Exista oare prietenie adevarata? Eu am crezut mult timp in prietenie, dar cumva nu am gasit niciodata ce cautam, sau ce credeam ca caut. Dupa ce de-a lungul timpului multe persoane m-au dezamagit, nu mai credeam in nimeni. Dar a aparut in viata mea o fata in fata careia mi-am deschis sufletul si i-am spus secretele mele, i-am incredintat tot ce aveam mai presus si in mod ciudat simteam ca nu ma va trada. Si nu cred ca m-am inselat. A trecut aproape un an de cand sunt BF cu ea, de fapt 11 luni, iar la inceput ne certam f des pentru ca intre noi se baga fosta ei BF, o fata ce pe mine nu ma suporta. Dupa ce Carla vb cu ea, era o alta persoana, se vedea clar ca inca avea influenta acea fata asupra ei.Dar cu multa rabdare din partea mea, am traversat acea perioada. In vacanta de vara, vreo 10 din clasa am fost in tabara la mare in Costinesti. Profa cu care ne-am dus facea crize de isterie ca nu o ascultam, iar in Mamaia era baiatul cu care a stat si era indragostita de el cu parintii care pe atunci erau prieteni de familie cu parintii ei. In cateva zile, noi doua ne-am apropiat mai mult, vb despre orice, aveam incredere oarba in ea.Mai erau 3 zile de stat, iar ea a hotarat sa plece in Mamaia, invocand ca nu o mai suporta pe profa si nu stiu ce, la profa i-a zis ca ii e rau etc. In timp ce isi facea bagajele sa plece si asa, mi-a venit sa plang si nah m-am tot ferit sa ma vada, dar intr-un final tot m-a vazut si nu a afectat-o deloc. Ba mai mult, la profa i-a zis ca o infunda rasul ca m-a vazut pe mine plangand ca pleaca. Ea a negat mult timp ca a plecat de acolo ca sa il vada, desi el nu a bagat-o in seama, dar cand ne-am certat i-am zis si a recunoscut. A trecut perioada asta si in prima zi de scoala ne-am intalnit grupul nostru de 4 fete cu fosta ei BF si ea era foarte afectata ca de ce a fost asa rece cu ea ca pe mess intr-una,, scumpo :*" si de astea. In primele luni de scoala ne certam zilnic, dar apoi ne-am maturizat si nu a mai fost cazul. Doar ca eu o ascult mereu cand imi vorbeste de acel baiat si 80% din discutiile noastre sunt despre el, de cat de mult sufera dupa el, bla bla bla. Si nu e vorba ca ma deranjeaza sau asa, dar la un moment dat devine sacaitor. Daca ii spun zice ii fac reprosuri, iar daca ii cer sa ma inteleaga si pe mine, spune ca eu sunt mereu perfecta, ca pe mine nu ma intelege nimeni, ca eu nu am niciodata chef de distractie. Marea mea problema a fost ca am crezut prea mult in ea, ca m-am atasat prea mult de ea, si oricat mi-as dori mi-e foarte greu sa renunt la ea. Nici nu mai stiu ce sa cred...adica au fost momente in care am simtit ca ii pasa, dar de cele mai multe ori cand ii povestesc ceva e cu gandul departe, si orice ii zic sau asa ea raporteaza la el. Pt ea nu exista decat el si desi neaga, stiu ca daca se impaca cu el, se va indeparta de mine. Si nu o condamn, chiar o inteleg, dar nici nu pot trage la nesfarsit de o prietenie atata timp cat doar mie imi pasa. Ea zice ca si ea m-a sustinut, dar ca poate nu mi-a aratat ca ii pasa. Acum trecem printr-o perioada grea, ea zice ca nu o sa imi mai vb de el ca cica ii fac reprosuri si ca doar o sa ma asculte. Eu chiar nu stiu ce sa mai fac, ce sa mai cred, va rog din suflet ajutati-ma cu sfaturi si pareri. E Carla persoana de care chiar am nevoie, e intr-adevar BF sau adevarati BF nu exista? II pasa sau are nevoie doar de cineva care sa o aculte si sa o ajute cu el?

Nu exista prietenie adevarata.
Decat daca esti baiat, dar nu esti baiat, deci nu exista.
Fetele sunt parsive si poti sa fii prietena buna cu ele, doar ca sa nu le arati slabiciunile si sa li te spovedesti cu tot sufletelul tau.

Stii chiar aveam un prieten foarte bun, care ma intelegea, dar am ales sa renunt la el si la inca o prietena adevarata pentru ea.

