Fug de acasa. Mama mea e psihopata. Nu o mai suport. Nu am niciun fel de relatie cu ea si e imposibil sa comunic cu ea. Ma lasa afara abia dupa ce fac absolut toate treburile din casa (nu exagerez). Niciodata (din nou nu exagerez) nu e multumita si mereu cand se intoarce de la muca (pe la 6-7) ma cheama in casa ca sa tipe la mine ca e un fir de par pe jos sau pentru ca s-a terminat spalatul rufelor la masina si trebuie sa le intind. Ea nu a facut niciodata,ABSOLUT NICIODATA treaba in casa (de cand am crescut eu). Mereu eu fac toooot si niciodata nu e multumita si niciodata nu ma rasplateste. De asemenea, la 15 ani nu am voie sa plec de langa bloc si nu vrea sa inteleaga ca nu am prieteni buni la bloc! Simt ca innebunesc. Imi distruge vara si imi mananca anii. O urasc din toata inima. Pana la cer si inapoi o urasc. Si nu pot comunica cu ea. Am incercat in toate modurile. Nu pot. De cate ori incerc sa vorbesc cu ea tipa si ma goneste. Nu ma lasa sa ii vorbesc. Orice as incerca sa ii zic ea vorbeste peste mine si ma goneste. ORICEEE. De parca vocea mea ar tortura-o. Asa ca vreau sa plec in vama veche. Nu am bani, nu am unde sa stau acolo DAR NU IMI PASA. Vreun sfat? Pareri? Oare o sa o imbuneze/o sa o faca sa ma asculte? Orice!

Sigur, pleaca de acasa, dormitul in cutii de carton si mancatul de la tomberoane trebuie sa fie floare la ureche pentru cineva caruia nu ii pasa

@angelofyourheart
Deci daca merge la biserica mama ei o sa devina un inger de femeie? Ne lasi cu vrajeala!
Nu ai zis nimic de tata deci presupun ca femei ai lipseste ceva(afli tu mai tarziu ce). Gaseste-i un iubit sa o mai potoleasca.

E dementa.Las-o in lumea ei.Eu stiu ca ai nevoie de timp liber si de intimitate dar ce sa te faci? Tatal tau ce zice?
Nu iti recomand sa pleci de acasa pentru ca cum zici tu, nu ai unde sa te duci si o sa iti fie mai greu, crede-ma.

Buna, Pixxie,

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

Da.da-i sa citeasca asta; fa proast-o? ai o fata de 15 ani, care a fost la scoala un an, si acuma e IN VACANTA.ea, trebuie sa te ajute in casa la treburi, si sa invete a fi gospodina, DAR NU SA-TI FIE SLUGA si sa-ti faca toata treaba. daca nu stii sa te porti cu o adolescenta de 15 ani, nu esti mama.esti o pacoste.ea are nevoie de MAMA acuma, nu de o vrajitoare nemernica.cand a-ti iesit ultima oara la o inghetata impreuna? ca fetele?

Fa si tu treburile. Cand ridica tonul la tine zii: am venit sa te ajut nu e necesar sa ridici tonul.
Am facut ce ai cerut nu e nevoie sa ma tratezi ca le un sclav.
Chiar daca te comporti urat cu mine eu tot te IUBESC MAMA!
Nu le spune cu rautate, numai pune la suflet. E un om cu probleme pe suflet. Mergi la biserica si vb cu preotul, da acatise. Asta face lipsa credintei, naste mostrii.
Vorbeste cu tatal tau, cu vreo ruda si cere-le sa o invete sa fie mai linistita, sa inteleaga ca nu ai crescut sa ii fii sluga in casa.
Fuga nu e o solutie. Tot ce poti face este sa comunici cu ea chiar refuza sa faca asta. Lasa-i biletele daca asa tare o deranjeaza vocea ta.

Da,sigur fugi de acasa, vei fi o boschetara care va dormi in niste cutii de carton.

Doamne biata ta mama este saraca nefericita si nemultumita de viata, probabil munceste mult si castiga putin si isi varsa nevii pe tine nici nu realizeaza ce face, tot ce poti sa faci sa te maturizezi tu si sa intelegi cand o apuca discutia sa-o iei in brate si spune-i ca o iubesti si o intelegi cat se straduieste pentru voi atat fara sa vorbesti fara sa-i ceri nimic, nu se poate sa-i atingi sufletul.

