GUYS! HELP! Ma aflu intr-o situatie foarte delicata si nu am habar ce sa fac.
Sa incepem cu inceputul:
Acum 6 luni am cunoscut un baiat iar acel baiat in momentul de fata este logodnicul meu. Il iubesc foarte mult dar cred ca m-am cam grabit acceptand cererea in casatorie care o fost dupa o luna de relatie. Suntem logoditi de 5 luni iar la anul am nunta in Iunie. In mare parte ce s-a putut cumpara din timp s-a cumparat. Problema este ca am inceput sa ne cam certatam iar eu de fiecare data imi vine sa dau,, bir cu fugitii". Nu mai vreau sa ma casatoresc dar nici nu vreau sa ma despart de iubitul meu. Eu una inca sunt tanara am 22 de ani iar el are 33. Este un om deosebit si stiu ca ma iubeste dar de multe ori pune mai presus munca decat mine si asta ma deranjeaza cel mai tare. Vreu sa scap de temerile astea ca nu o sa fiu o sotie buna sau ca nu o sa-mi pot intelege barbatul sau,sau, sau etc. Oare e normal sa ai temeri de genu cand vezi ca se apropie ziua nuntii? Trebuie sa recunosc ca pentru varsta mea nu prea sunt eu maturizata, inca sunt copilaroasa si imi este tare frica ca nu am sa ma descurca sau ca va trebui sa renunt la toate hobby-urile mele ca sa ma fac,, fata de casa".
Probabil ca v-am zapacit. Intrebarile mele sunt: Dar vreau sa stiu daca nu m-am cam grabit sau ce ar trebui sa fac sa nu mai stau cu frica asta de esec. Am vorbit cu el de multe ori si el o spus ca nici prin cap nu-i trece nici macar o data sa nu se mai casatoreasca cu mine si ca mi-emi trece pentru ca asa sunt eu mai dramatica. Ce SA FAC, CUM SA FAC SA FIE BINE?

Intr-adevar te-ai cam grabit.Nici nu ai avut timp sa il cunosti.El a mai fost casatorit? Are 33 de ani.Doar dupa o luna de relatie? Vad ca simti ca ceva nu este in regula.Trebuia sa mai astepti sa il cunosti mai bine.Ce sa mai zic.Deja ati avansat cam mult cu nunta. Daca vrei sa fie bine ar trebui sa mai amanati nunta.Desi lui nu i-ar conveni.Va trebui sa aveti o discutie FOARTE serioasa in acest sens.

Pai el a vrut sa va casatoriti mai repede pentru ca are aceea varsta de 33 de ani si de aceea el se grabeste foarte mult si tu nu acuma nu cred ca trebuie sa asculti de sfatul unor oameni dupa TPU sau etc tu trebuie sa faci ceea ce simti si eu cred ca asta e normal. Dar daca este sa ma intrebi pa mine eu i-as spune ca vrei sa anulezi nunta pentru alta pentru ca nu esti pregatita si etc tu trebuie sa-ti gasesti acele cuvinte potrivite in acele momente in care vrei vrea sa-i spui aceste lucruri iar daca el va reactiona dur si sa zicem ca va vrea sa se desparta in acel moment de tine daca te va iubi se va intoarce tot el la tine dupa cateva zile dupa ce se va linisti sper ca ti-am fost de folos si as dori si eu o fundita daca nu te superi

Jose Garcia Marques spunea ca "te iubesc nu pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt, atunci cand esti langa mine". Daca te completeaza si ai incredintarea in inima ca e drumul tau, atunci mergi inainte. Daca ai o mica ezitare (exceptand frica de anumite lucruri sau frica ca nu vei putea face ceva), atunci mai bine poate sa aveti discutie impreuna. Viata inseamna si sa iti lasi frau liber tie insuti, sa te descoperi pe tine insuti, sa vezi de ce esti stare si de ce nu. Daca cel de langa tine in loc sa te ajute si in loc sa il ajuti, te ingradeste sau il ingradesti, daca exista diferente majore mai ales in ceea ce priveste felul in care vedeti voi viata, atunci probabil ca relatia nu va fi de lunga durata. Exista riscul ca fiind diferente mari, dupa o vreme unul sa inceapa sa se schimbe pentru a-i face pe plac celuilalt, de aici si riscul ca odata schimbat, celalat nu se mai recunoaste si nu mai e recunoscut ca fiind cel de la inceput si ar putea incepe reprosuri, care inevitabil creeaza prapastie intre voi doi. Cel mai bine e sa vorbiti unul cu altul si sa hotarati de comun acord daca drumul e impreuna sau separat. Poate e mai delicat si greu de suportat, dar cel putin se poate evita o eventuala dezamagire mai tarziu.

Cert este ca te-ai grabit. Veti fi o familie ca si multe altele, doar pentru a intra in randul lumii, tu fiind total nepregatita. Iti doresc ca eu sa ma insel si voi sa fiti fericiti!

