Dragă TPU,

Salut, am șaptișpe ani și sunt în clasa a doișpea, și am o problemă "de amor," cum s-ar zice. Cunosc o tipă de ceva vreme și se poate spune că o iubesc. E la noi în liceu, tot clasa a doișpea. Este foarte inteligentă. Scrie poezii. Este și foarte frumoasă, chiar dacă nu într-un fel clasic, tradițional, nu e "mare bunăciune," nu are țâțe. Arată în special bine când e aranjată și spălată pe cap (deși asta nu se întâmpla foarte des). Ce apreciez cel mai mult la ea este cum gândește. E mai deschisă la minte decât Kennedy. (Pun intended). Nu se autocenzurează, dar are un suflet foarte mare. Are un cățel foarte drăguț, aproape la fel de drăguț ca ea. Nu pot să ascult o melodie de dragoste de pe albumul "Blonde on Blonde" al lui Bob Dylan fără să mă gândesc la ea. "Visions of Johanna" mă face în mod special să suspin după ea. La fel și "Tangled Up In Blue" de pe un alt album de-al lui Dylan, Blood on the Tracks." Mă gândesc la ea și când citesc nuvelele despre Familia Glass ale lui Salinger, și când văd filme cu povești de dragoste frumoase, ca "Annie Hall" și "Reds" și "Almost Famous." De fiecare dată când fac o tâmpenie, la ea vin să mă "spovedesc," la fel ca Raskolnikov cu Sofia. Problema este că ea nu mă iubește pe mine. Are un iubit care nu e din aceeași generație cu noi. (Și ea, din punctul de vedere al firii, nu se poate spune că e pe "curentul nostru." Nu e pițipoancă, chiar deloc. Numele ei e antonim cu pițiponceala). Îl iubește foarte mult pe ăla. Chiar dacă se ceartă mereu (fiindca el nu e destul de "drăgăstos" cu ea), rămân împreună. În sinea mea, totuși, știu că ăla e mai potrivit pentru ea decât mine. Cu el se potrivește mult mai bine, au aceleași skill-uri, ca să zic așa. Nu mai suport să o văd cu ăla. Pur și simplu nu pot să mi-o scot din cap. Am încercat să combin alte tipe ca să uit de ea, dar nu mi-a ieșit. (Cu uitatu', nu cu combinatu'). E muza mea, aș scrie șapte mii de romane despre ea. Nu pot să fac nimic fără ea aproape, sunt pur și simplu blocat. Nu mai știu ce să fac. Oricum, din moment ce o să terminăm liceul în curând, nu cred că o se ne mai vedem prea des. Dacă puteți să mă ajutați cumva, v-aș rămâne recunoscător mult timp de acum încolo. Vă rog, fără glume proaste.

Salut, prietene daca i-ai spune ce ai scris aici, ai da-o pe spate maxim, ai lasa-o masca 3zile apoi ti-ar cadea in brate ca un puf care pica pe un nor...gen. daca ai sange in tine, du-te si spune-i ce simti, dar tot asa romantic sa fii si siropos, da bine mai ales la fetele care scriu poezii. asta e parerea mea sincera. gandeste-te ca ai o sansa in viata, daca nu incerci toata viata vei fi dezamagit ca nici macar nu ai incercat, dar daca incerci si nu merge macar vei fi mandru de tine, ca ai fost barbat, ai facut ce ai simtit si ti-ai dat seama de ceva : fie ca nu e asa cum credeai, fie ca nu va potriviti, fie ca...altceva. dar daca merge? ia mai spune odata : daca merge? vei fi si mai fericit si mai increzator in tine!
deci ce alegi? tine minte : ai o singura sansa!
succes!

Parea mea e sa o lasi pe ea asa cum e iar tu sa iti vezi in continuare de viata e drept ca tie greu dar nu te grabi cu iubirea pentru ca mai usor tie acum decat mai tarziu

Paaaai,depinde ce vrei sa faci
Daca vrei sa o faci sa fie a ta,spune-i tot ceea ce simti
Daca nu i-o poti spune in fata,scrie-i
Ia niste foi si puneti sufletul pe,pai,foi in fata ei))
Da-i-le si spune-i sa le citeasca foarte bine
Daca te va intelege cu totul,poate o vei face sa te placa macar,iubirea vine pe parcurs
Insa daca ea spune ca vrea sa ramaneti doar prieteni, macar ai inima impacata ca i-ai spus ceea ce simti, iar acel refuz fix in fata, iti va da, mai pe romaneste, un sut in fund sa treci mai departe

Da, exact. frumos rezumat.

Daca te refuza nu i nimic, macar sti ca ai incercat

Spune.i direct ce simti si gata.

Vei invata in viata ca asta e cea mai buna varianta, isr din lucru asta imi dau seama ca traiesti cu frica, e pacat, din cauza fricii multe probleme vei avea, ti-o spun din experienta, am pierdut mult. dar daca vrei poti sa vezi si partea buna, partea plina a paharului, absolut orice lucru are si o parte buna si una rea, depinde doar de tine ce vrei sa vezi.

Fiecare trenuie sa viseze si sa spere, daca tu nu esti in stare, asta nu inseamna ca nici altii nu pot.

Eu nu vorbeam de nici un vis dar la 17 ani e cam tanar sa visese la marea iubire baiatul are destul timp pentru ca eu am trait povestea lui si nu mam ales cu nimic bun din ea el face ce doreste si nici o parere nu o sal il faca sa se razgandeasca

Eu cunosc persoane care s-au imprietenit de la 14 ani si pana la urma s-au casatorit. daca experienta ta a fost nefasta atunci, nu inseamna ca asa va fi la toti. cand suntem tineri iubim mai mult ce e drept, ne despartim mai mult, dar ideea mea este sa experimentezi, pentru ca viata este un sir de experiente, din care inveti si doar daca treci prin ele si daca inveti ceva din ele, vei merge mai departe. daca nu, te impotmolesti la nivelul ala, pe segmentul relatii de cuplu.

Se vede ca dragostea e mai degraba un blestem decat o binecuvantare.

Ai un mod spiritual de a te bloca. Rezultatul este la fel de trist - esti blocat, nu evoluezi. Vei avea o scuza buna pentru toate esecurile - nu te-ai putut mobiliza din cauza acestei iubiri neimplinite. In plus, te impiedici singur sa acumulezi experienta de inter-relationare si te tii departe de realitatea relatiilor. Adreseaza-te unui psiholog pentru a invata sa iti gestionezi emotiile. Si bafta la Bac!