Fetelor,vreau sa imi ziceti cum v-ati intalnit cu prietenul >vostru.:
Cea mai lungaa si mai frumoasa poveste, are funda

Pei, sunt baiat. Dar : Am mers la scoala, si la fotbal era sa o loveasca mingea, am sarit peste ea si m-a lovit pe mine. In ore ii zambeam si ea mie. Odata m-a chemat langa dulap si mi-a zis : Tie iti place cumva de mine?
Eu : Da, ai ceva impotriva?
Ea: Nu
Si m-am bagat cu ea

Sa incep! s-a intamplat la o discoteca de la tara.el este din satul de alaturi.eu dansam pe acolo cu prietenii mei, cand colo s-a bagat si el la hora! atunci mi-am dat seama ca il cunosc de undeva si mi-am adus aminte ca l-am vazut pe facebook! el era putin ametit, dar constient! eu m-am bagta in seama si i-am zis:"tu cand m-ai dai accept la cererea aia de prietenie"el s-a uitat la mine, m-a analizat si m-a intrebat:"da cum te cheama"i-am spus si a zis ca mi-a dat accept! in fine. dupa aia s-a tinut toata seara dupa mine, a doua zi a aflat numarul meu si s-a bagat in seama.am vorbit o luna.m-am indragostit de el.si dupa ne-am combinat.acum avem 2 ani impreuna si 2 luni!

Tu duci lipsa grava de ocupatie din cate observ .

Pai el se mutase cu mine pe strada acum vreo cativa ani.La inceput nu vorbeam deloc, ne certam tot timpul, practic nu ne suportam deloc unul pe celalalt. Dupa o perioada de timp lucrurile parca se mai linistisera si incepusem sa ne intelegem mai bine.El vorbea frumos cu mine, mai venea pe la mine pe la bloc, mai ieseam uneori si ne plimbam prin parc...si am inceput sa ma indragostec de el, dar preferam sa nu ii spun lui pentru ca imi era teama de un refuz.
Dupa 3 luni care au trecut tot vedeam ca imi placea de el din zi in zi mai mult si mi-am luat inima in dinti si i-am spus ce simt pentru el.Surprinsa am fost cand mi-a spus ca si el ma placea dar nu avea curaj sa faca primul pas.
Si am format o relatie timp de un an.A fost primul meu prieten.A fost o relatie frumoasa, ne intelegeam bine, mai existau si mici certuri dar treceam peste ele.El a fost mereu langa mine cand am avut nevoie de cineva, ma facea sa rad atunci cand eram trista, el era totul pentru mine.Nu mi-as fi imaginat vreodata ca o sa il pierd dar din pacate l-am pierdut.La scurt timp dupa ce am implinit un an el mi-a spus ca numai are rost sa continuam relatia si ca este mai bine ca fiecare sa isi vada de drumul sau.
Chiar daca a trecut ceva timp de cand numai sunt cu el, sincer nu am trecut peste.Ma doare faptul ca l-am pierdut.Am pierdut persoana care imi completa viata, persoana la care zambeam doar cand ii auzeam numele, persoana care m-a facut sa zambesc din suflet si sa fiu fericita, persoana pentru care as fi facut orice, persoana care o iubeam enorm... oricum niciodata nu il voi uita, va ramane in inima mea pentru todeauna si ii multumesc ca a facut parte din viata mea candva

Pai povestea mea incepe asa...
Acum 2 ani de zile la scoala la noi a venit un profesor care dadea cursuri de dans sportiv. Eu de mica mi-am dorit sa dansez la o sala de dans si imi imaginam mereu cum ar fi sa fac cursuri de dans ( nu conta pentru mine: dans sportiv sau dans modern). Nu am ratat ocazia si m-am dus din prima zi la acele cursuri. Timp de jumatate de an am dansat singura ( fara partener). Veriosara mea, care era si ea la aceste cursuri, a zis ca in clasa ei sunt doi baieti care ar fi interesati de aceste cursuri: Andrei si Gabriel. Andrei avea sa fie partenerul ei, iar Gabi al meu. La sala nu il priveam deloc pe Gabi deoarece sunt foarte timida din fire, iar el este la fel. Deci nu vorbeam mai deloc unul cu altul, insa el era foarte amabil cu mine( de exemplu, odata ii spuneam colegei mele sa se dea putin mai incolo ca sa pot sa stau si eu pe banca, insa ea nu stiu ce a inteles si s-a ridicat de pe banca i a vrut sa imi ofere mie locul ei. In momentul acela Gabi era impreuna cu ea, insa cand a vazut asta mi-a oferit mie locul lui nu ei...asta ar fi o intamplare printre multe altele). Acum un an cursurile s-au incheiat, iar noi doi nu am mai tinut deloc legatura ( ca de parca pana atunci o tineam.dar ma rog ). Mie imi placea foarte mult de el si lui de mine dar nu am avut curajul sa o zic. Acum vreo 2 luni mi-am luat inima in dinti si m-am bagat in seama cu el. Vorbeam foarte des cu el si uneori daca vedea ca nu intru pe mess era foarte afectat ( imi zicea: dar tu cand mai intri pe mess? ). Am devenit foarte buni prieteni si am inceput sa gasim multe lucruri in comul ( amandoi timizi, culoarea preferata albastru ). Intr-o zi l-am intrebat daca lui ii place de vreo fata dar a zis ca nu. Eu mi-am dat seama ca nu era prost sa imi spuna mie de cine ii place..pe bune. A doua zis mi-a zis ca s-a mai gandit la ce am vorbit atunci si chiar ii place de cineva. De atunci timp de 1 luna l-am tot batut la cap sa imi zica cine e fata sau sa imi dea indicii. Intr-o zi pe cand il rugam sa imi zica a zis sa nu il mai rog. Atunci eu i-am zis: " bine. nu te mai rog. dar iti dau un sfat prietenesc: daca nu ii spui tu ca iti place de ea s-ar putea sa pierzi". Atunci el a zis: tuuuuuuuuuuuuuuuuuu! tu esti acea fata! tu esti acea fata pe care o plac! Atunci i-am zis ca si mie imi place de el. Acum suntem foarte buni prieteni ( de 8 martie vrea sa imi dea ceva dar nu stiu ce). C am asta e povestea mea. Bineinteles ca nu am povestit-o cu prea multe amanunte. DAca as fi stat sa scriu totul ar fi avut mult mai mult farmec.

