:* am nev de un sfat...nuj cum sa reactonez..de 3 luni de zile m-am imprietenit cu un coleg de munca. in tot timpul asta ne-am inteles super bine, vorbeam orice, ma facea mereu sa rad, ma ajuta cu orice aveam nevoie,ieseam pe afara la tenis etc, imi facea mereu pe plac si ma sprijinea cand aveam nevoie.( cu toate ca stia ca am prieten era super de tba cu mine) Insa de cateva zile am aflat de la un amic comun ca el le povesteste prietenilor lui tot ceea ce faceam,ce vorbeam plus le zicea ca suntem impreuna, mi-a cunoscut familia, si alte inventii mai indecente ca sa zic asa. Aveam incredere in el si nu stiu ce sa fac pentru ca imi e drag ca amic si mi-ar fi greu sa il pierd. Oare de ce sa sustina "pe la spate"ca suntem impreuna chiar daca stia ca am iubit? Multumesc mult :* fundita

Pentru că bărbaților (ca și femeilor - doar că ele n-o recunosc prea des), le place să se laude.

Trebuie să reacționezi ca o femeie cu capul pe umeri. Să ții aproape pe cine vrei și să eviți să împărtășești lucruri care te-ar putea deranja dacă s-ar afla.

Există mulți prieteni buni pe lume, dar asta nu înseamnă că nimeni nu are secrete.

Nu dispera. Nu e primul și nici ultimul care o să facă ce a făcut el : )

Așa sunt majoritatea oamenilor. Le place bârfa, le place să mintă și să înflorească tot felul de chestii. Că dă bine, că e "cul", că se poartă, că sunt "șmecheri" și în centrul atenției.

El va fi de treabă cu tine în continuare, probabil. Oamenii care se ajută între ei, nu se schimbă de pe o zi pe alta și nu au întotdeauna ceva "putred" la mijloc.

Ia și discută cu el, vezi de fapt ce s-a întâmplat și ai răbdare să să vorbească singur, fără să îl împingi de la spate.

Oamenii au tendința să se închidă în ei înșiși și dacă se întâmplă să fi mințit cu ceva (și tu ai aflat), se va deschide și mai greu sau i se va pune pata pe tine altfel (ca exemplu, va folosi împotriva ta ceea ce știe, doar ca să te vadă cum reacționezi).

Încrederea e o treabă care se câștigă a dracului de rar și totuși ea se pierde dintr-un tremurat de geană, dacă n-ai grijă.

Unii oameni pierd, alți oameni câștigă. Pierderea cuiva, e câștigul altcuiva, suferința cuiva, e câștigul altcuiva.

Ia în calcul treburile astea și pe viitor fii mai atentă ce vorbești în general cu lumea, chiar dacă ăia îți sunt prieteni sau oameni foarte apropiați. Dacă ții la ei, nu înseamnă că ei nu vor greși niciodată în fața ta, doar pentru că tu îi consideri ca fiind "speciali".

Oamenii greșesc pe bandă rulantă și oamenii repară foarte puține greșeli.

Dă-i timp și dă-i și papucii : ) dacă așa crezi că se cuvine.

Ignoră-l o perioadă (și-i spui că e fără supărare, dar ai niște chestii pe cap, pe care nu ai vrea să le discuți cu el, pentru că așa vrei tu sau pentru că n-ai timp și chef) și vezi dacă apar ceva rezultate la orizont.

Reține: nu e primul om și nici ultimul om care te va dezamăgi. În definitiv, viața e făcută și din asemenea lucruri. De asta viața e palpitantă și nemernică și dulce și mofturoasă și nostalgică și frumoasă și tristă totodată. E piperată, e fără gust, e vie.

Nu există om pe lumea asta care să nu greșească. Iartă-i, ține-i aproape pe cei care merită și caută să îți faci lumea ta frumoasă, indiferent de ce mizerii dai în exterior. Nu e întotdeauna de datoria ta să iei mopul și să faci curățenie. Mai lasă-i și pe alții.

Fruntea sus, nu e un capăt de lume.