ce vrei.
Mai citește odată întrebarea atunci.
Pentru a pastra continuitatea speciei, asta ar fi un motiv stiintific din punctul meu de vedere.
Ce-ar fi daca de la un punct niciun om barbat sau femeie nu ar mai vrea copii. La un moment dat am muri toti si ar ramane planeta goala, nu ar mai exista evolutie in nimic pentru ca nu mai exista fiinte care sa gandeasca spre evolutie.
Si daca ar ramane planeta goala ce? Asa cum miliarde de planete sunt goale bine mersi, asa poate fi si pamantul.
Si nu mai exista evolutie, si?
Si asa am distrus-o, deci i-ar fi mai bine planetei fara noi.
Sa inteleg ca ai ceva impotriva speciei umane?
Nu neaparat am ceva contra speciei, dar si daca ar dispare ce? Unde e problema?
Si ideea e sa fim si noi bine, sa am si eu confort, nu neaparat sa servesc specia si atat, in detrimentul meu.
De f multe ori partenerii se inteleg f bine inainte sa faca copii, sunt unu pentru altul, e liniste, bani mai multi, etc.
Poti sa te muti singur undeva daca vrei sa ai liniste, confort si sa stai tu singur, nu sa astepti sa se schimbe cei din jur dupa cum crezi tu ca ar fi bine.
Daca am fi fost cum spui tu prin secolele mult trecute am fi avut o istorie foarte scurta sau chiar inexistenta. N-ar mai fi existat notiunea de multime, de populatie, de natie.
Da, si daca exista notiunea de natie si altele ce s-a ales? Razboaie, bubuiala, saracie, suferinta, etc, cu cat suntem mai multi cu atata o sa fie mai rau, deci..chiar e indicat sa fie diversitate, unii sa vrea copii, altii sa nu vrea.
Pai nu sa se schimbe altii, e vb de partener, sa gasesti un partener care sa gandeasca la fel.
Si pana la urma daca nu se schimba si ceilalti putin, ne vom manca unii pe altii cand populatia va creste prea mult, sa te vad atunci ce faci.
Mai bine prevenim.
Ptr ca e o indoctrinare de fapt pana la urma.
Aia mari aveau interes in trecut sa aiba cat mai multe slugi si sa aiba soldati sa cucereasca alte tari, si de acolo moda cu copilul.
Si asta va duce la sange, saracie, razboaie, etc.
Mie mi-ar placea sa am un copil, dar nu mi-ar placea ca acel copil m-ar lega pe viata de tacsu. Deci sunt in dilema momentan.
Am un frate vitreg, n-am menționat despre acest lucru, dar am văzut cum a fost crescut de către maică-sa. Am observat multe lucruri la el, ceea ce e deprimant e comportamentul. Educația pe care a primit-o de peste tot, din ce-a auzit de la părinți (de la maică-sa, taică-meu, de la bunicii lui și de la alți colegi, copii, tovarăși de joacă) este de toată jena. Așa cum a fost crescut (fiind mic ești vulnerabil, tot ce asculți se sedimentează, creierașul copilului este ca un burete care absoarbe toate cunoștințele, fie ele bune, fie rele, el nu știe să discearnă ce este bine și ce nu). Acum, la vârsta de 12 ani
aproape, sfârșit de clasa a 5-a, știe să înjure, să te scuipe, să te jignească direct(chiar acum câteva zile, abia mă abțineam să-l ciondănesc, dar pentru faptul că totuși mi-e frate, chiar dacă nu e de sânge, l-am iertat din milă, așa cum o fac de obicei...), să-ți răspundă în față, să-și facă singur autoritate (nu are dreptul pentru că n-are dreptate în nicio privință, atâta timp cât eu îi vreau binele). Copilul acesta a crescut incontrolabil din punct de vedere psihic. Când crești un copil, îți asumi responsabilitatea de părinte și-i oferi cea mai bună educație, încerci să-l îndrumi doar spre bine, încerci să-l monitorizezi 24/24 până la o anumită vârstă, 13-14 ani, cât de bine se poate. Nu-l scapi din ochi nicio secundă, pentru că se îndobitocește, dovadă comportamentul de care dă dovadă. De asta, oarecum am teama de-a nu reuși a crește în siguranță un copil și de-al proteja, de-ai explica constant și continuu și de-al învăța să prevină, să distingă, să evite grupurile de oameni falși, să caute doar oamenii de încredere în viață, oameni cu bun simț, atât.
Dacă dai de un bărbat adevărat nu ar trebui să îți faci griji cum fac plângăcioșii ăștia pe aici căci dacă părinții lor gândeau la fel azi nu mai existau.
Aşa păţesc şi eu cu rudele.Dar de ani de zile.Şi stai, că pe mine încă de pe la 10-12 ani au început să mă footă la icre.Şi asta de fiecare dată când e o reuniune de familie.Cred că nu a existat până acum vreo ocazie în care să scap. Întotdeauna mi-era groază de întâlnirile astea pentru că ştiam ce mă aşteaptă.Şi mereu, dar mereu era vorba despre aceleaşi două subiecte: măritiş şi copii.Şi nu erau doar un comentariu sau două aruncate aşa scurt, ajungea să fie o discuţie în toată regula.De ceva vreme s-au mai potolit pentru că mă enervez şi mă schimb imediat la faţă, iar apoi nu mai au curajul să continue.
