Deci...Am 15 ani si copilatia mea nu a fost una prea frumoasa multe certuri intre parinti. Provin dintr.o familie de gunoi si la scoala mereu am fost aia ignorata.Nu aveam bani si posibilitatile pe care le aveau altii, mereu am fost motivul de batjocora pentru cei din jurul meu.Totul sa inrautatit cand mama mea a decis sa plece la munca in alta tara atunci am simtit cum e sa fii singur si sa fii nevoit sa faci totul de unul singur. Timpul a trecut mereu mi.am dorit sa termin scoala si sa merg la liceu unde urma sa locuiesc la bunica. Timpul a trecut am ajuns sa fiu la liceu, dsr sunt foarte timida si rusinoasa aproape termin anul si inca exista colegi cu care nu am schimbat nici macar 2 vorbe,simt ca sunt o povara pentru toti din jurul meu,am tiroida autoimuna,si plang aproape zilnic si ma simt inutila, cu bunica nu e asa roz situatia ea ma cam uraste dar ma tolereaza pentru mama, sunt grasa din cauza tiroidei.Tot ce s-a intamplat in trecut e dureros si am fost ranita enorm de mul, cea mai mare parte din ranii sunt din cauza familiei si trecutului.Mereu cand plang incepe sa ma doara stomacul,nu am prieteni, am 2, 3 colegi cu care mai vorbesc,acum nimeni nu stie nimic despre cum ma simt eu si despre trecutul meu, mereu ascund ceea ce simt, dar nu mai rezist...Ce sa fac?
E timpul să-ti întorci privirile spre Tatăl nostru ceresc, singurul care ne iubește mai mult decât orice om de pe pământ. Si este de datoria oricărui om să facă lucrul acesta, chiar și dacă ar avea o mulțime de prieteni.
Educația aceasta -de a-L cunoaște pe Dumnezeu- este adevărata educatie pe care părinții sunt obligați să le-o ofere copiilor lor. Dar părinții nu doar că nu ne-au vorbit despre dragostea lui Dumnezeu, dar nici dragostea firească, naturală nu au oferit-o copiilor lor. In plus de asta mai există și certuri in asa-zisă familie. Căci până si puii animalelor se bucură de mai multă dragoste din partea celor ce i-au adus la viață. Dar multi oameni trăiesc mai rău decât animalele.
Cu toate aceste lucruri Dumnezeu veghează asupra noastră; si fiecare suferința, fiecare suspin al unui suflet creat de El nu este trecut cu vederea.
Este timpul să cunosti pe Dumnezeu; să inveti să te increzi în El după ce L-ai cunoscut. Este timpul să înveți că noi nu suntem singuri, si că pe drumul vieții putem să mergem la pas cu Tatăl nostru ceresc. Este dorința Lui aceasta, este privilegiul nostru și bucuria noastră, si nu trebuie să ne lipsim singuri de această binecuvântare. Dumnezeu nu ne-a făcut si apoi ne-a zis "De-acum descurcați-vă singuri." Nu, in nici un caz. Si nici măcar părinții noștri nu ne-au adus la viață; Dumnezeu ne-a adus la viață prin ei și prin angajamentul lor că isi vor iubi copii pe care i-a dat Dumnezeu, si vor da dovadă de lucrul acesta. Dumnezeu urăște un angajament care nu este respectat, iar părinții tăi se fac vinovați de încălcarea lui.
Acum nu mai privi la tine si la situația ta. In cămăruța ta, in singurătate, in cuvintele tale, in gândul tău sau cu voce tare poti sta de vorbă cu Dumnezeu si să-I spui tot ce ai pe suflet. Crede că te-a ascultat, căci El știe tot ce este în inima noastră. Nu mai ezita; pe genunchi înaintea Lui ne vom găsi nu doar pacea și liniștea sufletului, ci și binecuvântările materiale de care știe că avem nevoie. Dacă are in grijă chiar si vrăbiile, cu cât mai mult va purta grija ființelor create după chipul și asemănarea Sa. Dumnezeu nu dorește să luptăm si să trăim singuri în viața aceasta. El vrea să ne invete -chiar și pe aceia care nu se încred în El- că El este sursa tuturor binecuvântărilor, si nu doar al efortului omenesc.
