Hei, TPU azi cerându-ni-se date la școală despre situația fiecărui părinte al fiecărui elev, printre care și nivelul de studii, am aflat că mulți nu au nici 4, 5 clase, dar că au câte 2, 3 copii. Dar mai ales ce m-a impresionat a fost cazul cuiva care avea cele mai puține clase și totuși copilul lor, elevul meu de la clasă este foarte bun.

Toate aceste lucruri mi-au dat o durere în stomac și multe ruminații iar, gândindu-mă la viața mea și la deciziile mele.
Parcă, uitându-mă în urmă, dar mai ales la poveștile acestor copii, realizez că poate am fost prea obsedată de teoriile Bibliei cu "păcatul merge până la al 4 lea neam" și gena merge prost ori chiar prea înverșunată pe propria familie (care abia acum realizez, că deși emoțional a fost praf, măcar familia mea a avut 12 clase) și chiar am primit o educație bunicică, chiar dacă pe motivațional și emoțional au lipsit mereu din viața mea. Dar în fine, realizând toate astea, realizez că am pierdut ocazia de a-mi întemeia o familie și a avea un copil (care orice ați spune că bla bla, este o realizare până la urmă la finalul vieții, dacă iese bunicică).
Acum însă și dacă aș mai vrea, din toate punctele de vedere nu cred că va mai fi posibil, deoarece am înrădăcinate toate aceste idei din trecut și nu mă văd căsătorită(astea teoriile și ideile deja le-am tot dezbătut pe acest forum legate de ideea căsniciei patriarhale românești), dar mi-aș dori enorm un copil, însă realizez că salariul de învățător nu mi-ar fi suficient, ca mamă singură, iar ca să mă reprofilez chiar nu știu către ce și la ce aș fi bună sau mi-ar plăcea, dar ceva care să-mi permită și timp ca să mă pot ocupa de copilul meu, așa cum nu a avut mama suficient timp pentru mine.

P.S. oare dacă totuși am avut aceste gânduri și idei păreri legate de tot, de viața de cuplu, de familie, de copilărie și educație, e totuși pentru că Dumnezeu mi le-a pus și a încercat să mă protejeze totuși, că poate atunci nu eram pregătită să-mi întemeiez o familie, nu?! Anume ce vreau să întreb, e că, în final orice emoții sau decizii avem noi în legătură cu un subiect sau situație de viață e până la urmă tot date de Dumnezeu și în final orice ne-ar da Dumnezeu este pentru binele nostru. Dacă am avut toate aceste idei și toată această ură asupra neamului și ideii de procreere e pentru că de fapt a vrut să mă protejeze de riscul de a-mi întemeia o familie eșuată sau chiar eu să nu fiu o mamă bună pentru copilul care poate ajungea un om plin de păcate?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook