Iar in realitate i sa fim niste fripturisti grasi si chei care-si duc viata bolnavi de pe azi pe maine si vremea in care mergeam la scaldat in nu stiu ce rau ca erau nu stiu ce tipe pe acolo se duc.Imi place modul tau de exprimare.
Citind intrebarea ta mi-am adus si eu aminte de momentele mele(era inevitabil).Am avut o copilarie scurta dar placuta.Mi'aduc aminte ca nu ne era asa frica sa iesim si sa stam pana tarziu afara.Mi'aduc aminte ca aveam incredere sa mancam "ciresele cu tot cu viermi"(cum zici tu), dar azi mai e cineva asa? Toate jocurile din copilarie, de la cele simple(gen jucatul in nisip) pana la tara tara vrem ostas, de'a v'ati ascunseala si glumele banale care ni se pareau interesante.In ziua de azi rar am vazut copii sa stie sa se joace.Eu de dimineata pana seara eram afara si alergam si ma jucam cat era ziua de lunga.La gramada cu baietii si cu fetele.Cand mai cresteam(8-9 ani) si fetele incepusera cu papusi mie nu imi placeau si ma jucam numai cu masinute.Si ce masinute erau atunci.O tablitza de 2 lei.Azi vezi numai modele sofisticate.Mi'aduc aminte si cand eram la tara si ne aduam la gramada imparteam o paine in bucati si fugeam cu ea iar la joaca. Pana si la scoala era frumos.Din pacate cand am mai crescut(14 ani) eu a trebuit sa imi las copilaria si sa muncesc.Dar nu regret.A fost o schimbare drastica de la copilul care se juca toata ziua, la copilul matur si responsabil.A fost o schimbare care mi-a conturat caracterul.In ziua de azi, merg la servici si vad in metrou sau pe strada fete de 14-15 ani vorbesc numai de sex, telefoane si bani.Numai sunt aceleasi vremuri.Macar noi le'am trait bine.Am ramas cu amintiri frumoase.Din cand in cand pe fiecare ne mai apuca nostalgia si ne reamintim momentele frumoase in care traiam fara griji si eram niste COPII.Noi stiam sa fim copii.Dar asta e.Lumea(cica) evolueaza.Din pacate in rau.Eu m-am maturizat intalnind greul vietii, dar copii din ziua de azi fac alti copii cand ei au abia 12 ani.Nu ii putem schimba.Fiecare isi creste viata in functie de mediul in care a crescut si in functie de judecata fiecaruia. Oricum ar fi viata cuiva important e sa invete sa o traiasca.
Chiar iti multumesc ca m'ai facut sa ma gandesc din nou la copilarie.Tocmai mi'ai pus un zambet pe fata.
Ms pentru rasp si anonimului si lui NoChanceForUs
@Bunny generatia noastra a suferit din plin democratia post-comunista, a trebuit sa ne maturizam, chiar ca ma apuca nostalgia cand ma gandesc si de asta vroiam sa o impartasesc cu cineva... apropo nu stiu daca mai tii minte cate mii de semne false aveam la Kems)
Leon, ce amintiri mi-ai trezit!
Eu fac parte din generatia aceea si imi aduc aminte cu drag de perioada aia.
Tin minte cum ieseam cu vecinele si ne jucam cu papusile Barbie pe, betonul din fata blocului, furam toate paturile de prin casa si ne faceam cort, ba mai mult faceam si mancare in cort, ca odata am dat foc paturilor din atata devotament pentru casa noastra .
Tin minte cum mancam 10 inghetate pe zi de vanilie, dar gustul era inconfundabil. N-am mai mancat niciodata inghetata cu gustul ala.
Sau ciocolatile alea kiss kiss cu crema de capsuni si banane. Ce as mai vrea sa mananc o data.
Sau mere invelite in zahar, plin de colorant rosu si cocosei de zahar de la rromi ce vindeau pe marginea drumului
Sau bara din fata blocului, pe care ne dadeam mari gimnaste. Atatea scheme stiam sa fac pe bara aia. Toata ziua ma hataiam pe ea.
Sau cand prindeam soareci in cursa, in casa. Pe vremea aia erau soareci la ordinea zilei prin camara! Si ce mai plangeam cand era prins in cursa!
Sau posetele furate din casa de la mama, pe care le umpleam de frunze si ziceam ca sunt bani. Puteam cumpara orice in mintea noastra
Sau jocul cu sticla. Am pupat la baieti in copilarie din cauza jocului ala.
Frumoase amintiri, frumoasa copilarie.
Prima data cand a aparut Mario, a fost ceva divin pentru noi atunci.
Jucam Mario de nebuna!
A fost o generatie superba a noastra. Nu erau calculatoare! Tv`ul si Sailor Moon erau in principal. Apoi au aparut nu stiu ce desene cu Dinozauri, a carui nume nu mi-l amintesc. Pierdeam o dimineata intreaga la desene. Si Tom si Jerry - care acum pentru generatia aceasta par expirate.
Si cartile cu povesti : Scufita Rosie, Ursul pacalit de vulpe.
Cand a aparut Bambi era deja alta viata. Sau Frumoasa si Bestia.
Am citit toate cartile de povesti. Tin minte ca aveam o prietena careia parintii ii aduceam nu stiu de pe unde carti de povesti cartonate, cu desene, de f buna calitate si imi imprumuta carti, pana i le-am citit pe toate.