Nu stiu daca exista prietenie adevarata. Se zice ca prietenii sunt dusmani care nu te-au atacat inca.
Cred ca ar trebui sa avem incredere adevarata doar in familie.
Am fost si eu dezamagita de multe persoane care le credeam prietene/prieteni.

Am avut si eu din pacate o amintire proasta sa-i zic asa, la inceput eram colege de banca apoi am devenit cele mai bune prietene, mereu impreuna oriunde, ea la mine eu al ea, mincam impreuna, imparteam orice, ne spuneam secretele una la alta, ne distram impreuna, si multe altele. Pina intr-un timp cind de fapt cea mai buna prietena imi era de fapt dusamanul meu si chiar ea a spus asta:mereu ma invidiat pentru ca eu aveam iar ea nu.Invatam bine, eram inconjurata de baieti, ma imbracam shic, toata lumea era cu ochii pe mine.Iar eu nu observam asta pentru ca ma consideram o fata normala ca toate celelalte fete, colege.Si uite asa am ajuns sa ne certam, sa ma injure, sa am faca de tot rahatul, pina a recunsocut ca de fapt ea s-a imprietenit cu mine doar pentru ca bunurile materiale sa zic asa, si-a dorit dintodeauna sa fie ca mine.Eu am ramas portret, cind am auzit cele spuse chiar din gura ei, credeam ca visez, credeam ca glumeste, ii spuneam sa inceteze, iar ea tot continua, si a spus multe, foarte multe cuvinte, care ma-u durut enorm de mult, pentru ca ea era pe 1 loc in viata mea atunci, o consideram ca o sora, dar m-am inselat amarnic.Si uite asa am incetat sa mai vorbit eu sunt plecata din tara, iar ea se interesa de mine, ba la unu ba la altu, ca ce amai fac? unde locuiesc, etc. Dupa vreo 4 ani de despartire sa zic asa, ma gasit pe facebook, mi-a trimis cererea de prietene, eu am refuzat pentru ca asa consider ca e bine, a insistat mult cu mesaje, dar inzadar pentru ca am suferit enorm dupa ea, din cauza ei m-am dezamagit mult in oamenii, nu mai cred in prietenii, si nu mai vreau sa las pe nimeni atit de aproape de inima mea, pentru ca indiferent cineva va fi, imi va provoca durere.Asa am considerat eu sa las totu in urma, si sa uit ce a fost. Asta te sfatuiesc si pe tine, atita timp cit esti tradata, ia-o pe alt drum, sa nu fie prea tirziu.

Daca tu crezi, exista. Eu am crezut, si de 3 ani am cea mai buna prietena. Eu stiu ca e cea mai buna prietena pentru ca mereu este alaturi de mine si nu ne certam deloc. Prietenia adevarata exista, dar cateodata orgoliul o strica.

Eu doar imi voi spune parerea despre prietenie in general.

Aceasta nu exista. Ok, ai prieteni in vremuri fericite dar dupa la nevoie? Nimeni. Am trait multe..Nu sunt genul de persoana ofticoasa ca sa spun asa, ba din contra ma bucur pentru fericirea altuia. Din pacate nu am apucat vremea in care sa gasesc un prieten cu adevarat prieten sa faca la fel cu mine.
Am auzit totusi ca exista. Dar cred ca exista mult mai multa falsitatate in lumea aceasta decat prietenie adevarata. Mi se face scarba mai ales cand vad pe facebook poze cu diferite care se cred BFF si dupa a doua zi sunt intr-o cearta totala.
Eu consider ca ar trebui sa iti urmezi inima in privinta prietenei celeimai bune. Cu cine te simti mai in siguranta si stabila?
A sau B?

Tu alegi.

Succes xD

Suntem si doua persoane foarte tari, foarte orgolioase, dar in acelasi timp suntem f asemanatoare in ganduri, idei, chiar telepatice. De multe ori ne luam vb din gura una alteia, chiar si la simulare la matematica am gresit in acelasi loc, am scris acelasi nr, desi eram in sali diferite si asa. Dar simt ca pentru ea nu exista decat el si nu pot sa ma intreb daca ar fi cu el si eu as pune punct, mi-ar duce dorul si i-ar vb si lui de mine cum imi zice mie de el?

Bună!
Nu există prietenie adevărată!
Cel puţin în zilele noastre nu prea mai există.
Te pup!

Nu exista prietenie adevarata, i-ati gandu de la prieteni.Esti doar tu si atat!