Nu ai rude? Daca tot vrei sa pleci, mergi la niste rude de incredere, care sa aiba grija de tine, pentru ca acum esti fragila si ai nevoie de un loc sigur unde sa stai si daca gasesti la cine sa pleci, lasa-i o scrisoare in care sa-i spui tot ce ai pe suflet si spune-i ca daca vrea sa te intorci acasa, sa se schimbe, daca nu are de gand sa se schimbe, sa nu te mai caute (sigur n-o sa te lase, deci stai linistita) Sper ca te-am ajutat, capul sus! :*

OK, stiu cum e.Si eu trec prin asta.Nu prea ai ce sa faci, crede-ma.Incearca sa vorbesti cu un profesor sau un prieten foarte apropiat.Cel mai bine e s-o faci prin mesaje.Trebuie sa te descarci si faptul ca ai scris aici ce problema ai e un inceput, crede-ma. Odata ce te descarci cum trebuie, o sa ai mintea mai limpede si o sa te poti gandi la o solutie buna. Poti incepe sa ti un jurnal, o sa gasesti un loc unde sa-l ascunzi de mama ta.Cand nu e acasa poti sa te descarci, plangi, sparge ceva, tipa. Dacavrei neaparat sa te vezi cu prietenii tai, ai doua variante :
1.ori vin ei la tine la bloc
2.sau te intalnesti pe ascuns cu ei, cand mama e la serviciu.Dar asta e foarte riscant, se poate intaorce acasa mai devreme sau daca ai vecini nesuferiti si te vad, s-ar putea sa-i spuna mamei tale.
Eu zic sa nu-ti pui increderea in politie, fiindca o sa-ti zica ceva de genul ''Nu intra in atributiile noastre sau la abuzuri copii.".Din moment ce n-ai pomenit nimic de tatal tau sau de alte rude presupun ca ei nu-s dispusi sa te ajute.Ai nevoie de prieteni in astfel de momente.Ei te pot asculta cel mai bine.

Bafta.

Asculta-ma,daca vrei sa rezolvi ceva in relatia ta uite, strange candva niste bani si fa reteta asta http://imparteretete.reginele.ro/cupcakes-inimi-negre-1746 si invit-o frumos,,, Mama, ti-am facut ceva special, uite. Vrei sa le mancam impreuna?"
Spune-i fara jena de momentele in care ti-e dor ca mama ta sa iti dea parul pe spate si sa te mangaie... Sigur o sa ii imbunezi sufletul, doar e mama.
Eu asa as face, sa stii, si cred ca ti-ar merge.

E trist ceea ce aud. Mai exista si parinti care procedeaza in acest fel. Lipsiti de tact in relatia cu proprii copii...

La varsta ta insa, alternativa de a incepe viata pe cont propriu este o imprudenta sinonima cu o drama.

Esti invatata cu greutatile dar foarte multe puncte de vedere nu esti pregatita pentru provocarile multe si grele si multe ale vietii.

Daca vei fi vreodata in situiatia ca viata sa devina cu adevaratinsuportabila e bine sa apelezi cel mult la o ruda care sa te inteleaga dar nu sa pleci de acasa.

Cazul tau este cazul unei persoane care "plateste" luxul de a avea parinti, si crede-ma ca tot un lux este...

O poti vedea pe mama ta ca pe o persoana bolnava, bolnava din cauxza unor vicii, din cauza dependentei de tine care i s-a instalat, bolnava de o isterie poe care nu si-o poate controla.

Daca ai vedea-o pe mama ta ca pe o victima, ai intelege-o atunci foarte bine.
Asta este ea: o victima care are nevoie de tine. echilibrul ei este evident.

Isteria ei poate fi sora cu nebunia dar este o boala nu altceva...

Nu e bine sa parasesti familia tocmai cand aceasta are cea mai mare nevoie de tine.
Tu prin rabdarea ta, prin incercarea de a pacifica lucrurile, dar si prin ascultarea ta (doar nu poate fi atat de crunt sa respecti acele cateva sarcini de lucru prin casa) o poti ajuta.

Ai ajuns la varsta la care lucrurile se schimba. Poti sa incerci din ce in ce in ce mai mult sa impui o cale de dialog, in care cel putin aparent trebuie sa fii de acord in toate cu ea, pentru ca mai apoi sa incerci sa o convingi acolo unde crezi ca ai dreptate (trebui sa iei intotdeauna in calcul si faptul ca te poti insela).

Aici in familie este lupta. Nu refuza lupta. Daca parasesti refugiul te arunci in PRQAPASTIE cu gandu ca vrei sa faci doar o fotografie dupa care sa te intorci linistita inapoi. NU EXISTA.

In fata necunoscutului, in fata ofertelor viciilor (care astazi ameninta intemeierea unei familii mai ceva ca niciodata), in fata vulnerabilitatilor varstei (pentru care INCREDEREEA oameni reprezinta cel mai mare pericol- la orice varsta) NU EXISTA SANSE DE REUSITA... Punct.


