Pai fii alaturi de ea cat de mult poti, ca si eu am avut o prietena ce avea impresia ca s-a sfarsit lumea cand ala i-a dat papucii. Scoate-o in oras sa se distreze, sa socializeze, sa faca ceea ce ii place si ii cade bine. Sa nu cedeze sa ii dea vreun mesaj sau telefon fostului ca e jale pe urma. Si daca respectivul a lasat-o, inseamna ca nu a apreciat-o suficient la valoarea ei. Acuma eu nu stiu ce s-a intamplat intre ei, zic asa. Eu asa am procedat cu prietena mea si acum e cu altcineva. Deci fruntea sus ca tot raul e spre mai bine
Spune-i ca abia de acum urmeaza sa cunoasca marea dragoste si fericirea.Viitorul se grabeste spre ea.
Salut.
Vezi aici două articole care te pot ajuta să înţelegi mai bine în ce contă problema automutilării şi cum ar fi cel mai bine să reacţionezi, precum şi cum se poate trece peste o depărţire:
http://wol.jw.org/ro/wol/lv/r34/lp-m/0/11035
http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1102011165
Sper să te ajute!
Cele bune!
Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens este esenţial să caute sprijin moral. Sa nu stea aşa. Nu trebuie să îngăduie niciun gand al sinuciderii, nici în fanteziile şi nici în glumele sale.
Trebuie să fuga de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare "început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu.
Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)!
Este vital să ceara şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, într-un moment liniştit în care să aibă timp să-i asculte şi să-i înţeleagă bine dificultăţile afective.
Această depresie, pe langa contextul despartirii, poate avea drept cauze si unele disfuncţionalităţi sau priorităţi greşite în viaţă.
Şi trebuie să se mulţumeasca cu paşii mici dar siguri şi definitivi, ai aflării răspunsurilor, la întrebări esenţiale ale vieţii...