Fug de acasa. Mama mea e psihopata. Nu o mai suport. Nu am niciun fel de relatie cu ea si e imposibil sa comunic cu ea. Ma lasa afara abia dupa ce fac absolut toate treburile din casa (nu exagerez). Niciodata (din nou nu exagerez) nu e multumita si mereu cand se intoarce de la muca (pe la 6-7) ma cheama in casa ca sa tipe la mine ca e un fir de par pe jos sau pentru ca s-a terminat spalatul rufelor la masina si trebuie sa le intind. Ea nu a facut niciodata,ABSOLUT NICIODATA treaba in casa (de cand am crescut eu). Mereu eu fac toooot si niciodata nu e multumita si niciodata nu ma rasplateste. De asemenea, la 15 ani nu am voie sa plec de langa bloc si nu vrea sa inteleaga ca nu am prieteni buni la bloc! Simt ca innebunesc. Imi distruge vara si imi mananca anii. O urasc din toata inima. Pana la cer si inapoi o urasc. Si nu pot comunica cu ea. Am incercat in toate modurile. Nu pot. De cate ori incerc sa vorbesc cu ea tipa si ma goneste. Nu ma lasa sa ii vorbesc. Orice as incerca sa ii zic ea vorbeste peste mine si ma goneste. ORICEEE. De parca vocea mea ar tortura-o. Asa ca vreau sa plec in vama veche. Nu am bani, nu am unde sa stau acolo DAR NU IMI PASA. Vreun sfat? Pareri? Oare o sa o imbuneze/o sa o faca sa ma asculte? Orice!

Da.da-i sa citeasca asta; fa proast-o? ai o fata de 15 ani, care a fost la scoala un an, si acuma e IN VACANTA.ea, trebuie sa te ajute in casa la treburi, si sa invete a fi gospodina, DAR NU SA-TI FIE SLUGA si sa-ti faca toata treaba. daca nu stii sa te porti cu o adolescenta de 15 ani, nu esti mama.esti o pacoste.ea are nevoie de MAMA acuma, nu de o vrajitoare nemernica.cand a-ti iesit ultima oara la o inghetata impreuna? ca fetele?

Imi pare foarte rau pentru tine. Incearca sa te linistesti un pic. Eu zic sa vorbesti cu o ruda prietenoasa si sa te ajute. Poate discuta cu mama ta. Sau incearca, cand e in toane bune, sa ii spui ca esti fiica ei, nu proprietatea ei. Vorbeste-i calm. Poate va reactiona, dar spune-i.Nu poti trai asa mereu. Ai 15 ani, ce! Zi-i ca ar trebui sa fie blanda cu tine, esti un copil totusi.
Daca nu merge si nu merge, vorbeste cu diriginta/dirigintul (daca te intalnesti cu ea/el) sau mai vorbesti cu un prieten de incredere/ruda...

Sigur, pleaca de acasa, dormitul in cutii de carton si mancatul de la tomberoane trebuie sa fie floare la ureche pentru cineva caruia nu ii pasa

Uite, eu am plecat de acasa prin clasa a noua... eram de varsta ta. Nu vreau sa detaliez prea mult! Ideea este ca fuga de acasa nu este o solutie. Daca ai o problema, trebuie sa o infrunti, pentru ca mai devreme sau mai tarziu politia sigur te va gasi, sau te vei intoarce singura, daca vei fugi, iar dupa asta, mama ta sigur iti va pune interdictie si la respirat. Probabil e stresata cu munca, si isi varsa nervii pe tine. De ce nu incerci sa stai acasa o seara, sa ii pregatesti ceva bun si o felicitare, sa o imbratisezi si sa ii spui ca o iubesti? Crede-ma, fuga nu e o solutie, plus ca in Vama sunt o multime de libidinosi, ti se pot intampla o gramada de lucruri...
Eu am amprente la politie si poze din fata si profil, sunt trecuta in evidentele lor pentru ca am fugit de acasa (am avut noroc ca m-am intors singura, si nu mi-au facut dosar penal).
Oricare ar fi probleme, exista o solutie, iar fuga de acasa nu reprezinta una! Iti recomand sa te mai gandesti...