Unii oameni aleg să lupte singuri cu viata, de parcă lupta aceasta ar fi a lor; dar dacă alegem sa luptam cu Dumnezeu si pentru El, atunci viața va fi frumoasă iar la final vom primi o răsplată. Citirea a unui capitol din Biblie în fiecare zi, te va ajuta să te increzi în Dumnezeu si în promisiunile Sale prin care ne spune: "Nu vă voi lăsa, nici nu vă voi părăsi."
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Hei...si eu am fost in aceeasi situatie, omul care trebuia sa-mi fie `tata`, mi-a stricat toata copilaria.Imi pare rau prin ce ai trecut.Esti mai timida si mai rusinoasa din cauza faptului ca n-ai avut parte de afectiunea necesara,de o dezvoltare intr-un mediu prielnic, incearca sa gandesti pozitiv si sa socializezi. Vorbeste cu psihologul scolar, explica-i toate ofurile tale si cere-i sfaturi.Te v-a ajuta foarte mult, plus ca (,) consultatia este gratuita si confidentiala, vei vedea ca o sa fii mult mai bine.Nu le povesti colegilor problemele tale, in caz de cearta sigur se vor lega de tine si de problemele tale.Atunci cand iti vine sa plangi, fa-o
Răspunde
Începe să citești Cartea. Nu există viață fără Pâine.
„Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați!" (Matei 5:4)
„Ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!" (Apocalipsa 1:3)
„El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut." (Apocalipsa 21:4)
Vezi asta, te rog: https://youtu.be/ljZTAPRu1H4
Deschide-ți ochii la nevoile celor din jur. Vei găsi că sunt mulți pe care poți să-i ajuți. Legea slujirii e singurul fel în care putem funcționa. Dacă păstrezi totul pentru tine devii ca o apă stătătoare, dacă lași să curgă mai departe ce primești, vei fi și te vei simți binecuvântată.
„Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura." (Ioan 7:38)
Ia problemele una cate una. Incepe, de exemplu, cu problema medicala (cu tiroida). Mergi la medic si urmeaza sfatul pe care ti-l da. Incearca sa imbunatatesti relatia cu bunica. Nu e bine sa locuiesti cu cineva care te uraste. Poate sa o ajuti ceva mai mult la treaba. Vezi ca sentimentele se cam transmit. Poate ca tu esti cea care nu o agreezi, iar ea, simtind asta, sa reactioneze la fel. Daca ai o atmosfera buna in casa, asta inseamna mult, iti da mai multa putere sa infrunti problemele de afara. Trebuie sa vezi mai intai partea buna a oamenilor, sa ii pretuiesti pentru ce au ei bun. Ofera dragoste si ti se va raspunde cu dragoste. Am vazut si cum te-ai exprimat despre propria familie (de gunoi). Nu e bine sa te axezi pe o atitudine negativa. O sa ajungi sa ii urasti sau sa-i dispretuiesti pe toti oamenii. Si unde ajungi in felul asta? Fa un macaz, o schimbare de atitudine si sa vezi cum o sa inceapa soarele sa rasara si pe strada ta. Tine legatura si cu tatal tau, asa cum e el. O atitudine pozitiva este necesara si la scoala. Nu-i privi neaparat critic pe colegi, ci mai degraba apreciaza ce e bun la ei. Zambeste, fii prietenoasa. Hai ca intelegi tu ce vreau sa spun, nu vreau sa scriu un roman acum. 
Smile!
Nu sunt intru totul de acord cu tine, dar macar nu ai dat-o in halucinatii ca cei de mai sus cu tatal ceresc si cartea cartilor... De acord ca trebuie URGENT mers la medic si facut ceva cu tiroida aia, se poate sfirsi chiar urit de tot daca nu ai grija de ea. In rest, daca bunica-sa o uraste, slabe sanse sa o schimbe. Nu a descris exact ce si cum, dar gindeste-te ca pe astia batrini aproape zero sanse sa ii convingi sa nu mai voteze cu ciuma rosie - si asta cu argumente, dovezi, logica - dar sa ii schimbi convingerea cuiva care te uraste si "stie mai bine" iar tu esti adolescent? E o situatie prin care trebuie sa treaca, din pacate, sa suporte si sa nu incerce sa o schimbe. Acum trebuie investita energie in sanatate si scoala.