Pai prima data ne-am intalnit afara (pana atunci eu nu stiam nici macar ca exista ) si el nu stiu cum m-a recunoscut de la scoala ( am uitat sa mentionez suntem in aceeasi scoala iar el este cu un an mai mare decat mine). Toata ziua aceea am vorbit descpre diferite chestii. Apoi n-am mai tinut legatura cu el. Intr-o seara am vorbit cu o prietena (trebuie sa mentionez ca acea fata era cea mai buna prietena a mea, iar ea era intr-o relatie cu cel mai bun prieten al lui ).Si am vorbit cu ea si mi-a spus ca lui ii placea foarte mult de mine si ca dorea sa stea cu mine.La inceput nu am stiut ce sa zic, dar pana la urma am acceptat.La inceput eram amandoi timizi, abia daca ne salutam , dar dupa cateva zile am inceput sa vorbim foarte mult.Petreceam foarte mult timp impreuna.Erau nopti in care stateam treaza doar ca sa vorbesc cu el.Foarte multi "prieteni" au incercat sa-mi spuna tot felul de minciuni doar ca sa ne desparta, dar niciodata nu ii ascultam pentru ca aveam foarte mare incredere in el.Relatia noastra nu a durat foarte mult dar amandoi am regretat dupa ce ne-am despartit. Acum el cred ca are o alta relatie, chiar daca eu inca nu am trecut peste asta.Si mi-e greu sa stiu ca nu mai am langa mine persoana care ma asculta si ma intelegea, care ma facea sa rad pana imi dadeau lacrimile, care imi spunea numai vorbe dulci.Acum daca ne intalnim undeva ne intoarcem spatele si mergem mai departe .

Totul a inceput intr-o zi in care am aflat ca avem un baiat nou in scoala care vine tocmai din Arabia! Sunt pasioata de celelalte tari si sa cunosc oameni din alte parti ale lumii deci am vrut sa-l cunosc cat mai repede. El a devenit repede unul dintre cei mai polulari copii din scoala si cum eu nu ma aflu printre ei am zis ca nu o sa am niciodata ocazia sa vorbesc cu el na ca acum sta cu aia populari. Intro dupamiaza stateam si eu pe facebook ca tot omu si dau de profilul lui.Am stat si m-am holbat la poza lui de profil si din senin l-am sarutat (ecranul) O:) fata ai innebunit oricum nu o sa fie niciodata al tau. Si ma tot uitam ce dragut e si ce l-as mai saruta. Apoi peste vreo doua saptamani am plecat la strand.Acolo era si eu si le-am zis fetelor uitati-l pe ala din Arabia ce dragut e, si nu stiu ce), a trecut ceva timp de cand am ajuns vreo 30 de minute.Si dintrodata vine si intra in vorba cu mine. Uauuu le-am abandonat pe fete si am mers cu el) am vorbit despre traditiile din tara lui si mai multe chestii. Ne-am dat messurile si numerele de telefon. In seara aceea am cunoscut-o pe mess si pe sora lui cu care ma intelegeam foarte bine.Am hotarat ca ziua urmatoare sa mergem toti trei la strand.A fost una din cele mai minunate zile din viata mea. Chiar daca inca nu eram impreuna cu el m-am simtit atat de bine.Am fost ca si fratii ..am stat, am baut, am mancat, am innotat, ne-am distrat la maxim. Apoi am tot vorbit pe messenger si la telefon. Intr-o zi m-au chemat la ei acasa. Era noros toata ziua a plouat. Acolo am mai stat de vorba si ne-am distrat ca de obicei.Trebuia sa vine iubitul dupa sora lui sa-i aduca ceva (din intamlare ala era colgul meu si ma intelegeam super cu el) si am mers toti trei sa-l asteptam in scara blocului. Ea statea la geam si il astepta in timp ce eu m-am asezat pe scari si vine el langa mine. Incet-incet s-a apropiat de mine si a inceput sa ma sarute mult mult mult si mi-a venit in cap momentul acela cu calculatorul.Atunci nu-mi imaginam niciodata ca se va intampla asa ceva.Deci never say never! Viata iti rezerva multe lucruri. Si culmea chiar cand ne sarutam s-a pus un caine intre noi) (se adapostea de ploaie in bloc) in momentul acela l-am simtit ca pe copilul nostru). Colegul meu si sora au inceput sa se sarute si ei.A fost atat de tare... Apoi am fost impreuna cateva luni. Ceva foarte urat a intervenit intre noi si nu am mai vorbit cu el si cu sora lui ceva timp. Peste cateva saptamani am au venit amandoi la mine si si-au cerut iertare pentru ce au facut si le pare foarte rau ( nu am mai mentionat ce s-a intmplat) si mi-au spus ca ei pleaca inapoi in Arabia deoarece tatal lor nu este de acord cu legile de aici (mama lor era romanca) si trebuie sa se mute toti inapoi acolo.Le-am spus ca bine ii iert si oricum o sa mai vorbim.Iar apoi mi-au dat ei vestea proasta... ca nu vom putea tine legatura fiindca ei acolo nu au acces la internet si ca e interzis o nu am inteles prea bine si nu o sa inteleg niciodata. Nu stiu daca se vor intoarce vreodata dar mie mi-e foarte dor de ei si asta e o poveste pe care le-o voi spune si copiilor mei pentru ca a facut mare parte din viata mea si am pus mult suflet

