Deci dacă ieri l-am revăzut pe tata după 13 ani de lipsă și el mi-o zis că mă va suna, dar eu am feel-ul că nu va mai suna, e ok să-l sun eu și să-l caut eu?
Mai sunt pe aici fete care au pierdut contactul/legătura cu tatăl și după ani s-au regăsit? Cum ați interacționat cu un bărbat, aparent străin? E ok, v-ați dus singure la întâlnirea cu tatăl vostru sau cu alți membri ai familiei? La mine cel puțin, așa fiind dată situația cu mama care a divorțat de tata, ar fi penibil să o iau cu mine la întâlnire, dar parcă singură mi-e urât să merg. Și prietene nu am aici în oraș, nu știu ce să fac.
Dar nici nu știu despre ce să vorbesc cu aparent un străin, dați-mi niște sfaturi. Aparent și el și eu suntem emotivi și tăcuți. Iar eu chiar nu știu despre ce să vorbesc cu bărbații, dar parcă nu aș dori să pierd contactul cu el, again, pentru că am auzit că a și fost operat pe inimă și are și diabet, parcă aș dori să mai țin legătura cu el, dar mă lovesc de acest "despre ce dracului să vorbesc cu un bărbat străin?" 
Și oare ar fi ok să-l invit în oraș sau unde să ne întâlnim?
Buna.Eu am vazut ca stii sa te exprimi destul de bine pe aici, in scris, chiar daca in viata reala esti emotiva.Prin urmare, in caz ca nu stii despre ce sa vorbiti ii poti trimite un mesaj in care sa ii spui cateva dintre gandurile tale(sau mai multe).Iar cand va vedeti fata in fata porniti de la mesajul tau si discutati.Nu ar trebui sa fie nimic dubios, sunteti totusi doi adulti, tata si fiica. Povesteste-i despre tine, despre locul de munca (daca incepi sa te plangi despre invatamantul romanesc eu cred ca poate rezulta o discutie lunga in care ti se alatura 
) etc. Ca loc de intalnire gandeste-te la o cafenea, nici prea aglomerata, cu sunet de fundal care nu va permite sa discutati prea multe, dar nici prea linistita incat sa auda ceilalti ce vorbiti.
Mama ar putea sa vi se alature la alte intalniri, daca doreste, nu acum.Cred ca situatia va fi si asa destul de awkward si fara sa simtiti presiune in plus din partea unei a treia persoane, care in mod evident s-ar comporta in defensiva, chiar daca sunteti toti din familie.Succes.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
1. Da, este ok să îl suni d-ta. 2. cu aparent un străin. E străin doar aparent. 3. Da, este ok să îl inviți.
Răspunde
Sigur ca-i ok sa-l suni, este tatal tau si trebuie sa tii legatura cu el.
Ce a fost intre mama si tatal tau ii priveste pe ei, dar tu, ai un tata si daca poti, suna-l si roaga-l sa te intalneasca dupa scoala.
Cel mai ok la un restaurant (unul obișnuit, nu de fițe). Unde puteți sta de vorbă lângă ceva mâncare, o cafea...
Ai putea începe prin a-i vorbi despre realizările tale - școală, eventual sport etc. Spune-i că dacă vrea să afle ceva anume, poate să întrebe. Desigur, dacă nu ești ok cu întrebarea, îi spui că nu te simți în largul tău să discuți acel subiect. Poate altădată...
La rândul tău, poți să-l întrebi ce a făcut între timp, pe unde a umblat, cum stă cu sănătatea (ca să știi direct de la sursă cum e) etc.
Nu sta pe gânduri. Întâlnește-te cu el și vorbește despre relația lui cu Mama ta. Cum s-au cunoscut,? ce a simțit față de ea? cu a fost când a aflat că va fi tătic?
Cum a fost copilăria lui? Ce fel de relația a avut cu Mama și Tatăl lui? Etc, etc.
Nu il privi, ca pe un barbat strain, ci ca pe tatal tau 
Spune-i orice ai pe inima. Aveti multe in comun, chiar daca nu iti dai seama, pentru ca este parte din familia ta.