Frumoase vremuri, frumoase amintiri
Erau frumoase si desenele animate, stiu ca pe la 5 ani asteptam sa se termine politica pe TVR2 ca sa inceapa nu stiu ce desen animat.Sau diapozitivele cu turtita fermecata...ce clipuri video de pe youtube aduse pe laptop la scoala?
E foarte frumoasa postarea ta, mi-am adus aminte cu placere de primul oracol pe care il mai am si acum (uau!). De inghetata la cornet pe care o cumparam numai in zilele in care era un anumit vanzator, cel care rasucea cornetul de trei si nu de doua ori. De acadelele Topi Top, gumele Turbo si Cin-Cin. De concurenta care era intre noi, fetele, cand ieseam sa ne jucam cu papusile.De Vulpita si Pufulet pe care le "moseam" toti, ori de cate ori le "iubea" pasional Ursulet ( e vb de catei), de prima lesa pe care i-am cumparat-o, punand toti bani. De fusta de blugi pe care ar fi trebui sa scrie "Lambada", dar scria pe toate invariabil "Lambana" sau "Landaba" si pantofii de lac cu botul patrat, care se asortau de minune, de tricourile YES/NO. De Orlando, cel cu care ieseam la plimbare cu bicicletele Pegas, ca radeau toti copii de noi si mie imi venea sa intru in pamant de rusine.De colectiile de pietre si cioburi, facute pe o bucata de pamant pe care o curatam. De fratele lui Liviu si de Bogdan de la 7, care ne taiau elasticul cand ne prindeau.
@Styx, "Tang" se numea sucul ala, hahahahaha, mi-aduc si eu aminte de el.
Buna
Si eu am prins o parte din vremurile astea, si da, imi e dor si mie de ele.Dar uite ca o data cu timpul m-am schimbat si eu, m-am adaptat "virtualitatii".din pacate.
Cel putin ramanem cu amintiri frumoase, pe care copii din ziua de azi nu le pot intelege.
Se pare ca generatia de azi transforma copiii in roboti.
Pacat.
Pa pa.
Leon trebuie sa-ti spun ca mi-am adus aminte de cand eram copil si chiar ma simt mai bine(aveam o stare mai...). Ai dreptate in tot ce spui si eu ma uit la copiii astia de azi care nu stiu sa lege 2 vb fata-n fata, dar pe mess nu-i intrece nimeni. Ai mare dreptate cu ce spui, eu sunt nascut in '87 si am avut o copilarie fericita, pana la un pct, dar oricum am fost mult mai copii decat cei de azi. Peace
Hei.Am incercat de vreo 2 ori sa iti trimit mesaj inapoi dar nu sunt sigura daca le'ai primit Mie nu mi-a aparut la mesaje trimise.
@Nyx. mersi scapasem cateva aspecte, mai ales alea cu fustele de blug, desi eu din perspectiva voastra a fetelor nu imi aduc aminte prea multe.
Bună! Foarte frumoasă postarea ta.Ce pot să spun; din punctul meu de vedere copilăria este singurul paradis pierdut! Ceea ce ai scris tu aici mi-a adus aminte de o melodie.
Leasa Dragos - Diferente
http://www.youtube.com/watch?v=VXnhOiin06M&feature=related
Audiţie plăcută.
O seară de vis!
Eu nu am prins deloc vremurile astea! sunt nascuta in 1998, dar par frumoase! oricum lumea trebuie sa evolueze! nu e mai bine ca acum ne ducem la piscina nu in rau, si cand vrem sa luam ceva nu mai mergem la vecina peste gard sa strigam:Hei tato! da si mie niste malai! ci mergem la magazin sa cumparam! chiar daca sau invaentat si niste lucruri rele sunt si unele foarte folositoare! cum ar fi becul! sau soba! caloriferele, ciocolata etc.regret sa spun dar mie imi place asa cum e acum si cred ca si voua! cred ca numai amintirile sunt placute!
Îţi spun eu că toate generaţiile îşi apreciază copilăria, şi o văd pe a loc ca cea mai frumoasă, pentru că alta nu au cunoscut.
Nu înseamnă că dacă avem şi tehnologie şi alte chestii noi n-am ieşit pe afară şi nu ne-am jucat, şi nu ne-am urcat în copaci, şi nu ne-am bătut, n-am jucat basket sau fotbal sau volley, nici că n-am ştiut să fim copii.
Toţi prietenii mei încă fac toate astea, şi încă ne adunăm cu drag în spatele blocului la o scunsa, şi încă ne urcăm în copaci după cireşe şi corcoduşe.
Nu ne băgaţi pe toţi în aceeaşi oală. Nu toţi suntem obsedaţi de virtual şi de telefoane şi net, şi nu toţi suntem furaţi de asta.
Poate ca ai dreptate, am fost de curand la tara dupa ani de absenta, am vazut aceeasi bucurie simpla in ochii copiilor de pe meleagurile noastre.
Eu ma refeream la un nivel de civilizatie, si nu ma refeream la generatia ta. m-a cam luat nostalgia cand am postat intrebarea si faceam analogie cu generatiile de copii de acum. Asta pana am revazut anul acesta ce este copilaria, asa cum o descriai si tu. ce-a mai frumoasa perioada din viata.
Te salut cu drag mersi pentru raspuns