Nu prea cred ca povestea mea te va multumi dar in fine! totul s a intamplat intr o zi de joi dupa ce copii din clasele de gimnaziu au iesit afara, toti bucurosi ca au terminat in sfarsit cu exasperantele teze si ca au primit si rezultatele. o fata, din clasa a 6 a, de doar 11 ani, impreuna cu prietenele ei au fost asaltate de baietii (tampiti, aiuriti, prosti si incorigibili) din clasa a 5 a, o intamplare destul de jenanta dar macar e o scuza, suntem fete! teodora, roxana, Elena si ana erau deja inabusite in zapada iar baietii erau destul de obositi. maria (fiind destul de bulgarita, stati linistiti!) a fost luata prin surprindere, pe la spate de trei pusti care au trantit o in zapada. dupa aproximativ un minut maria deschide ochii si vede in fata ei o fata luminoasa, zambitoare parca a unui inger care ii spune: am luat 9 la teza la romana, la care fata aproape topita de emotie, inghetata de la zapada din cizme si ragusita de la neaua inghitita i a raspuns baiatului din clasa a 7 a, pe nume Sergiu: eu am luat 10. la care baiatul cuprins parca de ciuda si totusi incercand sa ramana pe pozitia de invingator intreaba: voi ce ati avut? compunere, caracterizare? -caracterizarea d lui goe! -aaaa, pai aia-i cea mai simpla! noi am avut o compunere grea! fara ca cei doi sa si dea seama ca au ramas singurii copii din curtea scolii, au fost strigati de catre secretara: pentru voi nu s a sunat?! mirata de faptul ca a trebuit faca observatie la cei doi copii modeli ai scolii. asa sergiu si maria au grabit pasul urcand impreuna la etaj fiind intampinati in clase diferite de catre colegii care tipau veseli ca au gasit un nou "cuplu" de care sa si bata joc. poate pentru baiat a fost o simpla intamplare, in timp ce pentru fata este cea mai frumoasa amintire. poate e doar o coincidenta ca si eu ma numesc maria si sunt in clasa a 6 a...

Toate persoanele care au inceput sa povesteasca pe aici "intalnirea cu printul de pe cal alb", duc lipsa de ocupatie, logic.

Da... se plictisesc si n-au ce sa-si spuna ).

Acelasi lucru il pot spune si eu despre fostul meu prieten, am tinut la el enorm, dar pana la urma viata nu se opreste la un singur baiat!

Asa este, viata merge inainte indiferent de probleme . Trebuie sa avem rabdare, timpul va rezolva orice rana, si intr-o buna zi vom reusi sa fim mai bine.

Naspa treaba! Poate ca in momentul asta, lui nici nu ii pasa Oricum.

Off trebuie sa fi tare si sa fi optimista.Viata merge inainte nu inapoi.Fiecare dintre are noi avem sufletu pereche pus deoparte care va aparea intr-o buna zi.Intr-o buna zi vom fi mai bine si nu vom mai suferi.Intr-o zi vom gasi aceea persoana care am asteptat-o de mult timp si care nu ne vai mai face sa suferim.
AI grija de tine

Si tu la fel!

Da

Uauu... ce frumoos! Eu cred ca tatal lui nu era de acord cu aceste legi din Romania pentru in Arabia femeile nu au drepturi mai deloc, dar in Romania au.