Cu părinţii am noroc pentru că nu insistă pe subiectele astea.Îmi mai zic doar "lasă că vezi tu peste vreo 10 ani", dar de bunică-mea nu scap nicicum.Ne-am şi certat urât de câteva ori din cauza asta, cel mai mult aproape un an nu ne-am mai vorbit.Eu mă irit foarte repede atunci când mi se pomeneşte de căsătorie şi plozi.Am rămas cu traume de la discuţiile alea interminabile de pe vremea când eu încă mă căţăram prin copaci şi mă jucam cu păpuşile, dar ăştia ţineau morţiş să-mi facă capul mare fix cu ultimele lucruri la care îmi stătea mie capul atunci.
Mai am noroc şi cu iubitul meu care e pe aceeaşi lungime de undă cu mine.Nici el nu vrea căsătorie sau copii din exact aceleaşi motive.
De obligat nu poate să te oblige nimeni să te însori şi să faci copii.Că n-o să mai scapi de gura familiei, asta e partea a doua.Nu-i băga în seamă sau stai şi tu încruntat ca mine atunci când vor să deschidă iar subiectul şi poate-poate se simt şi renunţă.
Unii pur şi simplu nu vor să accepte că nu toţi oamenii de pe lumea asta sunt făcuţi să devină părinţi şi că nu toţi ajung să se simtă împliniţi dacă au aceleaşi lucruri.De aia şi sunt atâţia părinţi care n-ar trebui să fie părinţi. Unii, mai ales bătrânii, au rămas blocaţi în trecut şi sunt fixaţi pe "aşa e normal, aşa trebuie".Pe ăştia nu mai ai cum să-i schimbi.Aşa mor.
Mai sunt şi frustraţii ăia care şi-au ratat viaţa din cauză că s-au căsătorit şi au făcut copii prea devreme şi acum încearcă să-i convingă şi pe alţii să facă la fel. Ăştia mi se par cei mai scârboşi.M-am lovit şi de ei.
Dincolo de asigurarea ca va avea cine sa iti poarte de grija la batranete, sa ai un urmas (sau poate chiar mai multi) e un mare motiv de mandrie. Iar lumea te va privi altfel, cu mai mult respect.
Tu de ce nu ti-ai dori unul?
Alegerea ta, nu-ți poate impune nimeni nimic, chiar tu o zici.
Copii aduc bucurie. Toți bătrânii pe care i-am văzut și n-au avut copii erau nebuni, paranoici și vorbeau extrem de mult fără rost.
Că mare avere te costă căsătoria )
Baftă! Să-ți menții decizia!
Ia mai citește odată întrebarea și comentul pe care i l-am lăsat lui @Gusticel, îl găsești chiar la prima pagină.
Nu, merci, mi-a ajuns o dată. Lecturează tu cât dorești, până îți găsești liniștea.
Ți-ar plăcea să vezi cum copilul tău scapă de sub control, iar la 15-16 ani, adolescent fiind, să-și bată joc de tine, să-ți răspundă, cum am situația în familie, cu fratele meu vitreg, dacă ai citit măcar comentariul. Uite cum l-au crescut, doar pentru faptul că l-au lăsat nesupravegheat a devenit impertinent, agresiv în comportament. Nu sunt violent, nu am fost niciodată, încerc să evaluez situația cu calm, să raționalizez cât de mult pot, dar când nu se poate, când nu există altă posibilitate, îl articulez de o să-și aducă aminte toată viața. Nu există să-ți umilești familia, fratele(vitreg fiindu-i), tatăl sau pe mama, niciodată.
Eu cred că ai fi foarte mândru să-i fi alături copilului tău, sunt curios ce-ar spune alții despre tine, ca părinte, ce educația a deprins el de la tine, de la cei din jur? Chiar și pentru fracțiunea aia de secundă în care a rămas singur și a auzit "perla" de la alții, a transmis-o mai departe, acasă, ție, ca părinte...
Am crescut alături de bunici, am fost singur, m-am autoeducat singur(că tot s-a menționat de autoeducație), am învățat să învăț și să iau singur tot ce consider eu că e bine pentru mine și pentru ai mei.
De exemplu, de aceea "ei" se căsătoresc, toate bune și frumoase, fac un copil, apoi o ceartă aprigă are loc și divorțează. De cele mai multe ori, în cele mai comune situații se întâmplă asta, pentru că prin asta am trecut (în familie). Te căsătorești ca să divorțezi mai târziu? 
))))).
Bad move as always. Vă lăsați prostiți de parcă vă credeți sortiți unul altuia, de fapt, mai devreme sau mai târziu, tot o să fie un final. Nu suntem într-o poveste de basm, unde el și ea se căsătoresc și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. Realitatea este alta și este de 100 de ori mai dură. Ea își ia catrafusele și pleacă, ia copilul, tu prost fiind, rămâi singur? Care e câștigul? Ea a plecat alături de copil, te și poate da in judecată pentru că are dreptul să o facă.