Consider ca acest comportament de care da dovada mama ta nu este un comportament demn de o mama care poate sa ii asigure un viitor copilului ei. Din pacate, daca mama ta re stfel de gandire " ruginita " incerci in zadar sa vorbesti cu ea, si mai mult te disperi singura, observand de fiecare data ca ea reactioneaza la fel sau chiar mai rau. Sfatul meu este ca intr-o zi daca tipa la tine sa faci treburi prin casa, spune-i linistita ca pana nu iti vorbeste calumea, pe un ton linistit, nu faci nimic, si tot atunci spune-i ca pana nu se comporta normal nu o mai consideri mama ta, si ca nu esti presul ei de sters pe jos. Daca nu te asculta si nu te asculta, te sfatuiesc altceva, in primul rand sa nu suni la protectia copiilor, ei te vor lua, dar va fi mult mai rau acolo decat acasa, vei fii violata, maltratata..., lasand asta pentu ca nu asta e subiectul, discuta cu mama unei prietene de ale tale, poate reuseste sa vorbeasca dansa cu mama ta, sau eventual cu o ruda. La 18 ani o sa fii libera, sa strangi banuti, roaga si lumea sa te ajute, sau vara munceste, sa la 18 ani sa iti poti lua un apartament. Dupa, las-o singura sa putrezeasca in propriul ei jeg, deoarece sigur nu stie nici sa dea cu matura, daca faci tu totul. Succes, ce pot sa spun. Fii tare .

Ai dreptate. Totusi e cam naspa situatia.Doar sa fie adevar 100%. Nu o pot indemna sa plece de acasa dar parca nici eu nu as mai sta in asemenea situatie.

Fa si tu treburile. Cand ridica tonul la tine zii: am venit sa te ajut nu e necesar sa ridici tonul.
Am facut ce ai cerut nu e nevoie sa ma tratezi ca le un sclav.
Chiar daca te comporti urat cu mine eu tot te IUBESC MAMA!
Nu le spune cu rautate, numai pune la suflet. E un om cu probleme pe suflet. Mergi la biserica si vb cu preotul, da acatise. Asta face lipsa credintei, naste mostrii.
Vorbeste cu tatal tau, cu vreo ruda si cere-le sa o invete sa fie mai linistita, sa inteleaga ca nu ai crescut sa ii fii sluga in casa.
Fuga nu e o solutie. Tot ce poti face este sa comunici cu ea chiar refuza sa faca asta. Lasa-i biletele daca asa tare o deranjeaza vocea ta.

Nu ai rude? Daca tot vrei sa pleci, mergi la niste rude de incredere, care sa aiba grija de tine, pentru ca acum esti fragila si ai nevoie de un loc sigur unde sa stai si daca gasesti la cine sa pleci, lasa-i o scrisoare in care sa-i spui tot ce ai pe suflet si spune-i ca daca vrea sa te intorci acasa, sa se schimbe, daca nu are de gand sa se schimbe, sa nu te mai caute (sigur n-o sa te lase, deci stai linistita) Sper ca te-am ajutat, capul sus! :*

E complicata rau situatia ta, eu te sfatuiesc sa vorbesti cu un psiholog sa te linisteasca, stresul asta nu te ajuta deloc din contra iti faci mai mult rau

Bafta.

E dementa.Las-o in lumea ei.Eu stiu ca ai nevoie de timp liber si de intimitate dar ce sa te faci? Tatal tau ce zice?
Nu iti recomand sa pleci de acasa pentru ca cum zici tu, nu ai unde sa te duci si o sa iti fie mai greu, crede-ma.

Doamne biata ta mama este saraca nefericita si nemultumita de viata, probabil munceste mult si castiga putin si isi varsa nevii pe tine nici nu realizeaza ce face, tot ce poti sa faci sa te maturizezi tu si sa intelegi cand o apuca discutia sa-o iei in brate si spune-i ca o iubesti si o intelegi cat se straduieste pentru voi atat fara sa vorbesti fara sa-i ceri nimic, nu se poate sa-i atingi sufletul.

@angelofyourheart
Deci daca merge la biserica mama ei o sa devina un inger de femeie? Ne lasi cu vrajeala!
Nu ai zis nimic de tata deci presupun ca femei ai lipseste ceva(afli tu mai tarziu ce). Gaseste-i un iubit sa o mai potoleasca.