P.S. Ioana, draga, nu e o tragedie sa fii "oaia neagra" in liceu. Tu vezi-ti de treaba ta, invata cit mai bine cu putinta, fa-ti timp si de voluntariat/activitati extra educative, pentru viitor. Am terminat liceul de ceva vreme si pot sa iti zic ca majoritatea "oilor negre" au ajuns cu mult mai bine decat aia care erau miss/mr popularity. Viitorul suna bine, totul e sa iti faci curaj sa cinti!
Hmmmm...
Cred ca esti deja destul de mare sa poti decide ce e bine si ce e rau in viata.
Pana acum ai experimentat o parte mai grea, dovada fiind si ce ai scris. De acum ai constientizat problema si poti incepe sa-ti intorci viata, spre tot mai bine. Vorba aceea: cand esti cazuta intr-o rapa, de acolo drumul este spre urcare!
"nimeni nu stie nimic despre cum ma simt eu si despre trecutul meu"
De acum ai toate sansele sa-ti schimbi in mai bine viata!
Ce trebuie sa faci? Sa apelezi la cei din jurul tau pentru indrumare si sa te folosesti de ajutorul /sfaturile primite.
In primul rand, DISCUTA problema ta cu persoanele din jurul tau: bunica, dirigintele clasei, profesorii in care ai mai mare incredere! La o adica poti contacta si un psiholog specializat, pentru discutii. Te vor putea ajuta foarte mult, in primul rand la estimarea ta de sine!
In al doilea rand, Fa-ti un program personal pentru viitor.
INDIFERENT ce spun "binevoitorii" de colegi, tu mergi inainte pe drumul tau!
Sigur ai o pasiune (hobby), cu ce-ti place sa te ocupi. Poti merge tot in aceeasi directie cu invatatul si sa devii foarte buna specialista intr-un domeniu apropiat. Daca pui accentul pe materiile necesare si inveti /studiezi mai mult, poti deveni cine vrei! Trebuie doar sa-ti pui stafeta cat mai sus.
Gandeste-te, ce vrei sa ajungi cand vei fi mare? Nu banii conteaza, ci dorinta si vointa ta sa te AFIRMI chiar in fata ta, sa poti fi MANDRA de ce realizezi!
Pentru asta trebuie sa faci un lucru: pe o coala de hartie iti faci o tabela cu doua coloane.
In stanga scrii tot ce te deranjeaza, iar in dreapta scrii solutiile ce le consideri posibile si persoanele care te pot ajuta. Cand o problema s-a rezolvat, o tai de pe lista.
Vei fi mirata, cat de mult te poate ajuta aceasta metoda. Vei constata ca, problemele mici vor disparea mai repede, iar cele "mari" nici nu sunt chiar asa de mari, mai ales ca sunt multi alti care au rezolvat asemenea problema.
Asa e viata, trebuie sa lupti, sa dovedesti pentru a deveni "cineva", persoana apreciata.
Tu doar ai inceput aceasta lupta mai tanara decat altii, dar tocmai aceasta va fi argumentul tau de forta: experienta si vointa!
Draga Ioana,
Inteleg prin ce treci si stiu si ca sfaturile date dinafara nu sunt intotdeauna aplicabile (daca pot fi).
As incepe totusi cu lucurile mai simple din povestea ta.
Esti descurajata, trista datorita trecutului tau si chiar situatiei tale din prezent. Batalia pe care trebuie sa dai ar fi: 1) sa uiti partile neplacute ale trecutului. Au fost vazute prin ochii unui copil (cu mai multa gravitate uneori) si trecutul, oricit de neplacut ar fi el, nu are putere sa te ajnga in prezent. Deci nu merita sa te gindesti tot timpul la el pentru actiunile tale din prezent.