(de acum varsta te va ajuta in acest sens. Ai doar 15 ani dar peste 2 ani vei avea 17 ani! Nu vei mai fi doar o papusa purtata impotriva dorintei)

Nimeni nu se mandreste cu tine? Nu e adevarat. Eu ma mandresc cu tine...
Ai scris ceva adevarat aici. Ceva ce te doare, si cred ca ai avut mult curaj pentru a face asta...

Dar nu astepta sa se "mandreasca" cineva anume cu tine. TU esti cea care trebuie sa simti multumire si satisfactie sufleteasca pentru reusitele tale.
Daca ai tu, vor avea in scurt timp si altii.

E bine sa pretuiesti experienta de viata a parintilor tai. Poate nu toate sfaturile lor sunt bune, dar cele care indeamna la precautie, la moralitate sunt intotdeauna de aur. Sunt concluzii ale unei intregi vieti umane.

Ai nevoie de prieteni buni. In acest sens, iata, o serie întreaga de valori interrelaţionale de care se tine seama pentru confirmarea unei amicitii binevenite:
interesul faţă de binele real al celuilalt, interesul faţă de binele moral, faţă de sănătatea şi priorităţile reale ale celuilalt, sacrificarea aparenţelor pentru a pune pe primul plan sinceritatea în legătură cu defectele celuilalt pentru a-l susţine în corectarea lor, delicateţea, empatia, evitarea refuzului direct (în privinţa lucrurilor morale, de bun simţ care pot fi făcute spre binele sufletesc al celuilalt), petrecerea timpului împreună, cunoaşterea, confidenţialitatea, încrederea, etc...
Numai bine,

Imi pare foarte rau pentru tine. Incearca sa te linistesti un pic. Eu zic sa vorbesti cu o ruda prietenoasa si sa te ajute. Poate discuta cu mama ta. Sau incearca, cand e in toane bune, sa ii spui ca esti fiica ei, nu proprietatea ei. Vorbeste-i calm. Poate va reactiona, dar spune-i.Nu poti trai asa mereu. Ai 15 ani, ce! Zi-i ca ar trebui sa fie blanda cu tine, esti un copil totusi.
Daca nu merge si nu merge, vorbeste cu diriginta/dirigintul (daca te intalnesti cu ea/el) sau mai vorbesti cu un prieten de incredere/ruda...

Uite, eu am plecat de acasa prin clasa a noua... eram de varsta ta. Nu vreau sa detaliez prea mult! Ideea este ca fuga de acasa nu este o solutie. Daca ai o problema, trebuie sa o infrunti, pentru ca mai devreme sau mai tarziu politia sigur te va gasi, sau te vei intoarce singura, daca vei fugi, iar dupa asta, mama ta sigur iti va pune interdictie si la respirat. Probabil e stresata cu munca, si isi varsa nervii pe tine. De ce nu incerci sa stai acasa o seara, sa ii pregatesti ceva bun si o felicitare, sa o imbratisezi si sa ii spui ca o iubesti? Crede-ma, fuga nu e o solutie, plus ca in Vama sunt o multime de libidinosi, ti se pot intampla o gramada de lucruri...
Eu am amprente la politie si poze din fata si profil, sunt trecuta in evidentele lor pentru ca am fugit de acasa (am avut noroc ca m-am intors singura, si nu mi-au facut dosar penal).
Oricare ar fi probleme, exista o solutie, iar fuga de acasa nu reprezinta una! Iti recomand sa te mai gandesti...

Consider ca acest comportament de care da dovada mama ta nu este un comportament demn de o mama care poate sa ii asigure un viitor copilului ei. Din pacate, daca mama ta re stfel de gandire " ruginita " incerci in zadar sa vorbesti cu ea, si mai mult te disperi singura, observand de fiecare data ca ea reactioneaza la fel sau chiar mai rau. Sfatul meu este ca intr-o zi daca tipa la tine sa faci treburi prin casa, spune-i linistita ca pana nu iti vorbeste calumea, pe un ton linistit, nu faci nimic, si tot atunci spune-i ca pana nu se comporta normal nu o mai consideri mama ta, si ca nu esti presul ei de sters pe jos. Daca nu te asculta si nu te asculta, te sfatuiesc altceva, in primul rand sa nu suni la protectia copiilor, ei te vor lua, dar va fi mult mai rau acolo decat acasa, vei fii violata, maltratata..., lasand asta pentu ca nu asta e subiectul, discuta cu mama unei prietene de ale tale, poate reuseste sa vorbeasca dansa cu mama ta, sau eventual cu o ruda. La 18 ani o sa fii libera, sa strangi banuti, roaga si lumea sa te ajute, sau vara munceste, sa la 18 ani sa iti poti lua un apartament. Dupa, las-o singura sa putrezeasca in propriul ei jeg, deoarece sigur nu stie nici sa dea cu matura, daca faci tu totul. Succes, ce pot sa spun. Fii tare .