Sunt aproape în aceeași situație ca și tine doar ca eu am 16 ani. As avea unde sa fug și m-am gândit de 10000 de ori la asta, dar nu am făcut-o de frica sa nu trag și pe altcineva după mine având în vedere ca noi nu avem niciun drept pana la 18 ani. Nimeni nu gândește ca unele persoane se maturizează mult mai repede din cauza vieții. Nu poți apela nici la ajutorul statului pentru ca e și mai rău într-un cămin. Știu ca în momentul în care o sa fiu majora nu o sa mai rămân nici măcar o secundă la fel cum probabil, gândești și tu. Cel mai bine e sa fi tare și sa ii dovedești ca nu ești sluga ei. Nu te mai lăsa la ea. Fă ca tu sa ieși învingătoare din fiecare cearta și dacă ea se comporta asa fa și tu la fel. În momentul în care îți reproșează ceva, de exemplu măturatul, ia toată mizeria și arunc-o pe jos înapoi și spune-i ca tu nu mai faci niciodată curat ca de aia are mâini și picioare. E clar nebuna. Și mai cunosc încă 1 la fel. Fii tare! Bafta

Asculta-ma,daca vrei sa rezolvi ceva in relatia ta uite, strange candva niste bani si fa reteta asta http://imparteretete.reginele.ro/cupcakes-inimi-negre-1746 si invit-o frumos,,, Mama, ti-am facut ceva special, uite. Vrei sa le mancam impreuna?"
Spune-i fara jena de momentele in care ti-e dor ca mama ta sa iti dea parul pe spate si sa te mangaie... Sigur o sa ii imbunezi sufletul, doar e mama.
Eu asa as face, sa stii, si cred ca ti-ar merge.

E trist ceea ce aud. Mai exista si parinti care procedeaza in acest fel. Lipsiti de tact in relatia cu proprii copii...

La varsta ta insa, alternativa de a incepe viata pe cont propriu este o imprudenta sinonima cu o drama.

Esti invatata cu greutatile dar foarte multe puncte de vedere nu esti pregatita pentru provocarile multe si grele si multe ale vietii.

Daca vei fi vreodata in situiatia ca viata sa devina cu adevaratinsuportabila e bine sa apelezi cel mult la o ruda care sa te inteleaga dar nu sa pleci de acasa.

Cazul tau este cazul unei persoane care "plateste" luxul de a avea parinti, si crede-ma ca tot un lux este...

O poti vedea pe mama ta ca pe o persoana bolnava, bolnava din cauxza unor vicii, din cauza dependentei de tine care i s-a instalat, bolnava de o isterie poe care nu si-o poate controla.

Daca ai vedea-o pe mama ta ca pe o victima, ai intelege-o atunci foarte bine.
Asta este ea: o victima care are nevoie de tine. echilibrul ei este evident.

Isteria ei poate fi sora cu nebunia dar este o boala nu altceva...

Nu e bine sa parasesti familia tocmai cand aceasta are cea mai mare nevoie de tine.
Tu prin rabdarea ta, prin incercarea de a pacifica lucrurile, dar si prin ascultarea ta (doar nu poate fi atat de crunt sa respecti acele cateva sarcini de lucru prin casa) o poti ajuta.

Ai ajuns la varsta la care lucrurile se schimba. Poti sa incerci din ce in ce in ce mai mult sa impui o cale de dialog, in care cel putin aparent trebuie sa fii de acord in toate cu ea, pentru ca mai apoi sa incerci sa o convingi acolo unde crezi ca ai dreptate (trebui sa iei intotdeauna in calcul si faptul ca te poti insela).

Incepi sa te formezi ca adolescenta si asta nu se poat eface intr-un mod natural decat in cadrul unei familii (asa cum este ea, reprezinta un refugiu, un spatiu de protectie, unul in care sfaturile chiar daca vin ca niste observatii aruncate intr-un mod regretabil de cater mama sau tata ele sunt totusi sfaturi bune care vin dintr-o experienta de viata).

Un ajutor in pragul formarii tale ca adolescenta nu poat eveni in nici un caz de la vreun barbat/baiat libidinods si desfranat care nu vrea de la o femeie decat un singur lucru, de la o persoana care este ea insasi in proces de formare (cu mentalitatea ca inainte de a se casatori poate sa isi bata joc de vreo 10 -20 de femei- printre care te-ar vrea si pe tine, necontand pentru el dramele pe care le lasa in viata lor...).

Evita prieteniile rele. Ele reprezinta cel mai mare rau. Sunt un izvor nesecat de vicii, care ajung sa ne corupa putin cate putin si tine, vicii care dezamagesc pe cei din jur, vicii care te descurajeaza in primul rand pe tine.

Pe langa regulile pe care le respecti in sila, invata sa ai propriu ltau univers in care sa te simti bine. Pregateste-ti o cariera, citeste, fa-ti un program la biblipotecva, etc... Evita prieteniile rele.

Multumeste-te cu politica pasilor marunti. Nimeni nu a reusit deoadata totul. Fa-ti un program in fiecare zi, propune-ti niste schimbari in bine pe care sa le urmaresti progresiv, zi de zi in viata ta.