Fug de acasa. Mama mea e psihopata. Nu o mai suport. Nu am niciun fel de relatie cu ea si e imposibil sa comunic cu ea. Ma lasa afara abia dupa ce fac absolut toate treburile din casa (nu exagerez). Niciodata (din nou nu exagerez) nu e multumita si mereu cand se intoarce de la muca (pe la 6-7) ma cheama in casa ca sa tipe la mine ca e un fir de par pe jos sau pentru ca s-a terminat spalatul rufelor la masina si trebuie sa le intind. Ea nu a facut niciodata,ABSOLUT NICIODATA treaba in casa (de cand am crescut eu). Mereu eu fac toooot si niciodata nu e multumita si niciodata nu ma rasplateste. De asemenea, la 15 ani nu am voie sa plec de langa bloc si nu vrea sa inteleaga ca nu am prieteni buni la bloc! Simt ca innebunesc. Imi distruge vara si imi mananca anii. O urasc din toata inima. Pana la cer si inapoi o urasc. Si nu pot comunica cu ea. Am incercat in toate modurile. Nu pot. De cate ori incerc sa vorbesc cu ea tipa si ma goneste. Nu ma lasa sa ii vorbesc. Orice as incerca sa ii zic ea vorbeste peste mine si ma goneste. ORICEEE. De parca vocea mea ar tortura-o. Asa ca vreau sa plec in vama veche. Nu am bani, nu am unde sa stau acolo DAR NU IMI PASA. Vreun sfat? Pareri? Oare o sa o imbuneze/o sa o faca sa ma asculte? Orice!

Ramai pe pozitie cu determinare, hotarare si chiar furie. Asta iti va forma caracterul.

In afara "refugiului" familiei bantuie demonii infernului cu chipul unui baiat dragur sau grup care sa te initieze pe panta abrupta a viciilor degradantre. Am un frate care s-a apucat de droguri in anturajul serviciului sezonie pe care l-a gasit la mare (si el are 25 de ani nu 15 ani vulenrabili! )

Chiar daca trebuie sa te certi cu ei, chiar daca trebuie sa devii din ce in ce mai FERMA in dialog.
Ai dezavantajul (sau avantajul) de a creste intr-o familie care vrea cu orice pret sa te invete sa lupti.

Aici in familie este lupta. Nu refuza lupta. Daca parasesti refugiul te arunci in PRQAPASTIE cu gandu ca vrei sa faci doar o fotografie dupa care sa te intorci linistita inapoi. NU EXISTA.

In fata necunoscutului, in fata ofertelor viciilor (care astazi ameninta intemeierea unei familii mai ceva ca niciodata), in fata vulnerabilitatilor varstei (pentru care INCREDEREEA oameni reprezinta cel mai mare pericol- la orice varsta) NU EXISTA SANSE DE REUSITA... Punct.


(de acum varsta te va ajuta in acest sens. Ai doar 15 ani dar peste 2 ani vei avea 17 ani! Nu vei mai fi doar o papusa purtata impotriva dorintei)

Nimeni nu se mandreste cu tine? Nu e adevarat. Eu ma mandresc cu tine...
Ai scris ceva adevarat aici. Ceva ce te doare, si cred ca ai avut mult curaj pentru a face asta...

Dar nu astepta sa se "mandreasca" cineva anume cu tine. TU esti cea care trebuie sa simti multumire si satisfactie sufleteasca pentru reusitele tale.
Daca ai tu, vor avea in scurt timp si altii.

E bine sa pretuiesti experienta de viata a parintilor tai. Poate nu toate sfaturile lor sunt bune, dar cele care indeamna la precautie, la moralitate sunt intotdeauna de aur. Sunt concluzii ale unei intregi vieti umane.

Ai nevoie de prieteni buni. In acest sens, iata, o serie întreaga de valori interrelaţionale de care se tine seama pentru confirmarea unei amicitii binevenite:
interesul faţă de binele real al celuilalt, interesul faţă de binele moral, faţă de sănătatea şi priorităţile reale ale celuilalt, sacrificarea aparenţelor pentru a pune pe primul plan sinceritatea în legătură cu defectele celuilalt pentru a-l susţine în corectarea lor, delicateţea, empatia, evitarea refuzului direct (în privinţa lucrurilor morale, de bun simţ care pot fi făcute spre binele sufletesc al celuilalt), petrecerea timpului împreună, cunoaşterea, confidenţialitatea, încrederea, etc...
Numai bine,

Da,sigur fugi de acasa, vei fi o boschetara care va dormi in niste cutii de carton.

OK, stiu cum e.Si eu trec prin asta.Nu prea ai ce sa faci, crede-ma.Incearca sa vorbesti cu un profesor sau un prieten foarte apropiat.Cel mai bine e s-o faci prin mesaje.Trebuie sa te descarci si faptul ca ai scris aici ce problema ai e un inceput, crede-ma. Odata ce te descarci cum trebuie, o sa ai mintea mai limpede si o sa te poti gandi la o solutie buna. Poti incepe sa ti un jurnal, o sa gasesti un loc unde sa-l ascunzi de mama ta.Cand nu e acasa poti sa te descarci, plangi, sparge ceva, tipa. Dacavrei neaparat sa te vezi cu prietenii tai, ai doua variante :
1.ori vin ei la tine la bloc
2.sau te intalnesti pe ascuns cu ei, cand mama e la serviciu.Dar asta e foarte riscant, se poate intaorce acasa mai devreme sau daca ai vecini nesuferiti si te vad, s-ar putea sa-i spuna mamei tale.
Eu zic sa nu-ti pui increderea in politie, fiindca o sa-ti zica ceva de genul ''Nu intra in atributiile noastre sau la abuzuri copii.".Din moment ce n-ai pomenit nimic de tatal tau sau de alte rude presupun ca ei nu-s dispusi sa te ajute.Ai nevoie de prieteni in astfel de momente.Ei te pot asculta cel mai bine.

Buna, Pixxie,

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!