Spune-i ca te gandesti de multe ori la el, ca ai fi vrut sa iti fie alaturi, ca simti nevoia sa te asculte cineva, ca uneori ai avea nevoie de un sfat. Poti sa ii spui si o parte din problemele tale. Povesteste-i despre tine. Cred ca se va bucura sa te asculte.
Gasiti voi subiecte si doar nu trebuie sa vorbiti in continuu. Fii relaxata.
Uita-te la alti tati care merg cu fiicele pe strada. Nu e nimic dificil
Cum a zis si pisicuta mai sus, daca nu te suna, trimite-i mesaj.
God! Domnule Călător, dv deja mă băgați în chestii cringe. ) Astea deja sunt detalii prea deep ale lui, parcă nici nu vreau să le știu. Mi-i timid să-l întreb așa ceva :') Parcă mi-ar fi prea frică să abordez astfel de subiecte cu el. Deocamdată să-l mai revăd, să mă reobișnuiesc cu el. Și poate o să mai vorbim și chestii mai deep. Dar vă mulțumesc din suflet, pentru tot. O să țin cont.
Azi, domnule Dracula nu prea suntem pe același vibe. Ce-o fost, o fost, azi s-o dus. Oricum am fost mereu singură în viață, deci ce mai contează. Măcar acum că are probleme grave și nu știu cât va mai trăi, vreau să-i fiu aproape. Deși am fost cam indiferentă, totuși am avut și eu mâhnirea mea legată de subiectul tata. Dar aproape că nu-mi pot stăpăni lacrimile. Chiar m-a bulversat oleacă revederea cu el. Dar și încântat. Și ce mi se pare și mai cringe și mai strange, e că persoana care a făcut ca asta să fie posibil, o fost tot un bărbat din familia mea, un unchi cu care am reluat legătura chiar recent. )
God ăsta și familia mea mi-o descris bărbații din familia noastră ca pe niște monștrii, dar în final, acești bărbați mi-au adus un gram de fericire. God râde de mine. ) Pentru că orice ar fi fost, admit că simt un gram de fericire, după ce l-am revăzut pe tata. 
Deci viața chiar are momente ei de a ne surprinde frumos, domnule Dracula.
Scopul existenței tale și universul tău, constă in prețioasele detalii și rădăcini alea părinților tăi.
Dacă scriați asta o clipă mai devreme, primeați funda, domnule Călător.
Parcă ați deschis Universul vorbind așa.
Hmm, aici n-am cum să vă combat argumentele. Aveți dreptate, părinții sunt răspunzători de copii lor. Dar orice o fi fost, l-am iertat eu. Pentru mine, nu pentru el, domnule Dracula. L-am iertat că vreau să merg înainte și dacă o să merg înainte, nu o să pot fără iertare. De asta m-am convins pe propria-mi piele și ultima experiență traumatică, mi-a confirmat asta. Dacă nu iert, o să mă îmbolnăvesc psihic, și nu vreau asta. Oricum am nevoie de sănătate psihică pentru a merge înainte și a avea grijă de viața mea. Că de faptul că sunt singură, sunt conștientă, de asta nu mi-am schimbat părerea niciodată și nu va fi cazul acum, mai ales acum când vreau să plec de acasă și chiar să-mi iau independența supremă. ) Dar cât va mai trăi, vreau să-l mai văd, aud și să las în urmă tot ce o fost, și bun și rău. Iau și îmbrățișez prezentul cu tot ce vine.
P.S. amintiți-mi, domnule Dracula să vă cer sfatul atunci când vreau să ofer mai multe șanse oamenilor, eu aș oferi toate șansele din lume, dar dacă v-aș asculta pe dv, mi-aș da seama că în unele locuri nu mai e ok să ofer șanse. ) Ci trebuie să întorc doar un spate, elegant evident, dar și rece. ) Uuu, îmi place gândirea dv rece.
Dar nu știu ce mă face să cred că pe interior, cândva, dv ați fost un suflet foarte cald, iar azi v-ați împietrit sufletul din cauza experiențelor și a oamenilor răi întâlniți.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