2). Evalueaza-ti situatia actuala in mod realist, fara exagerari. Pesimismul iti dauneaza in primul rind tie. De exemplu:
"sunt o povara pentru toti din jurul meu", "ma simt inutila" etc
Exagerare! Cine i-a cerut vreodata unui adolescent sa fie "util"? Esti la fel de "inutila" si "povara" ca toti ceilalti de varsta ta. In plus, tu totusi esti un erou, si nu o povara, pentru ca lupti cu viata in lipsa parintilor.
Pina una alta.
Gindeste-te cum faci ca sa iti faci treaba cu bunica ta. Ea are o intelegere cu mama, intelegere pe care trebuie sa o urmeze. Tu nu ai niciun amestec in asta. Evita discutiile si conflictele inutile cu ea.
Colegii. E destul de simplu. Fa-ti un grafic. In fiecare saptamana sa intri in contact cu unul din el. Du-te la el pur si simplu si porneste o conversatie oarecare: film, muzica, profesori rai sau buni, "cum se face asta la matematica". Nu conteaza, vorbe fara rost. Asa se incepe orice conversatie, cautind apoi puncte commune care sa fie o punte spre discutii mai cu sens. Nu trebuie sa fii filosof sau sa-ti dai doctoratul. Misiunea ta a e sa bifezi pe fiecare din ei. In felul acesta te vor cunoaste, simpatiza, vor deveni familiari cu tine. Nu trebuie sa te simpatizeze toti. E suficient cu citva. Gaseste niste activitati comune cu vreunul din ei. Faceti lectii impreuna, etc.
Partea neplactuta a trecutului tau nu trebuie sa o negi, dar da-o laoparte. Nu mai tot vorbi de "rana" - a venit momentul sa o lasi sa se vindece. Certuri sunt in foarte multe familii. Viitorul tau ca si al altor adolescenti va fi in afara familiei, in viata. Si nu esti obligata sa o povestesti nimanui trecutul.
Succes! Nici Roma nu s-a construit intr-o zi.
Trebuie sa inveti sa te accepti pe tine insuti. Nu esti o povara pentru nimeni, nu e vina ta ca te-ai nascut in acel mediu sau ca suferi de boala pe care o ai. Sunt multi ca tine au asemenea probleme.
Nu lasa trecutul sa iti fure prezentul si bucuria de a trai, trebuie sa treci peste neimplinirile din copilarie.
Trebuie sa gandesti mai pozitiv, altfel supararile iti vor amplifica starea de rau.
Sa nu crezi ca cei din jurul tau au viata numai in roz si ca au o multime de prieteni. Am ajuns la concluzia ca daca ai un singur prieten adevarat cauruia sa ii poti impartasi orice e o mare realizare, cei mai multi nu au prieteni, ci tovarasi cu care isi petrec timpul.
Poti sa fii mai apropiata de colegii cu care vorbesti, sunt sigur ca ei te accepta, puteti sa faceti diferite activitati impreuna, sa faceti teme, sa va plimbati in parc cand e frumos in weekend, etc.
Ai primit sfaturi chiar bune de la ceilalti utilizatori, poti sa tii cont de ele.
Am sa-ti ofer un raspuns paralel cu religia, sa ai de unde alege.
Cum poti sa fi o povara suportata de niste oameni cu, care nu ai schimbat 2 vorbe? Povara pentru familie? E un topic mai complicat; cel putin eu, am numeroase rude cu interese comune nule, fara tangente sociale in afara unui "Buna ziua". Este bunica ta, te intretine impreuna cu mama plecata la munca.Ai 2-3 colegi cu, care poti avea o conversatie apropiata de prietenie? Eu am 3 persoane in cazul carora pot fi eu cel care porneste conversatia; eu decid cu cine vreau sa nu vreau sa am o relatie amicala.Da, oameni cunosc, pot intretine o convorbire, dar asta nu inseamna ca imi sunt prieteni.Sunt cunostinte.Pretuieste ceea ce ai, munceste sa schimbi si sa obtii ceea ce vrei.Refugiu in religie poti sa gasesti, dar asta depinde de tine.
-
anonim_4396 întreabă:
6 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