De-ai avea măcar habar prin ce certuri zdravene au trecut ai mei, de câte ori nu și-a luat catrafusele și s-a reîntors după juma' de an din nefericire.
Rar, dar rar mi-a fost dat să văd un cuplu căsătorit, fericit, de nedespărțit, cu copii, ducând o viață liniștită (să văd visul american, dacă știi măcar ce înseamnă).
Din păcate, totul ține de educație. Mă pricep la copii, am studiat psihologia copilului, învăț și analizez constant situațiile în care sunt pusă. Cu violența nu sunt de acord. Un copil are nevoie de îndrumare, iar dacă e lăsat să se autoeduce mai degrabă e posibil să deprindă idei greșite plus că internetul este plin de așa ceva și e cel mai accesibil.
Primii 6 ani sunt decisivi, greu mai schimbi o persoană după ce și-a format deja o mentalitate greșită. Crede-mă că îmi crește inima în mine când văd copiii cu care am stat de când erau bebeluși. Sunt lăudați și apreciați exact pentru ce m-am străduit eu să le insuflu.
Nici la mine n-a fost pace, am fost o pernă pentru ai mei. Însă, eu până acum a vorbit exclusiv de copii.
Părinții "toarnă" "fundația" pe care copilul când va crește se va ridica.Cei 7 ani de acasă sunt baza în dezvoltarea copilului.Copilul la vârsta maturității indiferent de educația primită este posibil să ajungă să își facă un rost în viață, asta însemnând un loc de muncă, întemeierea unei familii și să aibă proprii copii.Sau este posibil să ajungă un vagabond.Totul ține de nivelul mental al copilului, de felul cum pricepe și percepe ce se întâmplă în jurul lui, nu anturajul te duce la pierzanie ci tu însuți fiindcă nu ești stăpân pe viața ta și ale tale decizii și astfel ajungi să fi condus de alții.Fratele tău deși e greu să se schimbe, însă nu este imposibil.Iar ca el să se schimbe continuă tu să îi fi exemplu.Dar nici tu nu ești hotărât în ceea ce privește viața ta, căci dacă tu ai luat decizia de a nu te însura și nu îți dorești copii nu trebuia să faci cunoscută nouă dorința ta.Ori prin faptul că ți-ai expus această dorință tu de fapt cauți să ți se confirme sau infirme că decizia luată e sau nu bună.Nu ești nici tu stăpân pe viața ta atâta timp cât pui întrebări sau faci afirmații care țin strict de viața ta personală și pe care dacă nu le regreți nu ar trebui dezvăluite nimănui decât partenerei dacă în viitor vei vrea să îți întemeiezi o familie.
Nu te casatoresti ca "sa fii in rand cu lumea", si nici nu faci copii ca sa se cade, asa scrie la biblie, asa a zis jesuscristsuperstar, si nici nu te apuci ca un imbecil sa repeti viata parintilor tai.
Noi ne-am dorit copii, am avut 5(cinci), desi suntem amandoi oameni cu facultate(psihologi), dar ne-am dorit sincer asa ceva, am mai infiat inca doi cand ne-a permis bugetul, si totul e cum ne-am dorit.
Tragic e ca foarte multi baieti se casatoresc de tineri, crezand in mod naiv ca vor avea parte de sex gratis din partea sotiei, si apoi constata ca au parte de un numar pe saptamana, zece minute in pozitia misionarului, si ingroasa numarul celor care apeleaza la servicii platite.iar ele spera ca vor primi afectiune, caldura sufleteasca, sprijin material, si primesc certuri si reprosuri, ba chiar violente. Casatoriile aranjate de parinti sunt un esec garantat.
N-am citit tot xD dar eu spun asa:
Asta e o chestie de pe vremea comunistă, unele familii aveau si peste 10... De ce?
Ca atunci avea lumea campuri si n-avea cine sa le munceasca!
Si in principiu, de rude si vecini care te tampeau la cap pe vremea aia! Erai de rasu satului daca nu aveai familie!
Da, unii au si chestia cu mostenitori si sa duca numele mai departe!
Fiecare face ce vrea si daca cineva nu-i multumit de cum ne traim noi viata, sa ne pupe acolo unde nu bate soarele!
Este dorinta ta daca iti doresti un copil sau nu, o familie sau nu, acum ai 20 de ani,asa gandeam si eu la acea varsta,dar cu timpul te vei indragosti si iti vei dori si un copil. Pacat ca ti s-a impus,asa sunt unii parinti,ce sa le faci, isi doresc sa aiba un nepot cat mai curand sa aiba grija de el, sa petreaca cu el poate timpul care nu au reusit sa il petreaca cu tine. Nu imi fac griji, in foarte putine din cazuri oamenii nu isi doresc absolut niciodata o fiinta pe care sa o iubeasca neconditionat.Ca doar dragostea dintre copii si parinti e pura. Sfatul meu e sa le explici paintilor ca momentan nu simti, dar cu timpul cine stie, asa macar le dai o speranta.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