Nu ne-ai zapacit, singura zapacita aici esti tu. Nu esti pregatita de pasul asta, si ar fi bine ca, cel putin, sa amanati planurile. Stati impreuna vreo 2-3 ani, dupa asta va hotarati daca merge si daca vreti in continuare sa va casatoriti.
Nu te lasa zorita, este un pas important in viata, nu-l face stramb.

Nu, nu a mai fost casatorit. Am incercat sa vorbesc cu el despre asta dar el nu concepe asa ceva si nici parintii nostri. Ma simt fara scapare...E posibil sa fie ceva de moment? Dupa cum am mai zis il iubesc si nu ma deranjeaza varsta lui din contra eu sunt mai visatoare si am nevoie de cineva sa ma tina cu picioarele pe pamant. Vreau sa fie totul bine dar atat cat are un serviciu care-l darama psihic si fizic nu stiu cat va mai fi bine. Este director de vanzari si e plecat toata ziua iar cand vine seara este obosit. Iar in zilele lui libere vorbeste la telefon mai tot timpu si sta cu laptopul in fata. Cred ca e singura problema dintre noi si nu stiu cum sa-l fac sa renunte ori la servici sau daca nu sa se mai linisteasca.
Multumesc mult pentru raspuns!

La servici nu poate renunta.Viata este destul de grea.Inteleg ca are un serviciu foarte stresant dar cred ca are salariu bunicel. Daca tii la el va trebui sa il accepti asa cum este.Problema-i ca daca este mereu plecat ai sa ii cam duci dorul.In cazul asta veti fi ca doi musafiri.Vazandu-va foarte putin.

Prietena stai linistita nu zapacesti pe nimeni. problema e alta: tu ai 22 de ani, el ai zis ca are 33. daca o sa ramaneti impreuna o sa fie intotdeauna gelos. el te-a cerut in casatorie asa de repede ca sa nu te "piarda", ii este frica de asta. si acum nu-l cunosc pe el ca sa-ti zic mai multe dar gelozia este de 2 feluri: buna si rea. adica stii ca exista fete carora le plac baietii gelosi in sensul ca sunt "draguti" dar la el nu cred ca ar fi la fel. sincer nu vreau sa te dezamagesc dar nu cred ca ai avea o relatie frumoasa.
PS: ceea ce ai spus la urma ca lui nu-i trece prin cap ca sa nu va casatoriti e maxim, adica e ceva in genul "numai morti o sa ne despartim"

Este normal sa ai temeri deoarece este un pas foarte important in viata ta.Problema cu serviciul nu este grava, el vrea sa aiba bani sa nu duceti lipsa de nimic, e o chestie trecatoare pana va faceti voi un rost al vostru, sa aveti o situatie materiala. Dupa casatorie vei putea sa faci si hobiurile tale. Poate in timp vei avea si un copil care sa te faca sa nu te simnti singura.
Cu timpul nici nu vei observa lipsa sotului.Cat despre maturitate, asta vine de la sine.Eu m-am casatorit la 20 de ani si am facut bebele la 21.Succes si casa de piatra!

Salut

Este important să te asiguri că tu şi el sunteţi compatibili, de altfel vă expuneţi pericolului de a vă incomoda reciproc toată viaţa.

Te îndemn să citeşti aceste articole care vorbesc mai mult pe această temă:

http://www.jw.org/......casatorie/

http://www.jw.org/......-potrivit/

Sper să te ajute!

"Barbatul perfect nu exista, de asta sa fii sigura. Acum ca se ocupa mult de munca poate o face si ca sa aveti banii necesari pentru o viata mai relaxata. Gandeste-te c-ar fi putut fi mult prea ocupat cu alcoolul, sau cu femeile, sau cu jocurile de noroc, o fi fost mai bine?" Bine spus

Pe de alta parte nu e bine sa asteptati doar sa treaca timpul si varsta si sa ajungand a consuma relatia. cunosc multe cupluri de nehotarati care au stat impreuna prieteni 5 ani, 7 ani, 8 ani dupa care s-au despartit. La urma urmei pacatul submineza orice relatie, orice relatie in care lipseste binecuvantarea lui Dumnezeu, o relatie de traire impreuna in stare de profund pacat.

Pentru a-l cunoaste mai bine, trebuie sa tii cont ca prietenia pune la încercare o serie întreaga de valori interrelaţionale:
interesul faţă de binele real al celuilalt, interesul faţă de binele moral, faţă de sănătatea şi priorităţile reale ale celuilalt, sacrificarea aparenţelor pentru a pune pe primul plan sinceritatea în legătură cu defectele celuilalt pentru a-l susţine în corectarea lor, delicateţea, empatia, evirtarea refuzului direct (în privinţa lucrurilor de bun simţ care pot fi făcute spre binele celuilalt), petrecerea timpului împreună, cunoaşterea, confidenţialitatea, încrederea, etc...